"Bine, şi când mă eliberez ce fac, cine mă mai angajează pe mine, fost puscăriaş?" Această dilemă dispare din mintea foştilor deţinuţi odată cu reforma de pe piaţa muncii reglementată de guvern la finalul anului trecut. Pentru că firmele au tot interesul să angajeze un fost deţinut, devenit şomer între timp, în condiţiile în care primesc 900 de lei pe lună subvenţie de la stat şi scutirea de la plata anumitor contribuţii.
Într-un penitenciar nu intri uşor, ca să nu mai vorbim de ieşit, nici dacă este vorba despre o acţiune la care are acces şi presa, cum a fost Bursa locurilor de muncă pentru persoanele private de libertate. Sunt o mulţime de formalităţi, semnături şi controale. La fel ca şi în cazul rudelor deţinuţilor care vin în vizită, încărcate cu zeci de kilograme de mâncare.
În timpul aşteptării pentru completarea formalităţilor, la poarta Peniteniarului Rahova apar în grabă două femei încărcate cu patru sacoşe de rafie şi având cu ele doi copii - unul de cel mult doi ani, care dormea în braţele mamei. Femeile, năduşite de povara sacoşelor, se apucă de fumat , iar băieţelul de vreo patru ani încearcă să escaladeze zidul clădirii cu gratii, spre disperarea mamei. "Fă, ăsta nu se potoleşte, îi e foame, trebuie să te duci să-i iei ceva de mâncare, că nu ne înţelegem cu el”, îi spune femeia mai tânără însoţitoarei. Puştiul începe să cotrobăie agitat în una dintre sacoşele cât toate zilele: "Nu, mă, aia e mâncarea pentru tac-tu, stai că-ţi aduce mă-ta mare acu’”, încearcă să-l potolească.
Îi las pe vizitatori şi intrăm în clădirea unde se fac identificarea şi accesul presei. Intri doar cu reportofon, hârtie, pix şi cameră foto, adică fix obiectele pe care le-ai trecut în cererea de acreditare. Cureaua de la pantaloni o primeşti doar după trecerea prin cele două filtre. La intrarea pe coridorul care duce spre curtea penitenciarului, atenţia este atrasă de portretul unui fost angajat decedat, alături de care a ars cândva o candelă. După alte 20 de minute, pentru că acţiunea trecuse de ceva vreme de stadiul de întârziere, îşi face apariţia un şef de direcţie, probabil, după comportament, care încearcă să grăbească procedurile. Ne explică pe drum că firmele prezente la Bursa locurilor de muncă nu au niciun avantaj, vor doar să întindă o mână de ajutor viitorilor oameni liberi. Nu avem voie să facem poze nici acolo, nici dincolo, mai nicăieri de fapt, pentru că sunt obiective de securitate, deşi un zid pictat în culori ţipătoare cu scene suprarealiste ar fi meritat din plin. Asta e, trebuie să respecţi regulile de detenţie.
Ia uite, atelierul de tâmplărie! Aici o fi lucrat George Copos în perioada detenţiei? Foarte probabil. Şi Gigi Becali şi-a lăsat amprenta trecerii sale prin zonă. La intrarea într-o altă curte, în care se află sala unde urmează să aibă loc bursa, un alt deţinut i-a scris numele alături de precizarea "atacant” şi de FCSB, echipa sa de fotbal. Un perete este pictat în roşu şi albastru, iar pe mijlocul său stau desenate mai multe stele.
După o oră intrăm în sfârşit în sala în care angajatorii, 17 la număr, plus reprezentanţii Agenţiei Municipale pentru Ocuparea Forţei de Muncă Bucureşti, organizatoarea Bursei locurilor de muncă, îi aşteaptă pe deţinuţii care îşi caută un viitor. Se oferă 327 de locuri de muncă pentru 230 de deţinuţi care urmează să fie eliberaţi. La Bursa locurilor de muncă organizată la Penitenciarul Rahova au participat 230 de persoane private de libertate.
"Sunt persoane interesate, chiar am găsit oameni care se mulează cerinţelor noastre. Suntem o firmă de construcţii şi căutăm persoane calificate în domeniu, fierar-betonist, dulgheri şi aşa mai departe. Şi chiar am găsit persoane calificate”, spune un angajator. "Bine, dar de ce aici? Aveţi vreun avantaj? Ştiu că majoritatea angajatorilor se feresc de foşti deţinuţi”, vin următoarele întrebări. "Eu cred că putem să găsim oameni şi să le oferim o mână de ajutor pentru că la eliberarea din penitenciar le va fi foarte greu să găsească un loc de muncă. Cred că aici putem găsi oameni cu experienţă destul de mare”, sună răspunsul pe care aveam să-l reîntâlnesc.
Un tânăr cu braţele bine lucrate la sala de forţă şi tatuate aproape în totalitate, cu freză dichisită şi ochelari de vedere "Persol”, de peste 300 de euro perechea, vorbeşte laudativ la adresa Bursei locurilor de muncă pentru deţinuţi: "Programul ăsta pe care l-au organizat cei din penitenciar pentru noi reprezintă o reală oportunite pentru reincluderea noastră în societate. Angajatorii vin cu cutiuţa de bomboane la noi, ceea ce e un pas înainte pentru tot sistemul penitenciarelor. Mie, personal, nu mi-ar fi greu să mă integrez din nou în câmpul muncii deoarece eu provin din câmpul muncii. Am lucrat ca şi stilist în coafură şi mi-ar fi foarte uşor să mă reintegrez. Ştiu însă că pentru colegii mei ar fi foarte greu şi de aceea programul ăsta eu l-aş nota cu 10 minim, ne ajută extrem de mult”.
Îl întreb cât mai are de stat şi motivul detenţiei, iar Mircea demonstrează încă o dată că nu degeaba a făcut facultatea de Drept, pentru că are cuvintele la el. "Depinde, pentru mine mult, pentru alţii puţin. Mai am şase luni. Am avut o pedeapsă de patru ani şi patru luni, pentru o prostie”, spune omul, care se căieşte în fiecare zi. "Normal că regret în fiecare zi în care te afli aici, regreţi fiecare zi. Dacă aş da timpul înapoi, în seara aia în care am făcut prostia, aş dormi. Cu siguranţă. A fost o chestie spontană şi prostească. Aş putea să-ţi spun, dar nu are relevanţă. E o prostie, nu sfătuiesc pe nimeni să facă prostiile astea. Să nu se certe, a fost un orgoliu prostesc. Mi-a părut rău pentru acea persoană din clipa aia. Aici, în penitenciar, eşti fix persoana care eşti, pentru că nu intri nici cu cheile de la maşiină, nici cu telefonul, nici cu cunoştinţele pe care le ai. Eşti doar tu şi depinde doar de tine dacă iei părţile bune de aici sau pe cele proaste. Iar despre condiţiile din penitenciar, ce să zic? Dacă îmi luaţi interviul acesta când eram afară aş fi spus că nu sunt de acord cu nimic din ce se vorbeşte, că sunt doar nişte puşcăriaşi şi acolo trebuie să rămână, pentru că au greşit. Dar eu mă gândesc că trebuie mai multă educaţie, pentru că un om educat ajunge mai greu aici. Majoritatea faptelor sunt furturile, jafurile, iar un om educat are un viitor asigurat, nu mai are nevoie să facă acele fapte. Cam asta e ideea. Ar trebui practic să se lucreze pe termen lung şi se poate începe cu educaţia”, mai spune Mircea.
Încă sunt măcinat de întrebarea ce-i face pe reprezentanţii firmelor să caute viitori angajaţi în penitenciare, dar răspunsul e acelaşi: "Vrem să-i ajutăm pe aceşti oameni". Abia după trei încercări aveam să aflu că după eliberare foştii deţinuţi se pot înscrie la agenţia pentru ocuparea forţei de muncă de care aparţin şi, devenind astfel şomeri, firmele angajatoare primesc lunar pentru fiecare în parte 900 de lei subvenţie de la stat, plus alte scutiri de taxe. Iar societăţile comerciale sunt interesate, pentru că până la salariul minim ar mai avea de completat doar 550 de lei.
"Firmele care îi angajează trebuie să facă o convenţie cu Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă şi primesc timp de un an o anumită sumă, 900 de lei pe lună pentru fiecare persoană angajată. E o sumă bună dacă ne gândim, dacă îşi aduc vreo 5-6 muncitori. În plus, mai sunt scutiţi de plata anumitor contribuţii, sunt ceva facilităţi. Dar cea mai importantă facilitate este această sumă de 900 de lei pe care o primeşte firma”, a spus pentru News.ro Flavius Stan de la Agenţia Locală pentru Ocuparea Forţei de Muncă Sector 3.
Şi pentru viitorii angajaţi există un stimulent din partea statului, numai că din discuţiile cu deţinuţii mi-am dat seama că niciunuia nu i s-a comunicat. "Pentru persoanele care au fost neangajate în ultimul timp este o primă de angajare, cu condiţia să aibă contractul mai mare de trei luni, de 500 de lei. E bună şi aia, unii se angajează chiar şi pentru această primă. Sunt nişte bani care vin în plus, că oricum se angajau”, a mai spus Stan.
Referitor la piaţa muncii din Capitală, el afirmă că foarte mulţi oameni fără un loc de muncă preferă să beneficieze de venitul minim garantat: "În Bucureşti sunt locuri de muncă cu duiumul, vreau să vă spun, dar sunt mulţi oameni care nu vor să muncească. Mă uit la ei, că sunt cei care sunt cu celebrul venit minim garantat. Pe ăştia nu îi urneşti la muncă sub nicio formă. Lor le convine să stea pe banii ăia. Le mai dă statul vreo 2.000 de lei la un trimestru, în funcţie de numărul de membri de familie. Au mâncarea pe care o primesc, ajutor de încălzire iarna şi se cumulează nişte sume bune pe lună. Aproape că o duc mai bine ca unul care munceşte”.
Un alt tânăr, Stan, este aproape de finalul pedepsei de doi ani de închisoare pentru conducere fără permis şi şi-a găsit un loc de muncă ca fierar-betonist: "Am venit să-mi caut un loc de muncă, mai am 18 zile. Mi-am găsit un loc de muncă, fierar-betonist, sunt calificat. Mi-au explicat beneficiile, când ies mă duc la firmă, am un salariu decent, pentru că am doi copii, am o familie de întreţinut. A fost o greşeală pentru ce am ajuns aici, pentru conducere fără permis am luat doi ani. Eu vreau să-mi întreţin familia. A fost foarte greu. Cel mai greu mi-a fost că nu am fost cu cei dragi. A fost greu, au trecut foarte greu aceşti doi ani. Niciodată nu aş mai face asta, o să regret pentru totdeauna. Când am venit aici, copiii mei, gemeni, aveau trei săptămâni, acum au doi ani. I-am văzut de multe ori, dar când îi aduce aici mi se ia puterea. De două luni le-am zis să nu-i mai aducă la vizită. Mai am 18 zile şi nu vreau să mă gândesc la altceva”.
Şi el se plânge de condiţiile de detenţie, afirmând că nici măcar 30 la sută din lege nu e respectat. "Despre condiţii ce să vă spun, se vorbeşte mult şi se face foarte puţin. Suntem 10 persoane într-o cameră de 30 de metri pătraţi. Nu se respectă regulile. În 30 de metri ar trebui să fie maxim 4 persoane şi suntem 10. Nu se respectă nici 30 la sută din ce scrie în lege. Nici saltelele nu sunt schimbate, ploşniţe, mizerie, gângănii. Dă cu un vinarom o dată la 100 de zile în locul în care apare mucegaiul. În fine, eu am scăpat”, a mai spus Stan.
Florin, de 33 de ani, şi-a găsit şi el un loc de muncă şi aşteaptă eliberarea după 12 ani de detenţie: "Mi-am lăsat un CV la o firmă de termopane unde am mai lucrat. Mai am patru luni şi apoi mă duc acolo să mă angajez. Patronul ne-a apreciat anul trecut, a văzut cum muncim. Acum aştept să ies şi să mă angajez. Am avut 12 ani pedeapsă pentru trafic de droguri. Toată tinereţea mea s-a dus pe aici. Nu s-a meritat, au fost condiţii foarte grele şi aglomeraţia e pe primul loc”.
De mai bine de jumătate de an, aglomeraţia din penitenciare este un subiect întors pe toate feţele, în toate mediile, dar când îl auzi în spatele zidurilor groase şi înalte având ca fundal sonor permanent "The Lonely Shepherd”, la nai de Gheorghe Zamfir, totul se transformă într-un paradox. Pentru că îmi e aproape imposibil de crezut că ar putea fi un alt semn lăsat de Gigi Becali.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
