Una dintre foarte puţinele disidente autentice din anii comunismului, Doina Cornea a fost, singură, societatea civilă a unei ţări care nu cunoştea încă definiţia acestei noţiuni. A reuşit să pună deasupra atotputerniciei răului semnul îndoielii şi „ne-a ţinut locul tuturor în faţa Europei şi a lumii întregi”.
Scriitoarea Ana Blandiana, apropiată a Doinei Cornea, a publicat online un mesaj: „Doamna Doina Cornea a fost o fiinţă stranie nu numai prin cantitatea disproporţionată de îndrăzneală pe care o conţinea, ci şi prin amestecul de sfială şi severitate, de duioşie şi de lipsă de complezenţă, de compasiune şi de neînduplecare cu care privea în jur şi în sine însăşi. Aşa cum o apă adâncă şi limpede este întotdeauna mai misterioasă decât una tulbure care îşi camuflează adâncimea, misterul acestei priviri consta în simplitatea cu care reuşea să răstoarne regulile viciate ale mentalului colectiv, redând normalităţii sensul moral şi reuşind să pună deasupra atotputerniciei răului semnul îndoielii”.
Reprezentanţii Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei au transmis: „A plecat dintre noi spre o lume în care nu va mai fi obligată să protesteze doamna Doina Cornea, fiinţa cea mai fragilă şi cea mai puternică forţă morală din România ultimelor două decenii ale secolului XX. Ea a fost, singură, societatea civilă a unei ţări care nu cunoştea încă definiţia acestei noţiuni şi, timp de două decenii, ea ne-a ţinut locul tuturor în faţa Europei şi a lumii întregi. Dumnezeu, în care credea cu fervoare, să o răsplătească şi să îi dea odihna pe care o merită!”.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
„A murit Doina Cornea, unul dintre puţinii oameni cu adevărat curajoşi din ultimul deceniu comunist. A fost bătută şi arestată de Securitate pentru că a spus adevărul despre comunismul terminal. După 1989, a fost linşată mediatic de moştenitorii PCR şi ai securităţii, începând cu WC Tudor, expresia supremă a abjecţiei româneşti. Femei ca Aniţa Nandriş-Cudlea, Elisabeta Rizea sau Doina Cornea au spălat onoarea naţiunii în perioada comunistă. Dumnezeu să le odihnească şi să le răsplătească!”, a scris profesorul de la „Babeş-Bolyai”, a notat filologul Adrian Papahagi, profesor la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
După 1990, denigrată de presa românească, „Doina Cornea a fost „una dintre foarte puţinele disidente autentice din anii comunismului. Prima victima a presei cripto-comuniste de după 1990, când România Mare, Dimineaţa şi Azi şi-au dat mâna pentru a o insulta şi calomnia până când au scos-o definitiv din spaţiul public. Iartă-ne, Doina Cornea, să-ţi fie somnul lin”, a scris şi Tudorel Urian.
“Da, doamna Doina... continuăm şi azi .... prin laşităţile noastre să creăm... “, a scris actriţa Oana Pellea.
Scriitorul Teodor Baconschi, fost ministru de Externe a scris, la rândul lui: „Doina Cornea, conştiinţa feminină şi bravă a luptei anticomuniste din România laşităţii. Dumnezeu să-i odihnească sufletul nobil”.
În cartea „Scânteia vine de la Moscova”, de Vartan Arachelian, Doina Cornea povestea: „Am început să mă opun în 1982. Mi-am dat seama cât e de degradată societatea românească din cauza fricii şi a terorii. Din punct de vedere moral, intenţia mea, prin textele mele, era să încurajez tineretul în primul rând, dar şi societatea, să se elibereze în interior, adică să se creeze o unitate între vorbă, conştiinţă şi fapte. Pentru că noi ne-am obişnuit să trăim dublu, ceea ce era foarte primejdios. Însă lucrurile s-au precipitat şi eu am fost solicitată să dau nişte interviuri televiziunii franceze, Canalului 2, în 1987, în vară, iar tot în ’87 a izbucnit revolta din Braşov. Am aflat în 17 noiembrie, iar în 18 noiembrie m-am solidarizat cu muncitorii din Braşov, punând o pancartă pe poarta casei mele. Însă, imediat ce am aflat că deja sunt hărţuiţi muncitorii, mi-am spus că nu e suficient, că trebuie să-mi pun şi eu de acord vorbele cu gândurile şi cu faptele. Am confecţionat, manual, o zi întreagă 160 de manifeste, pe care seara le-am dus împreună cu fiul meu, le-am împrăştiat în faţa celor mai importante uzine din Cluj. Noi ştiam că suntem pierduţi fiindcă am scris pe poartă «Mă solidarizez cu muncitorii din Braşov», iar manifestele incitau la solidaritate muncitorimea clujeană. În 19, dimineaţa, am fost arestată, şi fiul meu la fel. Mi s-a făcut o percheziţie de patru ore, locuinţele noastre au fost răvăşite şi, fără mandat de arestare, am fost duşi la Securitate, unde a început un interogatoriu de 36 de ore”.
„Arestul acesta a durat cinci săptămâni; două zile, adică 36 de ore, am fost reţinuţi fără mandat. În actele Securităţii apare că am fi fost arestaţi în clipa când, în ziua de 20 sau 21, a ve¬nit procurorul militar Domşa şi a emis mandatul de arestare. Când am ieşit din arest, atât fiul meu cât şi eu aveam miliţie la poartă, care nu s-a mai deplasat de acolo decât cu excepţia unei luni, vara, când a fost admis să vină fiica mea la Cluj să vadă dacă mai trăiesc sau nu. În rest, tot timpul, 24 de ore din 24, miliţia nu s-a deplasat din faţa casei mele. Nu mai stărui asupra umilinţelor pe care le-am îndurat: scuipări, bătăi, inju¬rii, trasă de haină; fiul meu la fel. Toate acestea le-am scris în cartea pe care am publicat-o”.
Doina Cornea a murit, vineri dimineaţă, în locuinţa sa din Cluj-Napoca, a declarat pentru News.ro fiul ei, Leontin Iuhas. Ea avea 89 de ani.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
