Călătorie prin opera lui George Mazilu, la Muzeul Naţional Brukenthal

Muzeul Naţional Brukenthal va găzdui din 21 octombrie o expoziţie de pictură dedicată artistului George Mazilu.

După o perioadă îndelungată, maestrul George Mazilu revine în România cu o expoziţie de pictură caracterizată prin forţa expresivă, tematică şi prin stăpânirea abilităţilor tehnice, curatoriată de Alexandru Chituţă.

„Georges Mazilu, Un voyage” va fi deschisă în Muzeul Naţional Brukenthal până la 1 decembrie. Lucrările lui Mazilu vor fi expuse în Palatul Brukenthal alături de cele ale lui Tiţian, Memling, Brueghel, Rubens, Lotto sau Bouts.

Îmbinând estetica urâtului cu dimensiunea eternă a frumosului, chipurile hibride şi parţial umanizate din tablourile lui Mazilu sunt angajate în acţiuni morale şi teatrale. Anatomiile desfigurate, gesturile delicate şi limbajul corporal şochează dar şi liniştesc. De asemenea prin lucrările sale, maestrul îmbină suprarealismul contemporan cu influenţele artei renascentiste a vechilor maeştri. Astfel, artistul George Mazilu devine creatorul unei picturi executate cu măiestrie, în cadrul căreia privitorul face cunoştinţă cu personaje misterioase, enigmatice, surprinse în stări contemplative sau încremenite în realitate.

Pictura lui George Mazilu intrigă şi trezeşte din „somnul dogmatic” al soluţiilor vizuale comode. Cu o imaginaţie de „grădina deliciilor”, el ne propune un traseu plastic deplin coerent, de o remarcabilă precizie sintactică. Leonardesca „cosa mentale”, ca şi magma coloristică şi de funcţie vizuală a obiectelor provenind de la maeştrii flamanzi sunt deopotrivă de găsit în această încercare de a ridica imaginea la un fel de imaginaţie utopică.  

Potrivit curatorului, toate simbolurile care sunt presărate în epica tablourilor pot fi desigur interpretate în multe feluri. O analiză arhetipologică sau una psihanalitică ar găsi un material incitant în acest univers plastic. Pe care forţa unuia dintre cei mai puternici pictori vizionari de azi ni-l propune.

George Mazilu declara: „Fiecare artist trebuie să nu se preocupe în niciun fel de eticheta care i se poate pune, ci să impună o viziune personală care să nu se ajusteze unui curent. Am primit atât de multe etichete dar am impresia că niciuna nu reflectă realitatea. Un pictor trebuie în primul rând să fie unic, original, recognoscibil dintr-o mie şi asta cred că am reuşit”. 

Iar într-un interviu de anul trecut cu Alexandru Chituţă, în Spania, artistul spunea: „Există portrete de femei pe care le rafinez, le duc mai departe în armonie, idealizate, angelice. Încerc să fac nişte trăsături ca frumuseţe, ca armonie, un portret idealizat. Şi e un fel de recompensare. Există antagonisme şi de multe ori ambele tipuri se găsesc în acelaşi tablou. Am multe lucrări în care se regăsesc, de pildă Suzana şi bătrânii. Suzana e frumoasă şi armonioasă iar bătrânii trebui să fie ludici şi bătrâni. S-au pot să fie animale hibride, bizare. Iar toate acestea, opoziţia dintre lucruri, creează o tensiune iar chestiunea e să pui această tensiune într-o armonie pe care o dă unitatea de lumină, tonalitate, culoare, încercarea de a aparţine aceleiaşi lumi. Să trăiască împreună. De pildă, există diferite personaje din schiţe diferite care trebuie să le fac într-o lucrare să trăiască împreună”.

Constantin Noica cita şi glosa profund despre un vers izolat eminescian: ca o spaimă împietrită, ca un vis încremenit. Ni se pare că vedem în aceste picturi o ilustrare perfectă a misteriosului vers. Personajele lui Mazilu au această nemişcare hieratică, par ciudate stop-cadre încremenite în visul lor atemporal. Timpul lipseşte din lumea aceasta post-apocaliptică. Ceva vine din amintirile personajului, sau se vede în spatele celui care priveşte tabloul şi acel ceva e cauza lumii deformate, încremenită într-un netimp fără nume.
Lucrările lui Mazilu sunt punţi care leagă, cu putere şi vivacitate, preocupări pur formale şi cerinţele exigente ale unei lumi intense de fantezie care filtrează şi sfidează în acelaşi timp realitatea reprezentativă.

Maestrul reuşeşte totodată să instaleze alegoria şi afirmaţia morală ca subiect contemporan viabil, realizând astfel un fapt retrospectiv cu o conştiinţă de sine modernă. În timp ce unele dintre imaginile sale mai satirice, hibride despre om şi animal, cu interacţiunile lor complexe, pot lăsa privitorul perturbat, precum şi sedus, maestrul deţine clar o perspectivă specială asupra comediei umane şi nu ezită să-I dezvăluie partea mai sumbră. Cu viziunea sa fără compromisuri şi capacitatea de a conecta înţelepciunea trecutului cu neliniştile prezentului, el a creat metafore picturale profunde ale precarităţii existenţei într-o lume efemeră şi imprevizibilă.

George (Gheorghe) Mazilu s-a născut în România, în anul 1951. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti în 1974 în 1982 se stabileşte în Franţa iar în prezent trăieşte şi lucrează în Spania. În anii gimnaziului lua primele lecţii de desen, la Drobeta-Turnu-Severin, cu maestrul Vasile Mihaescu. A studiat apoi la Şcoala de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucureşti, iar în anul 1974 va absolvi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. În 1981, Mazilu a expus picturi abstracte la Galeria Simeza, iar banii adunaţi cu această expoziţie i-au permis să solicite un paşaport şi să emigreze în Franţa, unde în 1982 a devenit rezident permanent. 

În perioada de început petrecută în Franţa, Mazilu va efectua fotografii, pentru ca, mai apoi, să abordeze desenul şi pictura figurativă, care au alimentat libertatea artistului.
Mazilu este astăzi foarte cunoscut în Franţa, Spania, Statele Unite şi, din păcate, mai puţin în România, unde şi-a petrecut primii 30 de ani din viaţă, însă în ultimii ani, lucrările sale au fost din ce în ce mai prezente şi pe piaţa de artă din România, mai ales în cadrul unor licitaţii de profil.

Lucrările lui Mazilu sunt expuse mai ales în Franţa, SUA, Canada şi Olanda şi sunt prezente în muzee şi colecţii private. Lucrări ale sale se regăsesc la Young and Legion of Honor museums din San Francisco, SUA, NM Arts in Public Places Santa Fe, SUA, Tucson Museum of Art, Tucson, Arizona, SUA sau Tyler Collection, University of Tasmania, Noua Zeelanda.
 

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.