Obiceiul cadourilor pentru doamna învăţătoare sau profesoară cu ocazia zilei de 8 martie nu a pierit, doar s-a adaptat timpurilor. De la un săpun Fa sau spray Impulse cu un bucheţel de ghiocei, aşa cum se practica înainte de 1989, obiceiul s-a transformat şi adaptat în timp, la modă fiind acum voucherele de cumpărături, bijuteriile, parfumurile sau direct banii în plic. Nu sunt puţine situaţiile în care iniţiativa este a părinţilor, neavând legătură cu vreo solicitare a cadrului didactic, tot aşa cum sunt şi cazuri în care profesoarele şi învăţătoarele şi-au exprimat clar nemulţumirea faţă de cadourile primite.
Şcolile din cartierele mărginaşe ale Bucureştiului sunt, aşa cum era de aşteptat, cele mai puţin „pretenţioase” în ceea ce priveşte „atenţia” acordată învăţătoarelor cu ocazia sărbătorilor de la începutul primăverii.
„La noi e simplu, dăm fiecare câte 10 lei pentru un buchet mare de flori şi cu asta-basta. E chiar decent, jur, faţă de ce se întâmplă prin alte părţi, dar, na, e şcoală de cartier, nu e nimic de fiţe, nimic cu pretenţii. Din 28 de copii din clasă au dat 20 câte 10 lei şi luăm un buchet de flori. Şi de Crăciun a fost la fel, am pus câte 10 lei şi am cumpărat un coş cu un cozonac, o sticlă de vin şi numai ştiu ce, clasic. Din comoditate, pentru a nu mai cumpăra eu flori separat sau altceva, dau 10 lei, dar dacă ceilalţi ar decide să dăm câte 50 de lei, aş zice pas. Anul trecut, când aveam copilul la o altă învăţătoare, era casieriţa care strângea bani pentru fondul clasei şi aşa mai departe şi a venit să ne spună că doamna nu are blender. Treaba ei, nici eu nu am blender şi nu îi cumpăr doamnei blender, dar ceilalţi au strâns bani şi i-au luat. Am mai auzit nişte poveşti care ţin mai mult de fantastic, să-i cumperi laptop sau să plăteşti rata la o maşină mai ieftină. Mi se pare absurd”, povesteşte Oana, o mamă care are copilul la o şcoală în cartierul Colentina.
La o grădiniţă din centrul Capitalei, unde mulţi dintre părinţi duc câte o atenţie directoarei pentru a putea să „intre” cu copilul, fiind arondaţi la una de cartier „la care nu învaţă nimic”, există un fel de „taxă” stabilită – 50 de lei pentru 1 martie şi 50 de lei pentru 8 martie. „Noi dăm câte 50 de lei pentru copil, şi de 1 şi de 8 martie. Nu ştiu cine a stabilit-o, e ca o moştenire, ca o taxă lăsată de generaţiile mai mari”, spune oarecum amuzată mama unui copil. Dar sumele strânse de la cei 20 de copii din grupă nu sunt înmânaţi educatoarei, sunt cumpărate mai multe cadouri: „Sunt 20 de copii, deci se strâng 1.000 de lei, din care se cumpără câte un cadou pentru educatoare, asistenta medicală, îngrijitoare şi bucătărese. În funcţie de importanţă, de obicei pentru educatoare, cum e şi normal e cel mai scump. Anul ăsta celelate mămici au decis să-i dăm un voucher cadou pentru educatoare de 500 de lei, un buchet de flori şi la celelalte câte o casetă cadou cu produse cosmetice”.
În Balta Albă, o învăţătoare s-a arătat deranjată de cadoul primit transmiţându-le părinţilor că nu poartă argint, ci doar aur.
„Se strâng bani, ca peste tot, din câte am auzit de la colege şi prietene. Anul ăsta am strâns câte 50 de lei pentru copil şi există o mămică mai apropiată de doamna care îi cunoaşte preferinţele. Chiar nu mă mai interesează anul ăsta pentru că acum doi ani am spus că nu mă mai implic pe veci, chiar dacă o să am o sută de copii. Păi am decis anul trecut împreună cu mai multe mămici să-i cumpărăm doamnei o brăţară de argint, destul de scumpă, nu mai ştiu, peste 500 de lei oricum. După care, peste câteva zile, vine una dintre mămici, nici nu ştia cum să ne spună, că a vorbit cu doamna şi că i-a zis că ea nu poartă argint, poartă doar aur. Mi s-a părut...”, povesteşte Alina.
La o altă şcoală, din Sectorul III, părinţii au decis să-i dea doamnei învăţătoare un voucher cadou pentru parcul de distracţii acvatice Therme: „Se strâng bani, anul ăsta nu am dat mult, 20 de lei, luăm un cadou doamnei şi ceva pentru profesoarele de engleză şi de religie. Ceva simbolic, nimic extravagant. Doamnei, nu ştiu ce îi vom lua anul ăsta, s-a ocupat altcineva, dar am auzit că vorbeau de un voucher la Therme, pentru o zi, cu familia. I-am mai dat cu alte ocazii vouchere la Decathlon şi o dată bilete pentru toată familia la Opera Comică pentru Copii. Eu nu prea eram de acord cu chestii de genul ăsta, dar ştii cum e, te gândeşti că e copilul tău, că poate se poartă cu el altfel, diferit faţă de ceilalţi şi până la urmă cedezi, nu ai ce face, oamenii sunt ranchiunoşi”.
Irina are băieţelul la o şcoală „bună”, aşa cum sunt descrise unele instituţii de învăţământ din Capitală de către părinţi, din Drumul Taberei, şi s-a arătat deranjată de atitudinea învăţătoarei anul trecut, care a returnat cadoul primit, dar şi cu un mesaj pentru părinţi: „Eu nu mai vreau să aud, nu mă mai implic cu nimic în chestii de genul ăsta. Iau un buchet de flori şi cu asta basta. Păi anul trecut a fost o scenă de toată jena. Am strâns toţi părinţii bani şi i-am cumpărat doamnei o poşetă de vreo 500 de lei şi un set de bijuterii, cercei şi ceva de pus la gât, cu cristale Swarovski, tot de 500 de lei. Deci un cadou de 1.000 de lei, asta pentru 8 martie. După care, peste vreo lună, o mămică s-a trezit cu doamna că o cheamă la şcoală şi îi dă cadourile înapoi spunându-i că din punctul ei de vedere valorează mult mai mult decât ceea ce îi dădusem noi. Asta în condiţiile în care a înapoiat cadoul după o lună, nu au mai putut să-l înapoieze la magazin şi să ia altceva în loc. Eu am fost dezgustată total, am tăcut nu am mai zis nimic, dar la finalul anului am mutat copilul în altă clasă. M-am lecuit de doamne cu un renume în învăţământ”.
Sumele cu care contribuie părinţii pentru cadourile de 8 martie cresc odată cu vârsta copiilor. La clasa a VIII-a, se strâng bani atât pentru diriginţi cât şi pentru profesori, dar şi pentru secretarele care întocmesc dosarele pentru licee ale copiilor. „La noi la şcoală sunt câteva mame care ţin cu tot dinadinsul la aceste cadouri şi sunt multe, de 1 şi 8 martie, de început de an, de ziua dirigintei. Acum am dat 100 de lei pentru copil şi când a spus un părinte că e mult au sărit imediat acele mămici cu argumentul că trebuie să luăm pentru dirigintă, pentru profesori, pentru secretare, că suntem clasa a VIII-a şi trebuie să întocmească dosarele, de parcă nu ar fi treaba lor. Dar mă rog... De obicei se cumpără genţi, parfumuri, vouchere la mall-uri, chestii de genul ăsta. E adevărat că se strâng nişte sume mari şi argumentul lor este că nu prea poţi cumpăra mare lucru, dacă fiecare părinte ar duce individual cadoul. Ce poţi lua cu 80-100 de lei? Eu înţeleg un cadou pentru diriginte, dar nu pricep de ce trebuie pentru tot corpul profesoral”, a povestit Corina, o mamă cu băiatul la o şcoală cu pretenţii din Sectorul 4.
Sunt şi cazuri în care alegerea cadoului este lăsată la latitudinea dascălui, aşa cum se întâmplă la o şcoală din Colentina, după cum declară un părinte: „Noi dăm bani, anul ăsta am dat 50 de lei pentru învăţătoare şi pentru profesoarele de engleză şi religie. Îi dăm un plic învăţătoarei să-şi ia dânsa ce doreşte. La celălalt copil, mai mic, la pregătitoare nu ştiu exact cât a revenit pentru cadou. Ştiu că am dat 200 de lei, dar aici intră şi câteva manuale pe care trebuia să le cumpărăm”.
La şcolile private însă nimeni nu are „pretenţii”, cadourile sunt opţionale şi constau într-un buchet de flori. „Eu am fata la o şcoală privată, dar acolo, na, nimeni nu are pretenţii pentru cadouri de 8 martie. Îi cumpăr eu câte un buchet de flori pentru dirigintă şi aia e. Dar la cel mic, pe care îl am la o şcoală din 13 septembrie am dat 50 de lei. E format un grup de părinţi pe WhatsApp, din care nici nu ştiu cum să ies pentru că zilnic am 100 de mesaje care pur şi simplu nu mă interesează. Dar oamenii par foarte implicaţi, se ceartă, care, cum şi în ce fel să fie cadoul. Să luăm geantă, să luăm produse cometice şi aşa mai departe. Eu nu mă bag. Îi las pe ceilalţi părinţi să decidă ce luăm pentru învăţătoare şi pentru doamna care stă cu ei la after-school. Cam aşa stă treaba şi din câte am înţeles de la colege, cam aşa e peste tot”.
Practica grupurilor de părinţi strânşi pe reţele de socializare este des întâlnită, iar discuţiile ajung de multe ori să fie foarte aprinse, din cauza faptului că nu convin asupra cadourilor. „Au fost nişte discuţii pe grupul de părinţi de pe WhatsApp săptămâna asta de m-a luat durerea de cap. Au stabilit iniţial să dăm pentru 8 martie şi Paşte câte 150 de lei ca să ne arătăm «aprecierea» pentru doamna învăţătoare, directoare şi directoare adjunctă şi apoi, după discuţii interminabile, au ajuns la 100 de lei. Din câte am înţeles s-au strâns 3.000 de lei, doar eu şi încă o tipă nu am fost de acord să contribuim, din toată clasa. Aşa că au decis să ia câte un buchet mare de flori şi vouchere la Mall Băneasa. Doamna învăţătoare va primi un voucher de 1.500 de lei şi directoarea unul de 500”, a spus Roxana.
Practica strângerii de fonduri pentru cadourile dascălilor este o iniţiativă a părinţilor, învăţătoarea returnând anul trecut cadourile cumpărate: „Dar să ştiţi că asta vine de la părinţi, nu de la învăţătoare. Anul trecut au cumpărat bijuterii şi o geantă, ceea ce mi s-a părut absurd, e ca şi cum îi spui femeii că nu are o geantă şi învăţătoarea a refuzat cadourile, a primit doar florile. Dar văd că voucherele le primeşte, nu are nicio problemă cu ele, nu ştiu de ce. Apar părinţi care au copii în clasele mai mari şi spun că aşa se face, că asta e practica şi că aşa trebuie să facem şi noi. Au fost unii care au întrebat de ce trebuie băgată şi directoarea pe lista pentru cadouri, iar răspunsul a fost că e important ca directoarea să ţină minte clasa noastră pentru ca atunci când copii ajung în clasa a V-a să primească o dirigintă pe măsură. E foarte important. Adică e bine să cotizezi la clasele I – IV ca să fie bine în clasele V – VIII”.
Roxana este convinsă că părinţii sunt cei care fac ca astfel de practici să fie perpetuate la nesfârşit, copiii preluîndu-le la rândul lor. „Eu nu înţeleg asta cu aprecierea, să ne arătăm aprecierea faţă de dascăl. Deşi mi se pare normal să trimit copilul cu un buchet de flori, care uneori ajunge tot cam pe la aceeaşi sumă, dar nu vreau să accept obiceiul cu voucherele. Are un job, are un salariu, ca şi mine, eu nu primesc un voucher de 1.500 de lei de la nimeni. E o nebunie, pe mine mă depăşeşte şi prefer să stau deoparte. Noi, părinţii suntem cei care perpetuăm astfel de practici, pentru că «aşa se face» şi copiii vor ajunge să procedeze la fel”, a conchis părintele.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
