Penitenciarul Jilava şi-a deschis, marţi, porţile pentru vizitatorii care au vrut să vadă cum sunt cazaţi cei care au pedepse de ispăşit în închisoare. Pentru InterFest, festivalul condamnaţilor, au fost vopsite bordurile, s-au greblat grădinile, iar deţinuţii au fost îmbrăcaţi cu echipamente sportive produse la Jilava, mai bune decât ale olimpicilor români de la Rio. A fost unul dintre puţinele momente în care a putut fi vizitat Fortul 13, fosta temniţă aflată la 10 metri sub pământ, unde au fost ţinuţi Monseniorul Ghika, mareşalul Ion Antonescu sau Corneliu Coposu.
Muzica dată tare de pe platoul central al închisorii Jilava se aude chiar şi din exteriorul puşcăriei. Un deţinut de la Ploieşti cântă melodia sa de suflet: "Amintirile îmi dau mereu fiori / amintirile mă răscolesc uneori”.
În curtea penitenciarului, deţinuţii au tricouri de la un sponsor care produce echipamente sportive în Jilava. Pe unele dintre ele scrie "monitor sportiv”. Alţi condamnaţi au tricourile echipei de fotbal cu numele penitenciarului din care fac parte. "Noi, ăştia de la Jilava, avem cea mai bună echipă de fotbal. Îl avem pe Gemaru în echipă”, spune un deţinut.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Dan Gemaru este, de ani de zile, căpitanul echipei de fotbal a deţinuţilor de la Jilava. A fost unul dintre cei mai temuţi interlopi ai Capitalei, iar înrudirea cu Nuţu Cămătaru, care l-a şi cununat în penitenciar, i-a adus un plus de respect în mediul interlop. Gemaru are o condamnare de 21 de ani pentru tâlhărie urmată de moartea victimei. În penitenciar îşi omoară timpul prin sport şi joacă fotbal cu multă pasiune. E pe teren şi coordonează jocul deţinuţilor de la Jilava care îi conduc pe cei de la Penitenciarul Vâlcea cu 2-0. Chiar şi gardienii şi ofiţerii superiori ai penitenciarelor fac galerie.
La câţiva metri, pe aleea principală, este un concurs de atletism. Se dă proba de viteză. "Trebuie să fim atenţi la ăştia care fug bine”, glumeşte un agent de penitenciare cu un coleg.
Pe platoul central, deţinuţii din cele 12 penitenciare participante la festivalul InterFest şi-au expus creaţiile de artizanat realizate în spatele gratiilor. Unii au făcut accesorii pentru doamne, precum coliere, brăţări sau cercei, alţii au făcut obiecte de decor sau machete auto.
Unul dintre cei mai solizi deţinuţi de pe platoul central de la Jilava stă cuminte lângă câţiva angajaţi ai penitenciarului. Poartă un tricou negru suficient de mulat încât să i se vadă muşchii antrenaţi intens. Îl cheamă Leonard şi are de executat o pedeapsă de şase ani şi două luni pentru şantaj, din care doi ani şi două luni deja i-a executat.
"L-am împrumutat pe fiul deputatului Ioan Dumitru cu un milion de dolari. Când i-am cerut banii a fost şantaj”, povesteşte Leonard Stoica. El spune că, înainte să fie închis, avea o firmă de cargo care făcea expediţii de marfă pe rute precum Turcia şi China. A fost trimis în judecată alături de alte opt persoane, printre care Aurelian Ciucă, soţul Vivianei Ciucă, fostul prim-procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi agentul principal Radu Nae, poliţist la Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase din Poliţia Capitalei, acuzat dă le-ar fi dat membrilor grupării informaţii cu caracter personal din bazele de date la care avea acces poliţia.
"Au cerut daune morale şi materiale de 1,2 milioane de euro. Mi-au pus sechestru pe casă. Vor să mă îngenuncheze”, povesteşte Leonard Stoica.
Fortul 13, monumentul terorii şi al totalitarismului în România
În timpul festivalului InterFest, vizitatorii au avut una dintre rarele ocazii să viziteze Fortul 13 Jilava. Locul unde fiecare cărămidă scrijelită de deţinuţi are o poveste. Una macabră.
"Dacă vrei să trăieşti, bagă paie sub haine”, scrie pe peretele fortificaţiei din timpul lui Carol I, transformată în temniţă.
Corpurile clădirii se află la zece metri sub pământ. Umezeala carcerei din subteran este greu de suportat chiar şi pentru câteva minute. Pe un perete sunt expuse lanţurile groase în care erau ţinuţi deţinuţii.
"Aici erau paturi suprapuse pe trei niveluri. Într-o cameră ca aceasta erau aproximativ 50-60 de deţinuţi. Unii dormeau şi câte doi într-un pat. O găleată care se plimba de la unul la altul ţinea loc de WC”, spune comisarul-şef Cristian Erving Micu, purtătorul de cuvânt al Penitenciarului Bucureşti-Jilava.
Celula pentru 50-60 de persoane era una dintre cele mai bune, în care stăteau deţinuţii cei mai cuminţi, dacă am compara-o cu alte spaţii de deţinere ale Fortului 13.
De pe holul principal spre dreapta, pe una dintre arcade scrie "Celular”. Sunt celulele fără lumină naturală şi cu o umezeală respingătoare, unde erau izolaţi cei care primeau sancţiuni. "Un vârf de creion, o bucată de hârtie erau obiecte interzise deţinerii. Cei care erau prinşi ajungeau aici”, mai spune Micu.
În capătul "Celularului", pe dreapta este încăperea în care a stat, în ultima lună a vieţii, mareşalul Ion Antonescu, înainte să fie executat în Valea Piersicilor de lângă penitenciar. În Fortul 13 au fost deţinuţi şi monseniorul Vladimir Ghika, Corneliu Coposu sau clericul romano-catolic Anton Durcovici.
Existau însă şi spaţii de detenţie chiar mai îngrozitoare decât izolatoarele. Este vorba despre aşa-numitele camere negre. Nişte hale în care nu erau paturi, ci doar pereţii fortului, care se inundau la fiecare ploaie. Ecoul fiecărei picături făcea ca sunetul să se propage ameţitor. Nici vorbă despre lumină naturală şi cu atât mai puţin de vreun bec. Aici, umezeala era atât de densă încât până şi aerul era de mare preţ.
Fortul 13 face parte din lanţul de fortificaţii construite între 1870 şi 1890 la solicitarea lui Carol I pentru apărarea Capitalei împotriva unei eventuale invazii otomane. Din 1907, clădirea a fost folosită ca temniţă, fiind aduşi ţăranii arestaţi în timpul Răscoalei.
Fortul a fost săpat până la adâncimea de 10 metri, iar pământul rezultat în urma săpăturilor a fost folosit la ridicarea zidului împrejmuitor, pe acest zid fiind amplasate turnurile de observaţie, potrivit datelor Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor. Intrarea în fort se făcea printr-o poartă boltită, pe frontispiciul căreia este gravat anul de înfiinţare al închisorii militare şi inscripţia "Fortul 13 Jilava". În 1907, închisoarea avea un pavilion administrativ (180 de metri pătraţi), Cancelaria închisorii (30 de metri pătraţi), dormitorul trupei (120 de metri pătraţi) şi fortul propriu-zis, cu 52 de camere.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
