INTERVIU - Pianista Alina Azario, fondatoarea Festivalului ”Clara Haskil”: De 30 de ani, nivelul general al muzicienilor este în ascensiune

Alina Azario, iniţiatoarea şi directorul artistic al Festivalului Internaţional ”Clara Haskil”, care anul acesta are loc la Sibiu şi la Hamburg, a vorbit, într-un interviu acorat News.ro, despre invitaţii de marcă ai evenimentului, despre muzica de cameră, cât de important este studiul pentru un viitor muzician, despre faptul că asiaticii au un interes ridicat pentru muzica simfonică, subliniind faptul că un copil care nu a ascultat niciodată muzică clasică va avea şanse mai mici să calce vreodată pragul unei filarmonici sau al unei opere.

Pianista crede cu tărie că accentul trebuie pus pe studiu, ”calitatea primează în faţa cantităţii”, iar cei mici ar trebui să beneficieze de o educaţie de calitate. 

Ediţia de anul acesta a Festivalului Internaţional ”Clara Haskil” va avea loc anul acesta, în perioada 29 septembrie-1 octombrie, la Hamburg, iar la Sibiu, în perioada 29 octombrie - 5 noiembrie, pe scena Sălii Thalia. Festivalul va fi deschis de Alexandru Tomescu, iar printre invitaţii de marcă se numără Trio ”Clara Haskil” şi pianiştii William Youn şi Mauro Lo Conte.

De ce Clara Haskil şi cum aţi ajuns la un festival dedicat acestei personalităţi?

Alina Azario: Pentru simplul fapt că avem cu toţii ceva de învăţat de la marea pianistă Clara Haskil, fie că suntem sau nu muzicieni. Nu numai puritatea înaltă a interpretărilor ei atunci când îi ascultăm înregistrările, deopotrivă şi parcursul vieţii ei, într-atât de sinuos şi presărat de incertitudini, încât este greu de crezut că această somitate a muzicii clasice a trebuit să aştepte vârstă de 50 de ani pentru a cunoaşte gloria pe care o merita de atât de mult timp. Igor Markevitch spunea că viaţa Clarei Haskil ”s-a desfăsurat într-un tempo lent. Clara nu se grăbea niciodată şi, personal, admir psihologia sa şi înţelepciunea cu care a ştiut să se maturizeze(…) 40 de ani de progrese neîncetate spre o claritate pe care o transmitea fără să pară conştientă de asta”. Aşadar, revin la ce spuneam în debutul acestui dialog: avem cu toţii ceva de învăţat din cariera Clarei Haskil. Acest festival este un proiect de nişă, care şi-a asumat, încă de la început, o dublă misiune: dorinţa de a pune în lumină şi de a dezvolta interesul pentru muzica de cameră, precum şi nevoia de a vorbi despre modele şi răbdarea care însoţeşte apropierea de ele. 

Spuneţi-ne câteva cuvinte despre invitaţii acestei ediţii a festivalului. Cine sunt ei?

Alina Azario: Cel care va deschide festivalul este nimeni altul decât violonistul Alexandru Tomescu, alături de Cvartetul Ad Libitum. Continuând tradiţia festivalului de a invita în fiecare an un câştigător al Concursului ”Clara Haskil” din Elveţia, anul acesta avem marea bucurie de a-l regăsi în program pe pianistul irlandez Finghin Collins, câştigătorul ediţiei din 1999. Printre invitaţii foarte aşteptaţi anul acesta sunt şi membrii Trio-ului ”Clara Haskil”, iar pianiştii William Youn şi Mauro Lo Conte vor continua programul de recitaluri. Eu voi cânta alături de Adrien Boisseau (membrul Cvartetului Ebène) şi de minunatul clarinetist francez Pierre Genisson. 

Numele dumneavoastră este legat de coloana sonoră a filmului ”Poulet Aux Prunes”, realizat de Marjane Satrapi, unde aţi interpretat alături de Renaud Capucon. Cum descrieţi experienţa? Aţi repeta-o?

Alina Azario: Evident, oricând. Experienţa de a înregistra alături de Renaud Capucon a fost una specială, orele de înregistrare au fost de o eficacitate şi intensitate maxime. Am învăţat multe lucruri din acea sesiune de înregistrare, dar şi din faptul că, intrând într-un alt mediu, cel al filmului, m-am confruntat cu multe necunoscute. Şi tocmai acesta provocare mi-a plăcut mult.

Predaţi într-una dintre cele mai importante instituţii de muzică din lume, Hochschule für Musik und Theater Hamburg. Din această postură, cum se văd tinerele talente în viitor?

Alina Azario: Universitatea de Muzică din Hamburg este un loc extrem de viu, nivelul este foarte ridicat, de fapt, cred că de 30 de ani încoace nivelul general al muzicienilor este în ascensiune. În Asia, interesul pentru muzica clasică este extrem de ridicat, acest lucru favorizând un număr mare de studenţi care vin în Europa sau în SUA pentru a se perfecţiona. Îmi place să mă aflu într-un mediu în care atât de multe naţionalităţi şi culturi se întâlnesc, colaborează şi evoluează împreună. Acest lucru este vital pentru muzicieni şi artişti în general, o izolare ar avea efecte mai puţin productive. Mă gândesc la faptul că Europa, de câţiva ani încoace, a oferit o deschidere minunată ţărilor membre de a călători şi de a studia, şi ar fi o mare pierdere dacă graniţele ar deveni din nou închise. 

Muzica clasică mai ”prinde” la tineri?

Alina Azario: Este important ca viitoarele generaţii să aibă un contact cât mai de timpuriu cu muzica clasică şi artele în general. Este dovedit prin statistici că persoanele adulte îşi păstrează şi îşi dezvoltă gusturile muzicale cu care au fost în contact încă din copilărie. Ceea ce înseamnă că un copil care nu a ascultat niciodată muzică clasică va avea şanse mai mici să calce vreodată pragul unei filarmonici sau al unei opere. De aceea cred că accentul trebuie pus pe o educaţie de calitate, în care până la urmă să i se dea copilului posibilitatea se a-şi forma propriile gusturi muzicale. Or, de multe ori, uitându-mă în jur şi observând în ce mod forţat suntem obligaţi să ascultăm muzică de proastă calitate, mă întreb pur şi simplu cum e posibil ca un copil şi un viitor adult să ştie ce muzică preferă şi de ce.

Studiul este cel mai important atunci când implică performanţa. Cât timp studiază un pianist pe zi?

Alina Azario: Evident că miile şi miile de ore de studiu acumulate de-a lungul anilor conferă unui muzician un soclu pentru viitoarea statuie pe care o va crea. Dar, spre deosebire de o carieră sportivă, un muzician trebuie să treacă de pragul performanţei şi să ajungă într-o sferă în care creează. Şi aici se complică lucrurile, nu poţi doar să te bucuri de virtuozitate. Te apropii de muzică aşa cum te apropii, probabil, de religie: cu un devotament absolut, cu puritate, iar în cazul interpreţilor aş adăuga - cu smerenie. 

Care sunt mentorii dumneavoastră? Cine v-a influenţat cel mai mult?

Alina Azario: Fără nicio îndoială, maestrul Evgeni Koroliov, cu care am avut bucuria de a lucra mai bine de şase ani. Dar mulţi alţi oameni minunaţi şi-au pus ampenta asupra mea şi m-au ajutat să devin ceea ce sunt azi, fie că mi-au fost mentori sau simpli prieteni. Cred că anturajul te modelează vrând-nevrând la orice vârstă şi poate fi chiar o adevărată sursă de inspiraţie. Am convingerea că, dacă evoluezi ca om, evoluezi şi ca artist. 

Cum este publicul din România faţă de cel din străinătate?

Alina Azario: Răspunsul meu nu poate fi decât subiectiv. Iubesc clipele când mă aflu pe scenele din ţară. De fiecare dată, simt parcă o energie specială venind dinspre public: amintirile concertelor din România îmi rămân profund înscrise în minte, tocmai pentru că sunt pline de emoţii şi bucurie.

Aţi plecat la 15 ani de acasă ca să studiaţi la Paris. Acum, predaţi la Hamburg şi organizaţi un festival în România. V-aţi aşteptat la acest parcurs? Este ceea ce v-aţi dorit?

Alina Azario: Ceea ce ştiu este că traseul oricărui artist este unic în felul lui şi important este să îţi croieşti un parcurs sănătos, să continui să înveţi mereu, să fii curios, să ai satisfacţii, dar să ştii să înveţi şi din eşecuri. Şi de ce nu, să ştii să eviţi pentru un timp prea îndelungat zonele de confort. Dacă viaţa ar fi presărată de certitudini, ea ar deveni extrem de plictisitoare.

Mulţi tineri artişti au ales să părăsească anul acesta România, mă refer la balerinii de la Opera Naţională, pentru că nu s-au simţit apreciaţi în ţara lor. Simţiţi că sunteţi apreciată în România?

Alina Azario: Nu cunosc absolut deloc dedesubturile situaţiei de la ONB, dar cred că explozia mediatică care s-a produs a fost rezultatul unor conflicte care mocneau de foarte mult timp. Îmi vine greu să cred că acest scandal a izbucnit într-un timp atât de scurt. Situaţia care s-a mediatizat nu a fost cu siguranţă decât partea vizibilă a aisbergului. Este păcat atunci când tineri, fie ei artişti sau nu, se simt nevoiţi să plece din ţară pentru a-şi construi un viitor în altă parte şi a fi recunoscuţi la adevărata lor valoare.

Pianista Alina Azario s-a născut la Piatra-Neamţ, a studiat pianul la Paris şi la Hamburg, iar în prezent predă la una dintre cele mai importante instituţii de muzică din lume, Hochschule für Musik und Theater Hamburg. Ea a studiat şi la ”Konzertexamen” (ciclu post-universitar) cu cele mai înalte distincţii în cadrul aceleiaşi instituţii, sub îndrumarea renumitului pianist de origine rusă Evgeni Koroliov.

În anul 2011 a înregistrat alături de celebrul violonist Renaud Capuçon şi Berlin Score Orchestra cloana sonoră pentru filmul ”Poulet aux Prunes”, de Marjane Satrapi, regizoare cunoscută în România pentru filmul ”Persepolis”, care a fost nominalizat la Oscar.

În luna martie 2014, Alina Azario a lansat prima sa înregistrare, cu lucrări de Jean-Philippe Rameau şi Claude Debussy, realizată în colaborare cu radiodifuziunea germană NDR şi cu casa de discuri A&A Records. Acest disc a fost desemnat de ascultătorii Radio România Muzical ca fiind ”Discul de Muzică Clasică al Anului 2014”.

De-a lungul carierei concertistice, Alina Azario a urcat pe scene de prestigiu din Franţa, Germania, Olanda, Italia, Danemarca, Elveţia, România, Bulgaria şi Spania şi a fost invitată în cadrul mai multor festivaluri internaţionale, precum Piano aux Jacobins (Toulouse, Franţa), Piano Fortissimo (Perpignan, Franţa), Kneipp-Musik-Festival (Bad Wörishofen, Germania), Festival de Mayanne (Mayanne, Franţa), Festival Les Harmonies (Billiers, Franţa), Festival de Puplinge (Elvetia), Schleswig Holstein Festival (Germania) şi MozartFest Würzburg (Germania).

Alina Azario a început să studieze pianul la vârsta de 6 ani, cu profesoara Lina Şum. De la vârsta de 10 ani, sub îndrumarea pianistei Mihaela Spiridon, a obţinut deja numeroase premii pe plan naţional. La 15 ani are oportunitatea de a-şi continua studiile la Paris, unde se formează ca muzician profesionist alături de numeroase personalităţi pianistice.

Printre muzicienii care şi-au pus amprenta asupra personalităţii ei artistice se numără cunoscuta pianistă Elisabeth Leonskaya, supranumită ”Marea doamnă a Pianului”, Boris Berman, Géry Moutier, Jacques Rouvier, Laurent Cabasso, Théodor Paraschivesco şi Boris Garlitsky. Pianista a fost distinsă cu premiul I la Concursul Internaţional de Pian Citta di Stresa (Italia), premiul special al juriului la Concursul Internaţional de Pian din Cantu (Italia) şi cu premiul I la Concursul Lagny sur Marne (Franţa).

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.