Castelul Cantacuzino din Buşteni a fost construit în 1911 de prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino, supranumit Nababul, ca să-i demonstreze regelui Carol I că poate să facă un castel "mult mai trainic şi mai frumos" decât Peleşul. Astăzi, palatul este "un cămin al artelor", al muzicii şi al artelor plastice. Operele lui Pablo Picasso şi ale lui Salvador Dali au trecut deja pe la castelul de la poalele Bucegilor.
În prezent, mai mult de 140 de litografii de Marc Chagall vor putea fi văzute până în 26 iunie, în cadrul expoziţiei ”Marc Chagall - The Meaning of Life”.
O intrare somptuoasă, cu porţi din fier forjat, alei lungi, mărginite de brazi subţiri, o fântână arteziană, curte pavată cu piatră şi o imagine spectaculoasă, acesta este tabloul care are ca personaj central o reşedinţă boierească, cea a familiei Cantacuzino.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Impozanta construcţie, o bijuterie construită în stil neoromânesc, este realizată în piatră şi cărămidă după planurile arhitectului Grigore Cerchez. Edificiul se întinde pe o suprafaţă de 3.148 de metri pătraţi şi este înconjurat de un parc ale cărui alei se întind spre fântâni arteziene şi grotă.
Reşedinţa boierească a fost ornamentată cu mozaicuri policrome, vitraliile au fost bine puse în evidenţă şi bine păstrate, plafoanele cu grinzi aparente nu au fost acoperite de-a lungul timpului, balustradele şi scara de lemn care duce în foişor, atent meşteşugite, şi o parte din feroneria turnată în bronz bogat ornamentată s-au conservat bine. Şemineele din piatră de Albeşti au rămas doar ca decor, coşurile nemaifiind funcţionale, comuniştii le-au stricat pentru a instala calorifere.
Castelul posedă o colecţie de heraldică reprezentând blazoanele familiilor de boieri încuscriţi cu Cantacuzinii şi o friză de picturi votive cu iluştrii membri ai familiei Cantacuzino din ramura munteană.
Orice vizitator care intră în castel este frapat de singurul candelabru original al edificiului, aflat în sala de bal, iar impozanta scară de marmură de Carrara cu balustradă din fier forjat conduce musafirii spre holul de onoare.
Ghidul îşi începe povestea lângă şemineul unde se află o copie a portretului original al prinţului Gheorghe Grigore Cantacuzino.
"Prinţul a fost o remarcabilă personalitate politică, prim-ministru în două rânduri, ministrul justiţiei, primarul Capitalei, preşedintele Partidului Conservator. Descinde dintr-o familie nobilă, una dintre cele mai vechi din Europa, care a dat împăraţi Imperiului Bizantin. Era cunoscut sub numele de <Nababul>, datorită averii sale fabuloase. În 1901 decide să pună piatra de temelie a acestui castel, la poalele Muntelui Zamora, având deschidere către toată Valea Prahovei, şi Munţii Bucegi în spate", spune Florina Crenganis, muzeograf.
Zece ani mai târziu castelul este inaugurat, în 1911. La acea dată, castelul avea lumină electrică şi reţea de distribuire a apei, ceea ce era considerat foarte modern. Nu peste multă vreme va avea şi linie telefonică. Din păcate, prinţul nu se bucură însă prea mult de această reşedinţă, pentru că moare în 1913.
"În 1948, castelul e luat de regimul comunist până în 2004, când este retrocedat familiei. Aceştia îl vând în 2008 societăţii Zamora Estate. Suma nu o cunosc, dar trebuie să vă gândiţi că este una uriaşă, având în vedere că 970 de hectare are numai pădurea", explică muzeograful.
Clădirea a fost prevăzută cu un demi-sol, în care, pe vremea prinţului, era crama, astăzi devenită restaurant. În curte se afla Gheţăria, acolo era "frigiderul" la vremea respectivă.
Fiind reşedinţă de vară, Prinţul venea aici la jumătatea lunii mai şi pleca la jumătatea lunii octombrie. Încălzirea se făcea cu ajutorul şemineelor. "Se spune că în dormitoare avea sobe de teracotă, adevărate bijuterii. Când au venit comuniştii, au stricat coşurile şemineelor, astfel că astăzi au rol decorativ", remarcă ghidul.
"În perioada comunistă aici a fost Sanatoriu. Veneau vârfurile din ministerul de Interne pentru aer curat, odihnă şi relaxare", mai spune reprezentantul muzeului.
În 1947-1948, când a fost luat de comunişti, în castel nu a fost făcut un inventar al obiectelor, aşa că nimeni nu ştie ce s-a aflat cu adevărat aici. Prin comparaţie, la Castelul Peleş de la Sinaia s-a făcut un inventar, chiar dacă şi de acolo s-au furat valori.
În sala de recepţii, portretul prinţului a fost comandat chiar de proprietar pictorului Costin Petrescu. A fost aşezat iniţial în holul de la intrare, în locul arborelui genealogic. După moartea prinţului, familia l-a adus în biroul acestuia. În anii '47-'48 a dispărut odată cu tot ce a fost în castel. "Întâmplător l-am regăsit, anul trecut, într-un depozit la Muzeul de Istorie şi Artă din Ploieşti. Tabloul a aparţinut castelului, însă legile sunt de aşa manieră că acum este proprietate a Muzeului. Noi am făcut o copie. Victor Andreevici Petrov Grinev a câştigat concursul şi l-a pictat din nou pe prinţ", a povestit Florina Crenganis.
În 1947, principesa Alexandrina Cantacuzino a făcut nenumărate memorii la guvern, memorii rămase fără niciun rezultat, cerând ca acest obiectiv să fie încadrat în rândul monumentelor istorice de mare valoare ale poporului român.
"Nimeni nu s-a deranjat să-i răspundă. Câteva tablouri de Boticelli erau aici la vremea aceea. Adusese obiecte de artă, tocmai ca să determine autorităţile să-l încadreze în rândul monumentelor", a afirmat muzeograful.
Din mobilierul original nu s-a păstrat nimic. Proprietarii s-au gândit deja să refacă totul după fotografiile care se păstrează şi care oferă detalii despre aspectul iniţial al castelului.
În vremea Sanatoriului, pictura a fost acoperită cu straturi de vopsea, cinci straturi peste cea iniţială. În fiecare cameră au fost făcute studii de restaurare şi ce se vede acum este stil brâncovenesc.
Picturile din sala de bal şi blazoanele au fost acoperite cu pânze roşii în perioada comunistă, astfel că secretarii de partid să se simtă bine când văd culoarea preferată. "Asta a fost o dovadă de curaj din partea unora, au conservat astfel moştenirea Cantacuzinilor", a mai spus ghidul.
Una dintre legendele frumoase care "bântuie" castelul este legată de aşa-zisa rivalitate a prinţului Cantacuzino cu regele Carol I.
"Prinţul a fost nemulţumit că la domnia ţării a fost preferat un principe străin. El i-a cerut atunci lui Nicolae Iorga, care era atunci un tânăr istoric, să facă cercetări ca să-şi arate şi el descendenţa, că şi el provine din rădăcini împărăteşti, că nu e cu nimic mai prejos ca regele Carol. La 1870 regele a construit Peleşul. Prinţul a venit cu ideea de a construi Cantacuzino-ul tocmai ca să-i dovedească regelui că poate face unul "mai trainic şi mai frumos". De aici şi legenda care s-a născut că Prinţul ar fi vrut să paveze aleile parcului cu monezi de aur", a povestit Florina Crenganis.
Grigore Cantacuzino s-a dus la regel Carol I şi l-ar fi întrebat: "Majestate, ce părere aveţi, să acopăr aleile parcului cu monezi de aur? Faci cum crezi, coane Griguţă, dar cum ai să aşezi monezile?", a fost răspunsul regelui.
Cea mai mare problemă era aceea că pe una din feţele monedei era chipul regelui. "Ori ca să aşezi moneda cu chipul în jos, ar fi însemnat o gravă ofensă adusă monarhului", a precizat muzeograful. Pe cealaltă partea, moneda avea stema ţării. Iarăşi era de neconceput ca toată lumea să calce pe stemă.
Regele îi spune: "Coane Griguţă, singura soluţie este să aşezi monezile pe cant", i-ar fi spus regele. Pe cant însă era scris "Nihil sine Deo" (Nimic fără Dumnezeu). "Nici acest lucru nu se putea face", a spus ghidul.
Se spune însă că prinţul era atât de bogat încât ar fi putut face asta. "Nu este doar o simpă legendă din moment ce în trezorerie am găsit documente prin care prinţul cerea retragerea unui număr de monezi. Dar prinţul, care era un rafinat, evident că nu a dus această dorinţă la îndeplinire", a încheiat reprezentantul muzeului.
După ce a fost reintrodus în circuitul turistic, Castelul Cantacuzino din Buşteni a devenit un important punct cultural pentru întreaga zonă, găzduind atât expoziţii, cât şi seratele de muzică clasică ”Prahova Classic Nights”, un concept creat şi organizat de mezzosoprana Margarita Mamsirova.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
