Actriţa Dorina Lazăr, care a fost demisă de la conducerea Teatrului Odeon în 2017, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale, a câştigat procesul cu Primăria Municipiului Bucureşti după 3 ani. Actriţa a declarat, într-un interviu acordat News.ro, că totul a început „dintr-o prostie, din vanitate”.
Dorina Lazăr mărturiseşte că nu a luat încă o hotărâre cu privire la întoarcerea la conducerea Teatrului Odeon şi că leul cerut drept daune morale va fi „înrămat”.
A absolvit în 1961, Facultatea de Teatru, secţia Actorie la clasa profesorului Ion Finteşteanu, care i-a avut asistenţi pe Sanda Manu şi Dem Rădulescu. A debutat în 1961 la Teatrul Regional Bucureşti, iar din 1969 este actriţă la Teatrul Odeon. În cinematografie, numele Dorinei Lazăr apare pe genericul unor filme ca „Angela merge mai departe“ (1981), „Liceenii“ (1986) şi „Balanţa“ (1991).
În 1979 a primit Leul de bronz la Festivalul Internaţional de Teatru de la Arezzo pentru spectacolul „Năpasta” iar pentru rolul din Angela merge mai departe“ (1981) a fost recompensată cu premiul pentru Cea mai bună actriţă de film din partea Asociaţiei Cineaştilor din România. În 2000 a fost decorată cu Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de cavaler. A fost managerul Teatrului Odeon în perioada 2003 - 2017.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Prezentăm interviul acordat de actriţa Dorina Lazăr agenţiei News.ro
Ce aţi făcut în aceşti trei ani?
Am trăit, am muncit. Din fericire, am jucat. Dacă ar fi să reluăm spectacolele, aş juca şi acum. Eu sunt de modă veche şi am rămas credincioasă locului în care sunt din 1969, sunt cea mai veche mobilă din teatru şi mărturisesc că vremurile sunt de aşa natură că nu poţi opri lumea să meargă să câştige bani şi faimă, dar pe vremea mea ştiai că „Bulandra” are trupa ei, că te duci la Teatrul Mic şi-l vezi pe Ştefan Iordache şi pe Vali Seciu, la „Nottara” pe George Constantin, dar lumea evoluează, nu te poţi aşeza să opreşti valul.
Aţi câştigat procesul cu PMB? Ce se întâmplă acum?
Vreau să ştiu şi eu (râde, n.r).
Reveniţi la conducerea Teatrului Odeon?
Nu ştiu să vă spun pentru că nu am luat eu însămi o hotărâre. Am aflat sentinţa pe 10 iunie seară. Vă mărturisesc că eu, cu inima, spiritul nu am plecat niciodată din Odeon. Ca administrativ, nu ştiu ce consecinţe aduce această hotărâre. Trebuie să mă sfâtuiesc cu avocaţii mei. Spun avocaţii, pentru că lucrurile au fost atât de încrâncenate, astfel încât un avocat nu a fost de ajuns.
Care este istoricul conflicului?
În 2017, am intrat în conflict cu Primăria pe motive economice, zic eu cu ghilimele. Adică, mi s-a cerut să reduc din buget, se întâmpla în luna februarie. Toate teatrele aveau buget mai mare decât noi. După noi, doar „Tănase” mai urma. Şi am spus că nu reduc. Şi am întrebat ce se întâmplă dacă nu reduc. Consilierul de atunci mi-a răspuns: „vă căutaţi un alt loc de muncă”. Vă amintesc că i-am răspuns că următorul meu loc de muncă este la Străuleşti, la cimitir (râde, n.r).
În trei zile a apărut o echipă cu două doamne, care mi-au găsit ceva în zece puncte, ca „Decalogul”, pe care eu ca director nu le-am îndeplinit, printre care: faptul că am plătit nişte cercevele de două ori, că m-am plimbat la New York pe banii Teatrului (nu fusesem eu, ci un sonorizator), prostii. Nu am dat importanţă. Pe 10 august, am primit toţi directorii de la Primărie că suntem reiteraţi pe post, după ce în primăvară fusese făcută evaluarea, iar pe 24 august, la ora 15.58, eram doar eu în Teatru, a venit un curier de la Primărie care a adus nişte hârtii. Trebuia să le înregistreze. Nu era secretară, nimeni, nu aveam registru. Era vineri. Vino luni, i-am spus. I-am spus: „Ia plicul şi du-te la Primărie şi spune că nu ai găsit pe nimeni!”. El: „Vai, dar cum să fac aşa ceva?”. „Păi, e vacanţă”. „Bine, măcar să desfac plicul să văd despre ce e vorba”. Când am deschis, mă anunţau că „începând cu astăzi vi se desface contractul de management”. Eu am început să râd. Curierul: „E o veste bună?”. „Da, m-au dat afară”. A început să-şi ceară iertare. Am chemat-o pe juristă, a înregistrat actele şi m-am uitat că era semnată de „faimosul, minunatul domn Bădulescu”.
Care a fost motivarea?
În baza a două referate din Primărie. Nu am aflat până la judecată de acele referate. În septembrie 2017 a început procesul. Dintr-o prostie. Am cerut audienţă doamnei primar şi mi s-a răspuns: „când o să fie disponibilă”. Nici astăzi văd că nu este disponibilă, poate că după ce nu va mai fi primăriţă, o să fie.
Veţi primi daune?
Am cerut daune morale de un leu, pe care am de gând să-l pun într-o ramă şi când voi muri să-l pună pe cruce, cu fotografie. Totul se întâmplă din cauza vanităţilor.
Primarul este înconjurat de nişte consilieri care nu-i sunt prielnici. Mie mi s-a sugerat să dau pe cineva afară din Teatru care era foarte acid la adresa Primăriei şi a ceea ce se întâmplă în Primărie. Şi eu n-am treabă cu opiniile politice ale oamenilor. Măcar atât să se fi câştigat la Revoluţie, libertatea exprimării, dacă nu a puterii de decizie. Nu pot să vă dau date exacte, să vă spun că aşa a fost. Nebunia este că aceste două referate secrete erau copiate unul după altul: unul venea de la Direcţia de Cultură a PMB şi altul de la Direcţia Personal. N-am înţeles nici în ziua de astăzi, era ca Oracolul din Delphi, aşa erau redactate.
Ce v-a supărat cel mai mult?
Ce mă supără cel mai tare este că directorul Direcţiei de Cultură din vremea aceea, domnul Traian Petrescu, cu care am lucrat în Teatrul Odeon ani de zile, care mă cunoaşte, care ştie, putea să fie explicit. E adevărat că şi eu sunt spurcată la gură. De un 8 Martie, Primăria voia să cheme pensionarele de la Odeon să le dea invitaţie, nu ştiu câte pensionare credeau ei că sunt la Odeon. Şi eu l-am întrebat pe dl Petrescu: "Auziţi, steagurile roşii le dăm noi sau vine Primăria cu ele?" Eu am făcut o glumă. Ştiţi că m-a pârât? Ştiu că s-a făcut vobire apoi despre această declaraţie a doamnei Lazăr. Prostii. Vanităţi. Din păcate, trăim într-o lume, într-o ţară în care nimeni, mă gândesc la politicieni cu putere de decizie, nu se gândeşte la binele ţării, al instituţiei. Eu sunt legată cu toate fibrele mele spirituale, energetice de acest teatru şi nu am contenit niciodată să-l consider teatrul meu, în care am existat, care mi-a umplut viaţa. Din punctul ăsta de vedere, nu am întrerupt deloc legătura cu teatrul, pentru că am mers şi în turnee.
Cum aţi trecut peste această perioadă de izolare?
Mă tem că m-am învăţat leneşă şi mi-a priit. După două luni jumătate, duminica trecută, mi-am luat maşina şi am plecat la Străuleşti 2, la cimitir. Primul meu drum spre viitor (râde, n.r). Am mers destul de precaută şi cu teamă.
Spectacolele online au fost o soluţie în această perioadă?
E ca iubirea pe internet. Unul stă în Oceania şi unul în Groenlanda. E ca şi cum ai fi băgat în lut până la perimetrul feţei şi ai voie doar să vorbeşti. A fost o soluţie pentru că lipsa de comunicare este şi mai îngrozitoare, dar nu e o formă de manifestare a actului artistic. Eu sper să nu ne eternizăm în această stare. Eu cred că s-a gestionat bine de către autorităţile sanitare şi ale administraţiei povestea asta.
Credeţi că spectatorii se vor întoarce fără teamă în sala de teatru?
Eu cred că lumea va reveni în sală. Nu mă sfiesc să recomand musicalul lui Răzvan Mazilu, „Cabaret”, pentru că exact cu zece zile înainte de premieră s-a întrerupt. Va fi prima premieră a Teatrului Odeon. Sper să trecem peste această perioadă cu bine. Se poate juca la Odeon şi în sala fără acoperiş, vara, de la 21.00, dar de pe stradă se aud claxoanele şi rumoarea străzii. Ni s-a întâmplat. Clădirea, fiind monument istoric, nu am avut voie să instalăm sisteme de răcire a aerului. Trebuie făcute probe. Sper să trecem şi peste acest „război mondial”, că de fapt asta este.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
