Prolapsul rectal reprezintă ieşirea unei porţiuni a rectului prin anus, provocând disconfort semnificativ şi afectând calitatea vieţii. Această condiţie medicală este în special întâlnită la persoanele în vârstă şi la femeile care au născut. Înţelegerea sa este esenţială pentru a o gestiona eficient şi a restabili confortul sau funcţia intestinală normală.
Prolaps rectal: cauze şi factori de risc
Iată principalele motive care pot duce la apariţia unui caz de prolaps rectal:
- slăbirea musculaturii pelvine: posibil cauzată de pierderea tonusului muscular (odată de înaintarea în vârstă), naşterea naturală (mai ales dacă a fost dificilă sau multiplă), intervenţii chirurgicale în zona pelvină;
- efortul cronic depus la defecaţie: constipaţia cronică determină presiune repetată asupra rectului;
- episoade diareice cronice: pot cauza slăbirea structurilor de susţinere a rectului;
- afecţiuni neurologice: leziuni ale măduvei spinării, scleroza multiplă, boala Parkinson, diabetul zaharat într-o etapă avansată;
- tulburări ale ţesutului conjunctiv: sindromul Ehlers-Danlos sau alte boli genetice care afectează colagenul;
- presiunea intraabdominală crescută: posibil cauzată de tuse cronică, tumori pelvine sau abdominale, ascită;
- factori anatomici: rectocel sau alte forme de prolaps genital asociat, laxitatea congenitală a ligamentelor pelvine.
Cum se manifestă prolapsul rectal?
Principalele semne ale acestei probleme medicale sunt:
- proeminenţa vizibilă a rectului prin anus: cel mai evident semn; o formaţiune moale, umedă, roz-roşiatică, care iese prin anus, mai ales în timpul defecării; în cazurile avansate de prolaps rectal, rămâne în exteriorul anusului;
- senzaţie de disconfort rectal: pacientul simte o senzaţie de greutate sau de corp străin în zona anală, mai ales după defecaţie;
- dificultăţi de golire completă a rectului: nevoia de a împinge mai mult decât de obicei; senzaţia că rectul nu s-a golit complet;
- incontinenţă fecală: pierderea involuntară de gaze sau materii fecale moi; cauzată de afectarea muşchilor sfincterieni;
- sângerări rectale uşoare: pot apărea din cauza iritaţiei mucoasei rectale exteriorizate;
- iritaţii sau secreţii mucoase: zona devine umedă, iritată, uneori cu secreţii; poate apărea şi mâncărime sau dermatită perianală;
- durere (în cazurile avansate): de obicei, prolapsul rectal nu e dureros în etapele primare, însă dacă rectul se inflamează sau dacă apar complicaţii, durerea poate deveni perceptibilă.
Stabilirea diagnosticului de prolaps rectal
Observi manifestări precum cele de mai sus? Te-ai putea confrunta cu un caz de prolaps rectal, aşa că cel mai bine este să apelezi la suportul specialiştilor, pentru confirmarea acestui diagnostic - gastroenterologie în Bucureşti. Diagnosticarea acestei probleme medicale se bazează pe:
- anamneză: se vor colecta informaţii privind simptomele, istoricul medical, precum şi posibilii factori de risc (naşteri multiple, intervenţii chirurgicale pelvine, afecţiuni neurologice etc.);
- examinarea perianală: se caută prezenţa masei rectale exteriorizate, caracterul acesteia (culoarea, textura, umiditatea) şi posibile semne de iritaţie sau traumă a mucoasei;
- examinarea digitală rectală: permite evaluarea tonusului sfincterian şi detectarea eventualelor zone cu sensibilitate sau anomalii.
- anoscopia / rectoscopia: proceduri endoscopice ce permit vizualizarea directă a mucoasei rectale şi identificarea leziunilor asociate, cum ar fi ulcerele sau semnele de inflamaţie;
- colonoscopia: recomandată pentru a exclude alte afecţiuni ale colonului, mai ales la pacienţii cu vârsta peste 50 de ani sau în prezenţa altor simptome, cum ar fi sângerările;
- defecografia: investigaţie imagistică dinamică ce ajută la evaluarea funcţională a defecaţiei, evidenţiind gradul de prolaps şi alte anomalii ale rectului în timpul actului de defecaţie;
- RMN pelvin: poate oferi detalii suplimentare despre structurile anatomice pelvine, mai ales în cazurile complexe sau recurente.
Opţiuni de tratament pentru prolaps rectal
Tratamentul poate include:
Linii de tratament conservator
- modificări ale stilului de viaţă:
- creşterea aportului de fibre (fructe, legume, cereale integrale) şi hidratarea corespunzătoare pentru a preveni constipaţia;
- utilizarea de laxative uşoare sau emolienţi fecali pentru a reduce efortul la defecaţie.
- exerciţii Kegel: ajută la întărirea muşchilor sfincterieni şi a musculaturii pelvine, contribuind la reducerea simptomelor de incontinenţă şi la susţinerea rectului;
- managementul afecţiunilor asociate: tratarea tusei cronice, a obezităţii sau a afecţiunilor ce cresc presiunea intraabdominală, care pot agrava prolapsul.
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
