Alpinistul Alex Găvan afirmă, după ce a atins cel ce-al şaptelea vârf de peste 8000 m, fără oxigen suplimentar, că pentru el astfel de ascensiuni reprezintă o formă de artă, iar cea mai recentă dintre ele, cea de pe Gasherbrum 2, din masivul Karakorum, i-a adus o imensă bucurie, fără legătură cu ideea de performanţă sportivă.
”Când ajung în vârf, nu mă gândesc decât la supravieţuire. Totul e concentrat pe supravieţuire. E atat de fizic totul încât te aduce total în prezent”, relatează Alex Găvan pentru News.ro, prezentând şi înregistrarea momentului în care a ajuns pe vârful Gasherbrum 2.
Cât despre raţiunile deciziei sale de a escalada fără oxigen suplimentar toate cele 14 vârfuri de peste 8000 de metri din lume, alpinistul afirmă că ”e ceva în a urca la peste 7000 care nu are legătură cu nimic pe lumea asta”.
”Pentru mine, ascensiunile astea nu sunt despre sport sau performanţă, cel puţin nu în primă instanţă, ci despre propria mea creştere interioară, propriul meu zbor interior. A urca peste 8000 de metri fără oxigen e pentru mine o formă de artă”, explică el, adăugând că nu consideră că riscă, ci că administrează riscul, iar această nuanţă face diferenţa.
Gasherbrum 2 s-a lăsat escaladat abia la a patra încercare, deşi, de pildă Makalu si Gasherbrum 1, vârfuri pe care Alex Găvan a urcat deja, sunt considerate în lumea alpină ca fiind mult mai dificile.
Alex Găvan a ajuns astfel la jumătatea proiectului său de a fi primul român care urcă, fără oxigen suplimentar, pe toate cele 14 vârfuri de peste 8000 de metri din lume. În acest mo-ment, la nivel mondial, sunt doar 17 alpinişti care au reuşit această performanţă.
În lume sunt 14 vârfuri de peste 8.000 de metri, variind între 8.027 m (Shisha Pangma) şi 8.848m (Everest). Toate aceste vârfuri se află în Asia Centrală, în regiunile de graniţă din-tre Nepal, India, Pakistan şi China, în munţii Himalaya şi Karakorum. Peste 95% din as-censiunile reuşite pe vârfuri de peste 8.000m sunt făcute cu ajutorul buteliilor de oxigen.
La peste 7.500m, fiziologic, aclimatizarea devine imposibilă, iar corpul uman începe uşor să moară, cu fiecare clipă petrecută acolo, alpiniştii numind drept „zona morţii” tot ceea ce depăşeşte această altitudine. La peste 8.000 m, concentraţia de oxigen este de doar o treime din cea de la nivelul mării, iar supravieţuirea este posibilă doar pentru o perioadă de timp extrem de scurtă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
