Artista Valentina Rusu Ciobanu din Basarabia, decorată anul acesta de preşedintele Klaus Iohannis, va fi sărbătorită la împlinirea vârstei de 100 de ani, pe 28 octombrie, printr-o expoziţie organizată la Arbor.art.room.
Valentina Rusu Ciobanu este un geniu al picturii din Basarabia, o pictoriţă care se bucură de un profund respect şi o mare iubire în Republica Moldova. Cu toate acestea, Valentina Rusu Ciobanu este un nume cvasi-necunoscut în România. Aceasta s-ar putea schimba în luna octombrie a anului 2020, când, în ziua de 28, artista, care trăieşte la Chişinău, va împlini vârsta de 100 de ani.
Decretul pentru decorarea pictoriţei cu Ordinul „Meritul Cultural“, în grad de Mare Ofiţer, Categoria C - „Artele Plastice“ a fost semnat anul acesta, la 30 iunie, de preşedintele Klaus Iohannis.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Pentru arta românească contemporană acesta este un moment istoric extrem de important, care certifică nu numai recunoaşterea oficială de către statul român a meritelor unei mari artiste din stânga Prutului, ci şi recunoaşterea valorii excepţionale a şcolii de pictură de la Chişinău şi a prezenţei incontestabile a acesteia în variatul spaţiu cultural românesc. Propunerea pentru acordarea înaltei distincţii a fost făcută de Maia Sandu, fost premier al Republicii Moldova, şi susţinută de Asociaţia pentru cultură şi arte ARBOR (preşedinte: Victoria Nagy Vajda) şi de Muzeul Municipiului Bucureşti.
Miercuri, 28 octombrie, chiar în ziua în care împlineşte 100 de ani, Valentina Rusu Ciobanu va fi sărbătorită la Bucureşti, prin deschiderea expoziţiei „Valentina Rusu Ciobanu - Un veac de singurătate“ (perioadă de vizitare: 28 octombrie - 29 noiembrie), care se va desfăşura în spaţiul expoziţional Arbor.art.room (str. Transilvaniei, nr. 11, sector 1, punct de reper: Parcul Luigi Cazzavillan), aparţinând Asociaţiei ARBOR, conduse de Victoria Nagy Vajda.
Pe 5 noiembrie, se va deschide, la Palatul Suţu - Muzeul Municipiului Bucureşti, expoziţia „mare“, sub genericul „Valentina Rusu Ciobanu. 100 de ani de la naştere“ (perioadă de vizitare: 5-29 noiembrie), curatoriată de Elena Olariu, coordonator din partea Muzeului, şi Anastasia Gurschi, coordonatorul proiectului de la Chişinău din echipa Arbor.
Toate evenimentele acestui proiect cultural se organizează la Bucureşti sub patronajul Maiei Sandu, fost premier şi candidat la alegerile prezidenţiale din Republica Moldova de pe 1 noiembrie 2020.
Valentina Rusu Ciobanu (n. 1920) aparţine acelei generaţii de artişti plastici basarabeni care s-au format încă în ambianţa culturală a României interbelice (fiind la Iaşi, în anii de război, elevă a profesorului Jean Leon Cosmovici şi a asistentului său - viitorului celebru pictor român - Corneliu Baba), dar a căror activitate de creaţie s-a desfăşurat în a doua jumătate a secolului al XX-lea, în condiţiile destul de vitrege impuse de regimul totalitar din fosta Uniune Sovietică. „Fata le fereastră” a fost opera de debut, din anii ’50, graţie căreia pictoriţa de la Chişinău a străbătut bariera anonimatului. Au urmat tablourile „La joc” şi „Ştefan cel Mare după lupta de la Războieni” - realizate într-o manieră realistă - care au consacrat-o pe Valentina Rusu Ciobanu în calitate de componistă şi coloristă. Schimbările produse la sfârşitul anilor ’50 - începutul anilor ’60 în arta din fostul spaţiu sovietic („dezgheţul” hruşciovist, apariţia aşa-numitului „stil sever”, aplecarea către monumentalitate şi decorativism din pictura de şevalet) s-au oglindit şi în creaţiile artistei plastice de la Chişinău, „Plantarea pomilor” fiind în acest sens o operă de cotitură.
Urmându-şi propria cale în creaţie, Valentina Rusu-Ciobanu îmbrăţişează în anii ’60 şi la începutul anilor ’70 maniera sinceră a artei naive, - manieră - în care şarja, grotescul, umorul bonom veneau oarecum în replică la clişeele promovate de regim. Portretele regizorului Emil Loteanu şi ale prozatorului Ion Druţă sunt operele de referinţă din această perioadă. Întrebată odată în cadrul unui interviu: „Ce este mai important în arta portretului?”, Valentina Rusu Ciobanu a răspuns: „Important este să găsesc formula omului! ”. O astfel de formulă, atât la propriu, cât şi la figurat, a descoperit pictoriţa în Portretul lui Ion Sandri Şcurea.
Anii '70 au fost deceniul cel mai prolific în activitatea de creaţie a Valentinei Rusu Ciobanu. În acest deceniu ea s-a manifestat plenar nu numai în portret, natură moartă sau pictură de gen, ci şi în scenografie. Lumea teatrului, în special lumea spectacolelor primei generaţii de actori ai teatrului „Luceafărul” din Chişinău a atras-o permanent pe plasticiană.
Ulterior, în anii ’70-’80 autoarea a experimentat reuşit în cheie fotorealistă, a folosit posibilităţile inter-textualităţii (tabloul „Citate din istoria artei”) şi ale introspecţiilor în „sfera oniricului”, creând tablouri cu profunde semnificaţii metaforice.
În ciuda presiunilor de ordin ideologic cu care s-a confruntat în cea mai mare parte a vieţii, Valentina Rusu Ciobanu a reuşit să-şi păstreze individualitatea discursului plastic, învrednicindu-se apoi şi de înalte distincţii de stat precum Premiul Naţional al Republicii Moldova pentru Literatură, Artă şi Arhitectură, titlul onorific de „Artist plastic al poporului”, „Ordinul Republicii”, titlul de Cetăţean de onoare al municipiului Chişinău.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
