Deficitul comercial a României a depăşit 15 miliarde de euro anul trecut. Importurile de bunuri şi servicii ale ţării noastre au fost cu 15 miliarde de euro mai mari decât exporturile iar jumătate din această sumă reprezintă deficit pe produse chimice şi petrochimice, adică industriile care aproape au dispărut din România. La nimic nu stăm mai rău, din punct de vedere al comerţului, decât la acest capitol. Iar acum, odată cu intrarea Oltchim în faliment, va fi chiar şi mai rău, banii care ies , an de an, din România pentru a crea locuri de muncă în alte ţări urmând să fie încă şi mai mulţi.
Dacă la ceea ce înseamnă petrochimie, încă din anii 2.000 suntem pe deficit (în creştere an de an, pentru că necesarul a crescut odată cu economia), capacităţile industriale închizându-se una după alta (RAFO, Carom, Arpechim şi ultimul exemplu, Oltchim), fără ca noi investiţii să fie făcute, la capitolul îngrăşăminte, faptul că importăm mai mult decât exportăm este de data relativ recentă. Punctul de inflexiune a fost anul 2014, când raportul export/import s-a inversat.
În 2012, chimia românească mergea la turaţie maximă, cu toate fabricile de îngrăşăminte lucrând din plin. A urmat liberalizarea pieţei de gaze pentru clienţii industriali, care a dus la aproape o dublare a preţului gazului între martie 2013 şi aprilie 2014. Fabricile au mers din rău în mai rău, pentru ca, în perioada 2014 – 2016, să se închidă aproape toate. Este vorba despre cele din grupul InterAgro (6 la număr), doar Azomureş Târgu-Mureş (Ameropa Elveţia) rămânând încă în funcţiune. Până în ziua de azi sunt în insolvenţă şi închise (proprietarul a primit şi o pedeapsă cu închisoare) iar acest lucru a condus, pe datele Statisticii, la o debalansare totală a comerţului României cu produse chimice.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
În 2012, România exporta peste 2 milioane de tone de îngrăşăminte de toate felurile (azotaţi, potasice, fosfatice şi compuse), în valoare de 710 milioane de euro. Producţia era evident mai mare, pentru că, normal, existau şi livrări la intern. Cumpărătorii erau din Bulgaria, Italia, Franţa, Turcia, până în SUA şi chiar Guatemala. Importurile, în acelaşi an, erau de 450.000 de tone şi 263 de milioane de euro rezultând un excedent de 450 de milioane de euro.
Anul 2013 aduce o evoluţie încă bună a comerţului cu îngrăşăminte, cu excedent comercial, mai mic însă ca în 2012, circa 200 de milioane de euro. În 2014, începe declinul: exporturile româneşti se cifrează la 1, 2 milioane de tone (încă exportam cantităţi mari în Ungaria, SUA, chiar şi Argentina) în valoare de 306 milioane de euro în timp ce importul era de 311 milioane de euro. Au urmat doi ani în care deficitul comercial s-a adâncit, pentru ca în 2017 să ajungă la 420 de milioane de euro. Nu am mai exportat decât de 114 milioane de euro, apărând o piaţă majoră nouă – China, în timp ce importurile erau de 533 milioane euro. Germania, Ungaria, Bulgaria şi Rusia au inundat cu fertilizatori piaţa locală.
În sfârşit, în primele 11 luni ale anului 2018, importurile ajunseseră la 458 de milioane de euro, corespunzător unei cantităţi de 1,2 milioane de tone de îngrăşăminte. Exporturile sunt de doar 450.000 de tone în valoare de 110 milioane de euro, adică deficitul comercial ajunge, între ianuarie şi noiembrie, la 340 de milioane de euro.
Dacă luăm perioada 2014 – 2018, strict pe datele INS, vedem cum peste 1,6 miliarde de euro au ieşit din România pe comerţul cu îngrăşăminte, alimentând industriile de profil din ţările vecine. Culmea, perioada în care România a pierdut cel mai bun din acest tip de comerţ a coincis cu perioada cea mai bună pentru agricultură. Cu precădere ultimii doi ani, 2017 şi 2018, au adus o creştere remarcabilă a producţiei agricole, România ajungând primul jucător din UE la porumb şi floarea-soarelui şi pe poziţii fruntaşe la grâu şi soia. Practic, cu cât fermierii au produs mai mult, cu atât au avut nevoie de mai multe îngrăşăminte de import, pentru că de la intern nu aveau de unde să ia. Astfel, chimia românească, fiind închisă, nu a putut beneficia de creştere agriculturii, cu impact şi pe absenţa locurilor de muncă din domeniu dar şi asupra potenţialelor taxe şi impozite ce ar fi revenit statului. Iar cum agricultura are un potenţial încă şi mai mare, şi cererea de îngrăşăminte de import va creşte.
CNP: Majorarea deficitelor a fost generată de închiderea fabricilor
Momentul închiderii fabricilor de procesare a gazului a coincis cu momentul în care balanţa comericală din îngrăşăminte a început să fie din ce în ce mai proastă. O spune clar chiar Comisia Naţională de Prognoză, instituţia de stat care face prognoze şi fundamentează dezvoltarea economico-socială a ţării conform cu programul de guvernare şi strategiile naţionale, într-o analiză pe deficite făcută în noiembrie 2018. “Majorarea deficitelor comerciale cu îngrăşăminte a fost generată de închiderea majorităţii combinatelor în 2013-2014 (în care nu s-au făcut alte investiţii). Dacă până în 2013 s-au înregistrat mai ales surplusuri comerciale, odată cu liberalizarea preţului gazelor naturale şi cu celelalte dificultăţi ale sectorului de îngrăşăminte chimice deficitele comerciale s-au majorat în fiecare an – aproximativ 1,35 miliarde de euro numai în ultimii trei ani şi jumătate. Impactul cel mai mare asupra deficitului comercial l-a avut componenta de îngrăşăminte chimice, în contextul în care a avut loc reducerea de 20 de ori a exporturilor acestor bunuri în 2016 faţă de 2011”.
Potrivit CNP, pentru ca deficitele comerciale să se atenueze, nu există decât o singură soluţie: producţia să reînceapă. Instituţia nu spune cum se poate face acest lucru, dar este evident că presupune ca fabricile să fie în funcţiune. Aceasta se poate face fie prin investiţii noi în domeniu(de durată – n.r.), fie prin redeschiderea fabricilor acum în conservare.
“Peste 7 miliarde de euro pierdem anual din comerţul cu produse chimice şi petrochimice. Nu mai avem industrie, am închis fabricile. Bine că l-am băgat la puşcărie pe Ioan Niculae, care producea, dădea de muncă, ca să cumpărăm acum tot de prin vecini”, spune şi deputatul Remus Borza, cunoscut pentru că este cel care a scos Hidroelectrica din insolvenţă.
Cum se poate rata o şansă uriaşă
Economia României creşte, agricultura creşte şi mai mult, iar perspectivele din domeniu sunt promiţătoare, având în vedere miliardele din fonduri europene care vor ajunge la fermieri şi începerea programelor de refacere a sistemului de irigaţii. Acest lucru înseamnă că şi necesarul de fertilizatori creşte, însă producţia locală este total insuficientă. Prin urmare, importurile vor creşte şi mai mult. Cu privire la această problemă, anul trecut, Cristian Pârvan, preşedintele Patronatului Investitorilor Autohtoni din România (PIAROM), a susţinut că este evident că ţara noastră consumă ceea ce produc alte state. “Ţara noastră nu produce şi, din păcate, iată că degeaba avem resurse naturale, cum este gazul metan, dacă nu mai producem îngrăşăminte, nici produse petrochimice, care figurează ca valoare adăugată la gazul metan, ci îl vom arde în sobe, dacă avem noroc. Deci, deficitul este alarmant, uitaţi-vă că avem deficit şi la animale, şi la produse alimentare. De unde pretindem că asta este prioritatea şi puterea şi averea României, iată că importăm şi mâncare mai mult decât producem şi exportăm”, a apreciat oficialul citat.
În decembrie 2018, Guvernul PSD-ALDE promova OUG 114 care promova, printre alte măsuri financiar-fiscale, plafonarea pentru trei ani, începând cu 1 aprilie 2019, plafonarea preţului de vânzare al gazelor de producţie internă către consumatorii casnici şi unii industriali, prin alocare ANRE, în funcţie de intensivitatea lor în consumurile energetice. Atunci, Liviu Dragnea, şeful PSD preciza că plafonarea preţului gazului la producător este necesară “ca să nu punem economia în genunchi. Să nu mai aibă producătorul un profit de peste 100%. Să aibă mai mult ca alte afaceri din Romania, dar nu aşa. Cu plafon de 68 lei/Mwh pe lanţ nu se mai ajunge la 140 lei. Intervine ANRE şi nu se mai poate”. Comunitatea de afaceri, cu precădere industria petrolieră, dar şi Comisia Europeană au criticat vehement OUG, spunând că destabilizează piaţa şi că întrerupe procesul de liberalizare al ei. CE a şi demarat procesul de infringement asupra României. În martie, ANRE a publicat alocarea pentru sectorul industrial - 1 miliard de metri cubi, din care fabricile de îngrăşăminte, cel mai intensive în gaz(70%) primeau 250 de milioane de metri cubi, dintr-un necesar de 2,7 miliarde anual. Ioan Niculae, acţionar majoritar InterAgro, a apreciat că această alocare nu îi este de niciun folos, având în vedere cantităţile, spunând că fabricile nu pot merge doar câteva zile, pentru ca apoi să fie închise. Acesta a mai precizat că va încerca să aducă din import gaze, pentru a reporni fabricile, pentru că livrările din intern îi sunt interzise. “Toate cererile noastre de a obţine oferte de la cei doi producători români (n.r. OMV Petrom şi Romgaz) au fost sortite eşecului. În mai puţin de jumătate de oră primim invariabil acelaşi răspuns: nu avem cantitate pentru voi”.
Există posibilitatea ca toate instalaţiile din fabricile de îngrăşăminte să fie tăiate la fier vechi, chiar în acest an, după cum a spus Niculae, caz în care şi industria chimică din România va dispărea. Este o consecinţă a limitelor procedurii de insolvenţă, în care se află fabricile. De altfel, omul de afaceri a mai spus că ori reîncepe producţia în acest an, ori închide definitiv ce e acum doar în conservare.
Acum, reprezentanţi ai celor şase fabrici, la care se adaugă Niculae, ca acţionar majoritar InterAgro, cer audienţă la prim – ministrul Viorica Dăncilă pentru a vedea dacă se poate găsi o soluţie comună pentru ca acestea să poată reporni sau sunt condamnate. “Menţionăm că realizarea acestei întâlnıri este importantă având în vedere necesitatea de a decide, în perioada imediat următoare, reluarea activităţi pe aceste platforme industriale sau dezafectarea acestora”, se arată în cererea trimisă premierului.
România are circa 9 milioane de hectare de teren agricol, un necesar de îngrăşăminte chimice de peste 2,5 milioane de tone, din care peste 2 milioane se importă, şapte fabrici care le pot produce, din care şase, cele ale InterAgro, sunt acum închise şi în conservare.
Conținutul acestui comunicat de presă este în întregime responsabilitatea autorului său. News.ro nu își asumă în niciun fel responsabilitatea pentru acuratețea informațiilor prezentate sau a modului de redactare a comunicatului.
