Liviu Jicman, vicepreşedinte al Institutului Cultural Român (ICR) şi membru al Consiliului Administraţiei Fondului Cultural Naţional (AFCN), a vorbit într-un interviu acordat agenţiei de presă News.ro despre cinematografia românească, despre situaţia actuală a Operei Naţionale Bucureşti (ONB) şi despre momentul de răscruce prin care trece Europa.
În interviul acordat News.ro, Liviu Jicman a catalogat prezenţa peliculelor româneşti în selecţia oficială a Festivalului de Film de la Cannes drept ”o nouă performanţă a echipelor de cineaşti”. În plus, despre schimbarea legii cinematografiei, vicepreşedintele ICR este de părere că orice modificare legislativă în acest domeniu trebuie să se facă prin consultarea cineaştilor şi după o dezbatere publică la care să participe toate părţile implicate.
”Derapajele de la ONB sunt regretabile. Între artiştii europeni, români sau străini, nu trebuie să existe discriminări pozitive sau negative, legea şi cadrul instituţional din România sunt aceleaşi pentru toţi”, a mai spus Liviu Jicman în acelaşi interviu. Cât priveşte subscripţia naţională pentru "Cuminţenia Pământului", el crede că juriul cel mai competent, cel care e în afara oricărui dubiu de subiectivism, rămâne piaţa.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Liviu Jicman este vicepreşedinte Institutul Cultural Român pentru un mandat de patru ani, începând din octombrie 2013, şi membru al Consiliului AFCN pentru perioada 2016 - 2017. Născut în 1981, la Bucureşti, Liviu Jicman este de profesie economist. Anterior funcţiei actuale de la Institutul Cultural Român, a activat profesional în cadrul Ministerului Culturii (respectiv în cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional) ca director de cabinet al ministrului, apoi în calitate de consilier. Până în anul 2012, a lucrat la Teatrul ”Masca“ din Bucureşti în cadrul departamentului de relaţii publice şi organizare. De asemenea, a făcut parte din Asociaţia Generală a Acţionarilor (AGA) a Studioului Cinematografic SahiaFilm.
Reporter: Care este aria culturală în care v-aţi implicat cel mai mult la ICR?
Liviu Jicman: Prin funcţia de vicepreşedinte, care este o parte din conducerea centrală a Institutului Cultural Român, am în primul rând un rol de coordonare tocmai pentru a asigura un echilibru între domenii artistice şi diverse spaţii geografice, între propunerile pe care le primim, în principal de la reprezentanţele ICR din străinătate sau ocazional de la parteneri. Nu privilegiez un anumit domeniu cultural. Totuşi, cred că Festivalul Filmului European (FFE) care anul acesta ajunge la ediţia aniversară cu numărul douăzeci este proiectul în care m-am implicat cel mai mult, având în vedere că este organizat de noi, echipa direcţiei Relaţii Internaţionale de la Bucureşti, prin departamentul EUNIC. De altfel, nu spun nicio noutate despre cinematografia română dacă remarc că este perfect conectată la curentul european, un model de succes. Cred că un alt domeniu în care artiştii români câştigă teren şi se poziţionează printre favoriţi pe piaţă este arta plastică şi, de aceea, am pledat în aceşti ani ca ICR să susţină substanţial prezenţele româneşti la târguri şi bienale de artă.
Reporter: Cum vedeţi nominalizările românesti la Festivalul de Film de la Cannes?
Liviu Jicman: Aştept cu nerăbdare să văd premierele de la Bucureşti cu cele două filme din competiţia principală, ale lui Cristi Puiu şi Cristian Mungiu, dar şi filmul de debut lui Bogdan Mirică, selectat în secţiunea Un Certain Regard. Este o nouă performanţă a echipelor de cineaşti, dar îndrăznesc să spun că nu mai este o surpriză. Sper ca aceste nominalizări, inclusiv cel din competiţia de scurtmetraj să fie urmate şi de premii, de cronici bune şi succes pe piaţa internaţională de distribuţie. Cinematografia noastră nu poate evolua decât în contextul internaţional care a consacrat-o.
Reporter: În curând, vor fi anunţate modificările aduse legii cinematografiei, ne puteţi spune ceva despre asta?
Liviu Jicman: ICR nu dispune de iniţiativă legislativă, iar eu nu am fost implicat în discuţii pe această temă. Cred însă că este esenţial, tocmai având în vedere succesul cineaştilor români, ca orice modificare legislativă în acest domeniu să se facă prin consultarea acestora şi după o dezbatere publică la care să participe toate părţile implicate: artişti, producători, distribuitori, autorităţi publice. Dacă ar fi să fac o remarcă personală din afara industriei - ştiu că cineaştii români fac eforturi deosebite să ţină pasul cu investiţiile pe care alte ţări le fac în domeniu. Totuşi, cu legislaţia existentă, rezultatele obţinute pe plan internaţional au fost foarte bune, cinematografia românească este recunoscută şi apreciată. Capitolul la care stăm foarte prost este accesul la film românesc în ţară - lipsa cinematografelor -, ori asta se poate mai degrabă rezolva cu investiţii publice în acest sector. Sunt oraşe sau judeţe întregi în care nu mai există un cinematograf. La Bucureşti, în capitala ţării, am avut reale probleme să identificăm, după închiderea cinema Studio, câteva săli cât de cât încăpătoare pentru zece zile de film european, reţeaua RADEF RomâniaFilm se zbate în incertitudine, datorii şi grupuri diverse de interese, multe din cinematografele preluate de administraţiile locale au rămas în paragină, nu există niciun fel de politică publică de încurajare a consumului de film de artă în concurenţă cu cel comercial, într-un cuvânt, în plan intern situaţia este dezastruoasă, iar talentul cineaştilor români face să producem doar pentru export.
Reporter: Alte două subiecte au fost intens dezbătute în ultimele săptămâni - Opera Naţională Bucureşti (ONB) şi cumpărarea de către satul român a sculpturii ”Cuminţenia Pământului”. Care este opinia dumneavoastră în privinţa celor două?
Liviu Jicman: Derapajele de la ONB sunt regretabile. Între artiştii europeni, români sau străini, nu trebuie să existe discriminări pozitive sau negative, legea şi cadrul instituţional din România sunt aceleaşi pentru toţi. Legat de "Cuminţenia Pământului", cred că juriul cel mai competent şi, mai ales, cel care e în afara oricărui dubiu de subiectivism rămâne piaţa. Nu eu, nu dumneavoastră, nici autoritatea publică în domeniu. Cred că statul trebuie să îşi exercite dreptul de preemţiune pentru bunuri de patrimoniu, după ce preţul este stabilit pe bază de cerere şi ofertă într-un mod transparent, astfel şi încrederea potenţialilor contributori ar fi mai mare, iar acest principiu este valabil pentru orice situaţie similară. Dar această dezbatere lansată depăşeşte la nivel simbolic subiectul operei lui Brâncuşi. Dacă din cei aproximativ 4-5% din PIB pe care industriile culturale şi creative le aduc în fiecare an bugetului de stat, Ministerul Culturii ar primi nu doar 0,2%, ci măcar 1%, deci a cincea parte din cât produce acest sector, atunci bugetul ministerului ar fi permis cu lejeritate exercitarea dreptului de preemţiune pentru opera lui Brâncuşi sau pentru alte bunuri de patrimoniu fără să fie necesară subscripţia publică. Este o chestiune de priorităţi. Sper ca dezbaterea generată de această campanie de subscripţie publică să genereze o altă abordare privind finanţarea culturii. Să înţelegem toţi, cetăţeni sau guvernanţi, că banii alocaţi în acest domeniu nu sunt doar o cheltuială în plus. Investiţia în cultură este una cu randament sporit.
Reporter: Europa se confruntă cu o ”criză a refugiaţilor”. Este o perioadă în care tema multiculturalismului cuprinde, într-adevăr, întreg continentul? Cum credeti ca îl va afecta, din punct de vedere cultural?
Liviu Jicman: Europa trece într-adevăr printr-un moment de răscruce. E greu de spus ce ne rezervă viitorul, dar cred că prezentul este un test la care ori reuşim să dovedim că există această cultură europeană în sens larg - valori comune, democraţie prin diversitate, multiculturalism cu nuanţe diferite, dar elemente comune - sau nu am reuşit să depăşim barierele etnice şi soluţiile vor fi căutate individual de fiecare. Sigur că eu îmi doresc prima situaţie şi îmi doresc ca România să fie parte din această soluţie. Faptul că cetăţenii români care trăiesc şi muncesc în prezent în Uniunea Europeană, în alte ţări decât România, reprezintă cel mai mare grup provenit dintr-o ţară membră a UE este un semn că la nivel individual avem această capacitate. Rămâne să o demonstrăm şi instituţional.
Reporter: Care sunt priorităţile ICR pentru următorul trimestru?
Liviu Jicman: Agenda de proiecte se compune din planurile anuale ale reprezentanţelor din străinătate si ale structurilor care coordonează programe din centrală. Sunt însă câteva repere importante în perioada imediat următoare: Festivalul Filmului European, organizat pentru prima dată în şase oraşe din România, inclusiv în toate oraşele candidate la titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru 2021, standul României la Târgul de carte de la Torino, prezenţele româneşti la târgurile de artă de la Basel, Ruhr, Barcelona şi altele, susţinerea prezenţei cinematografiei româneşti la Festivalul de la Cannes. Tot în această perioadă, ICR a lansat un apel de proiecte culturale cu finanţare nerambursabilă - CentenArt, care se vor desfăşura exclusiv în străinătate şi vor avea ca tematică Centenarul 1918 - 2018.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
