Amos Oz, despre trădare, într-un interviu pentru News.ro: Nu trece nici măcar o oră, în România, în Israel, sau oriunde altundeva, fără ca unii oameni să îi numească pe alţii "Iuda"

Amos Oz spunea, într-un interviiu acordat jurnalistei Magda Grădinaru pentru agenţia de presă News.ro. că nu trece nicio zi, nici măcar o oră, în România, în Israel, sau oriunde altundeva, fără ca unii oameni să îi numească pe alţii "Iuda". Trădătorul, în opinia sa, era cel care iese în evidenţă, care este cu un pas în faţa timpului în care trăieşte. Povestea trădării lui Iisus de către Iuda este atât de puternică, spunea Oz, încât este responsabilă pentru cel mai mult sânge vărsat de-a lungul timpului, de la persecuţii şi până la Holocaust.

Într-un interviu telefonic, acordat, în decembrie 2016, jurnalistei Magda Grădinaru pentru agenţia de presă News.ro, Amos Oz a vorbit despre relaţia dintre fanatism şi trădare, despre nevoia umană de a identifica ţapi ispăşitori şi de a-i eticheta drept trădători pe toţi cei care ies din mulţime şi îşi asumă schimbarea. Fanatismul, credea scriitorul israelian, este în nucleul conflictelor din epoca pe care o trăim: nu este vorba, aşa cum credea Samuel Huntington, despre o ciocnire de civilizaţii şi nici despre o luptă între Est şi Vest, ci despre bătălia dintre fanatici şi noi, ceilalţi.

Amos Oz nu s-a eschivat de la a denunţa răul, politic şi social, acolo unde acesta există, de la a lua poziţie faţă de teme esenţiale, cum este, în Israel, tema confictului israelo-palestinian.

Adept al "soluţiei celor două state", Amos Oz spunea, răspicat, că oriunde există viaţă, există şi compromisuri.

"De regulă, adevăraţii fanatici sunt cei care îi văd pe trădători peste tot şi care îi vânează pe trădători şi încearcă să îi distrugă pe trădători. În ochii fanaticului, toţi cei care se schimbă, toţi cei care încearcă să fie diferiţi, toţi cei care oferă variaţii la adevărul acceptat, toţi aceştia sunt priviţi drept trădători", spunea Amos Oz. (...) "Charles de Gaulle, care a scos Franţa din Algeria, a fost privit ca un trădător. Curajoşii ofiţeri germani care au încercat să îl ucidă pe Hitler au fost executaţi pentru trădare. Chiar şi Mihail Gorbaciov, cel care a demolat blocul comunist, a fost privit de către comuniştii dogmatici drept un trădător. Şi aş putea continua la nesfârşit. Istoria este plină de astfel de cazuri, care de altminteri formează un club foarte respectabil. Thomas Mann, Emile Zola, Soljenitin, unii dintre cei mai buni scriitori, gânditori, oameni de stat au fost etichetaţi drept trădători de proprii contemporani".

Romanul său "Iuda" a apărut în 2014 şi a fost apărut în limba română în 2016 la editura Humanitas. 

Despre a găsi ţapi-ispăşitori, Amos Oz declara: "Nu trece nicio zi, nici măcar o oră, în România, în Israel, sau oriunde altundeva, fără ca unii oameni să îi numească pe alţii "Iuda". A devenit un fapt banal. Oamenii au ajuns să folosească acest cuvânt în limbajul de zi cu zi. Sunt sigur că în acest moment, când noi doi vorbim, undeva în lume cineva îl numeşte pe altul ”Iuda”.

Legat de faptul că este adeptul compromisului, al soluţiei celor “două state” pentru conflictul israelo-palestianian, despre eticheta de "trădător" care i s-a pus, scriitorul afirma: "Chiar de mai multe ori de-a lungul vieţii am fost numit “trădător” de către compatrioţii mei. Aţi citit "Pantera din subterană", aşadar ştiţi când mi s-a întâmplat prima dată: eram copil şi m-am împrietenit cu un sergent de poliţie britanic. În orice caz, de fiecare dată când contestatarii mei mă numesc „trădător”, eu fac din asta un titlu de onoare. Acum câţiva ani, Jacques Chirac, preşedintele Franţei atunci, mi-a acordat Legiunea de Onoare, iar când am citit undeva că sunt un trădător, mi-am pus această etichetă la rever, chiar lângă medalia Legiunii de Onoare. Si asta, deoarece am considerat că sunt pus astfel într-o minunată companie a unor mari oameni".

Fania Oz-Salzberger a fost prezentă la Bucureşti, în iunie 2016, pentru a-şi prezenta cartea "Evreii şi cuvintele", volum pe care l-a scris împreună cu tatăl ei. Ea a vorbit într-un interviu acordat tot jurnalistei Magda Grădinaru despre cum este să fii fiica lui Amos Oz şi cum să scrii o carte la patru mâini.

"Nu am nici cea mai vagă idee. Eu am crescut într-un kibbutz, iar nu în casa părinţilor mei. Îi vedeam în fiecare zi, dar de crescut, am crescut alături de ceilalţi copii din kibbutz, şi cred că asta mi-a dat sentimentul unei copilării absolut normale, faţă de cum ar fi fost dacă aş fi crescut ca fiica unui scriitor", mărturisea autoarea.

Pentru cei care vor să-i urmeze exemplul, Fania Oz-Salzberger a avut un sfat: "Nu faceţi asta până nu aţi împlinit 50 de ani. Abia atunci puteţi să fiţi pe poziţii de egalitate, ca parteneri. Am discutat deseori cu tatăl meu, dar nu doar acum, la scrierea acestei cărţi. De când eram mic copil, am stat şi am discutat deseori pe diverse teme, care sunt acum subiecte ale acestei cărţi. Şi pe multe alte teme din filosofie şi literatură. Se poate spune că suntem obişnuiţi să discutăm, deci suntem obişnuiţi şi să ne certăm. Sau cum se spune: nu e suficient să îţi înveţi copilul să citească, trebuie să îl înveţi şi să folosească argumente".

Fiica lui Amos Oz a dezvăluit în timpul interviului că au fost multe dispute pe parcursul scrierii. "Eu obişnuiam să scriu la laptop, iar tatăl meu mi-a reproşat că toate computerele astea sunt invenţia diavolului, iar Internetul este cu siguranţă o invenţie malefică. (...)  Nu înţelege şi nu vrea să folosească internetul, de exemplu. Deci în privinţa asta am avut foarte multe certuri". 

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.