Autori: Marius Ezer (Partener) şi Elena Triscariu (Asociat Senior), Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP)
Modalitatea de adoptare a hotărârilor în cadrul societăţilor cu răspundere limitată (denumite în continuare „SRL”) cu asociat unic – persoană juridică a cunoscut în practică viziuni neunitare şi a scos în evidenţă o serie de probleme juridice relevante. Vom analiza în cele ce urmează câteva dintre acestea.
- Adoptarea hotărârilor prin raportare la prevederile din actele constitutive ale celor două societăţi – societatea unic deţinută şi asociatul unic – persoană juridică
Ca o observaţie prealabilă, într-un SRL cu asociat unic nu discutăm despre o „adunare generală”, asociatul unic este cel care exercită atribuţiile adunării generale a asociaţilor societăţii, deciziile adoptându-se în forma deciziei asociatului unic.
În practică, s-a ridicat o problemă legată de aplicarea actelor constitutive ale celor două societăţi în discuţie – societatea unic deţinută (în continuare „societatea unic deţinută” sau „societatea–fiică”) şi asociatul unic - societatea deţinătoare a primei (în continuare „asociatul unic” sau „societatea–mamă”) format/ă la rândul său din mai mulţi asociaţi.
În ceea ce priveşte actul constitutiv care dictează regulile în adoptarea deciziilor în SRL-ul cu asociat unic, dacă este cel al societăţii - fiică sau cel al societăţii–mamă, instanţele au exprimat opinii neunitare.
Ne exprimăm anumite rezerve despre opiniile izolate ale unor instanţe privind posibilitatea ca deciziile în societatea-fiică să fie adoptate, de fapt, conform prevederilor actului constitutiv al societăţii–mamă, printr-o hotărâre a asociaţilor acesteia din urmă.
Aceste rezerve sunt determinate de faptul că o asemenea variantă face ca societatea–fiică să fie la „mâna” adunării generale a asociaţilor societăţii–mamă, iar dacă aceasta din urmă este afectată de situaţia unor asociaţi abuzivi, cum adesea se poate observa în practică, se poate ajunge la un real blocaj al activităţii societare în ambele societăţi.
De aceea, în acord cu cele reţinute de o parte importantă a instanţelor de judecată, considerăm că actul constitutiv al societăţii unic deţinute reprezintă pilonul de bază în emiterea deciziei asociatului unic, aplicarea prevederilor actului constitutiv al asociatului unic făcându-se în mod corespunzător prin raportare la primul indicat.
- Emiterea deciziei asociatului unic chiar de către administrator
În măsura în care agreăm că în societatea unic deţinută se aplică prevederile actului său constitutiv la adoptarea hotărârilor, în practică se pun mai multe probleme juridice, din care amintim următoarele:
- dacă decizia asociatului unic (a societăţii–mamă) poate fi emisă de către administratorul acesteia sau doar de către adunarea generală a asociaţilor a societăţii-mamă; şi
- dacă este necesară, suplimentar, pentru emiterea deciziei asociatului unic prin administrator, o hotărâre a adunării asociaţilor societăţii–mamă.
În practica instanţelor de judecată s-au observat opinii divergente şi pe acest subiect.
Conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale (în continuare „Legea societăţilor”), decizia asociatului unic se poate adopta de asociatul unic, chiar prin administrator, care are competenţe atât în privinţa actelor de gestiune internă, cât şi în privinţa reprezentării unei societăţi cu răspundere limitată, şi, în raport de care, poate emite/semna în numele acesteia o serie de decizii.
În plus, Legea societăţilor stabileşte că, în raporturile juridice cu terţii, societatea este reprezentată prin administrator, iar actele de dispoziţie asupra bunurilor unei societăţi pot fi încheiate în temeiul puterilor conferite reprezentanţilor legali ai societăţii, după caz, prin lege sau actul constitutiv, nefiind necesară o procură specială şi în formă autentică în acest scop, chiar daca actele de dispoziţie trebuie încheiate în formă autentică.
Cu alte cuvinte, administratorul asociatului unic ar putea emite decizia asociatului unic fără a fi necesar un alt mandat suplimentar, dar, în orice caz, în limitele prevăzute de lege sau de actul constitutiv. O eventuală depăşire a acestor limite ar atrage, în cele din urmă, răspunderea administratorului.
În acest context, o altă problemă juridică care ar putea fi adresată este legată de posibilitatea administratorului de a nu ţine cont de o hotărâre a asociaţilor.
Un asemenea caz îl întâlnim adesea în societăţile care traversează probleme importante în activitatea societară, mai cu seamă afectate de asociaţi de rea-credinţă, cu impact, în cascadă, asupra deciziilor ce se adoptă în cadrul asociatului unic. Acesta este contextul în care administratorul asociatului unic ar putea juca un rol esenţial pentru a debloca situaţii critice în societatea unic deţinută, putând să argumenteze că deciziile sale sunt statutare şi permit o bună desfăşurare a societăţii unic deţinute, cu evitarea aplicării, astfel, a hotărârilor nestatutare ale adunării asociaţilor.
Prin urmare, în calitate de administrator unic al asociatului unic, se poate considera că acesta deţine puterea şi autoritatea necesare să adopte şi să semneze deciziile asociatului unic, fără a fi necesară adoptarea unei hotărâri a adunării generale a asociatului unic. Cu toate acestea, exerciţiul drepturilor sale va rămâne în continuare subordonat prevederilor legii, actului constitutiv etc., cu riscul atragerii răspunderii sale pentru gestiunea necorespunzătoare.
Prin raportare la informaţiile menţionate mai sus, se impune o aplicare coerentă a actelor constitutive ale societăţilor, care va implica o analiză particularizată de la caz la caz. Altfel, în lipsa unor prevederi contrare, se va putea avea în vedere ca, în cadrul SRL-ului unic deţinut, deciziile să se adopte, conform actului său constitutiv, de către asociatul unic, reprezentat de administrator, fără un mandat suplimentar din partea adunării generale a asociaţilor acesteia din urmă.
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
