Medicul ATI Lucian Horhotă era de gardă pe 30 octombrie 2015 la maternitatea Bucur, unitate sanitară aflată în imediata vecinătate a clubului Colectiv. Specialistul a mărturisit ce a trăit în noaptea incendiului devastator. Alături de alţi colegi de la spital a intervenit imediat pentru a-i ajuta pe tinerii care au reuşit să iasă din club sau care au fost scoşi de acolo. Dr. Horhotă spune că cel mai mult timp a stat într-o ambulanţă unde l-a resuscitat peste 40 de minute pe Claudiu Petre, un tânăr care a intrat de mai multe ori în club pentru a-i ajuta pe cei răniţi. Medicul spune că a simţit o mare dezamăgire şi frustrare pentru că nu a reuşit să-i repornească inima în acea noapte, în ambulanţă. Dr. Lucian Horhotă este în prezent manager al Spitalului din Bolintin Vale, unde luptă în linia 1 pentru pacienţii cu COVID 19, dar şi pentru pacienţii cu diverse alte afecţiuni.
„În acea noapte terminam a doua cezariană, a venit cineva de afară care a spus că este nevoie de sprijin, că sunt foarte mulţi arşi”
„Se sfârşea a doua cezariană, îmi aduc aminte, se auzea un zgomot de vorbă multă şi primele sirene ale echipajelor de intervenţie, cred că au fost cele ale poliţiei, şi primele salvări probabil care au primit apel pentru a veni acolo.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
În primul minut şi jumătate nu îţi dădeai seama că ar fi ceva deosebit, deoarece mai veneau acolo salvări, era o zonă în care erau cerute frecvent salvări, noaptea aveau loc tot felul de..., erau scandaluri, era sfârşit de săptămână.
După ce au început să vină una după alta, în decurs de câteva minute, s-a văzut că este ceva mai serios şi atunci lumea a început să se uite pe geam să vadă ce se întâmplă.
Terminam a doua cezariană şi practic pacienta mergea către salonul post operator, pacienta era bine. Şi atunci a venit cumva de afară cineva care a spus că ar fi nevoie de sprijin, dacă putem să acordăm sprijin, că sunt foarte mulţi arşi, a avut loc o explozie, un foc, încă nu se ştia exact, dar că au început să iasă oamenii afară, care erau ameţiţi, cu hainele arse, deja se făcuse întuneric şi atunci practic am ieşit mai mulţi, şi noi câţiva de la ATI şi de la nou-născuţi, cele de acolo ne-au spus că sunt unii foarte grav care văd că tot ies şi cad pe jos, în clipa aia nu mai ştii unde să te împarţi, deja se umpluse de salvări.
Echipajele de ambulanţă nu ştiau unde să se ducă”, a explicat dr. Lucian Horhotă.
Între viaţă şi moarte, pe caldarâm. Medicul Lucian Horhotă a resuscitat o fată, apoi a stat clipe îndelungi într-o salvare, unde l-a resuscitat mai bine de 40 de minute pe Claudiu Petre, un tânăr care în noaptea tragediei a intrat de mai multe ori în club pentru a-i ajuta pe răniţi
„Iniţial am avut noi o fată pe caldarâm la care am iniţiat manevre de resuscitare, care şi-a revenit relativ repede, după aceea a trebuit să ne deplasăm la o salvare unde era cineva care tocmai intrase în stop de câteva minute, nu ştim de câte, şi am rămas blocat acolo vreo 40 de minute.
Am mai ieşit, am intrat, dar cam acolo a fost nevoie să rămân pentru că nu ieşea din stop şi s-au făcut manevre intensive de resuscitare împreună cu echipajul ambulanţei şi după aia s-a dovedit că era Claudiu Petre, noi nu am ştiut cine e la ora aia, şi nici a doua zi, abia a doua zi spre seară, văzând prin presă, stai că poza asta seamănă cu omul la care a trebuit noi să intervenim şi aşa am aflat şi noi cine a fost.
El era întins deja pe targă, era în stop şi a trebuit să -l preluăm şi să ducem până la capăt procesul de reanimare al lui, cu intubaţie, cu aspiraţie.
„Erau căzuţi pe jos, înşiraţi 5,6, 7, erau declaraţi decedaţi sau aduşi decedaţi din gang”
Ei erau căzuţi deja jos, erau înşiraţi 5,6,7, unii erau deja declaraţi decedaţi sau aduşi decedaţi din gang, şi puşi deja în folie din aceea reflectorizantă, deja îi puneau de o parte şi cei căzuţi pe jos, nu aveai altă soluţe, nu aveai unde să-i bagi, trebuia efectiv să începi manevrele de reluare a funcţiilor vitale de respiraţie şi circulaţie.
„Ca în noaptea aia nu am mai văzut decât în Valea Jiului, la accidentele de la mină„
Ca în noaptea aia nu am mai văzut decât în Valea Jiului, la accidente de la mină. A fost unul înainte, pe vremea lui Ceauşescu, şi două după. Am lucrat şi la Spitalul din Petroşani, dar eram asistent medical pe vremea aia, prin 80, tot ATI. La noi era specificul acela, accidentele de mină erau frecvente în perioada aia. Sărea metanul cu praf de cărbune şi oxigen, un amestec exploziv care se propaga de-a lungul galeriei şi făcea victime sute de metri, pe tot ce prindea. Erau arşi, loviţi, asta semăna cu aia de atunci.
„E ca la un război cu armă termo-chimică, ceva de genul acesta, scurgerea tegumentului ars modifică fizionomia omului”
E ca la un război cu armă termo-chimică, ceva de genul acesta. Foarte dramatic, îi desfigurează, scurgerea tegumentului ars, care curge şi atârnă, modifică fizionomia omului, trebuie să lucrezi efectiv pe terenul ăsta.
La început resuscitarea durează ceva, noi am avut manevre de prim ajutor la vreo 4 şi o resuscitare foarte scurtă, s-au reluat funcţiile vitale la o fată, nu ştiu cine era, şi după aceea m-au blocat în salvare cam 40 de minute.
La ieşirea din salvare deja după ce am fost nevoiţi să declarăm decesul era cam pe final”, a rememorat Dr. Horhotă.
Luptă cu secundele, pentru unul dintre eroii de la Colectiv. Dr. Horhotă: „Am zis echipajului, facem protocol complet, chiar peste, nu ne gândeam doar cum să facem să repornim cordul acestui om”
„L-am resuscitat pe Claudiu Petre. Am depăşit protocolul de resuscitare pentru că l-am văzut tânăr, viguros, ulterior, în timpul manevrelor era un prieten de-al lui care mai băga capul, mai scotea, ne-am dat seama că trebuie să fie cineva din anturajul lui, din articolele ulterioare am aflat că este cel care a intrat de mai multe ori şi abia atunci am avut explicaţie de ce nu iese din stop cardio-respirator, de asta am insistat, nu se poate, dintr-un simplu stop prins la timp nu ai cum să nu ieşi, ulterior ne-am dat seama că a inhalat foarte mult fum, ori a făcut arsuri de căi aeriene severe dar nici astea nu te bagă în stop imediat, dar probabil concentraţia foarte mare de gaze toxice, de ardere...
„Claudiu Petre a salvat persoane tinere pe care le cunoştea sau nu”
Claudiu Petre a salvat persoane tinere pe care le cunoştea sau nu, cunoştea deja topografia locului probabil şi a mai intrat, a ieşit, în perioada acestor intrări a acumulat de fiecare dată aer nociv, este posibil să fi făcut o intoxicaţie cu niveluri foarte mari, care a blocat hemoglobina.
„O dezamăgire, uite, aşa băiat tânăr şi solid se pierde, nu aveam explicaţie la ora aia, de ce, de ce”
Nu ne gândeam doar cum facem să pornim cordul acestui om, au fost două tentative de a porni, a avut porţiuni de pornire dar nestabile. Asta ne intriga. Era o tentativă dar imediat revenea în starea aceea. Nici măcar o tulburare de ritm, adică să menţii o funcţie cardiacă stabilă, să fie o circulaţie stabilă, că respiraţia o făceam noi după intubaţie cu oxigen, cu ruben-ul ( n.red. un balon special de respirat) şi cu ventilatorul de la maşină. Am zis echipajului, facem protocol complet, chiar peste, eu cred că am stat cam la 48 de minute pe resuscitarea lui, cam aşa. Am avut şi resuscitare de două ore, dar cu succes, dar în spital, la Colţea, în cardiologie, în mediul spitalizat ai condiţii mai bune de a face, omul a pornit după două ore.
Ce a simţit Dr. Horhotă după ce a declarat decesul victimei în ambulanţă
O dezamăgire, că uite, aşa băiat tânăr şi solid se pierde, nu aveam explicaţie la ora aia, de ce, de ce, după atâta timp nu am reuşit să pornim un cord, să-l ţinem stabil. Ne-a produs o frustrare, era şocul întregului context de acolo şi nu prea aveai timp să încerci sentimente de niciun fel, erai în stare de şoc, nu îţi venea să crezi că se poate întâmpla într-un mediu de civilie aşa ceva, într-un mediu de industrie cum era Valea Jiului, în mediul ăla, în anii ăia, la ora aia, poate mai aveai o explicaţie, da, într-un mediu periculos, accidentele de mină sunt periculoase în sine, se întâmplă în toată lumea, dar te duci la o cântare şi sari în aer, ăsta este şocul mare.
Eu nu ştiam că acolo este club, dacă mă credeţi. Eu ştiam că acolo era Pionierul.
După aceea am fost să mai vedem dacă mai sunt oameni care necesită sprijin, dar la momentul ăla practic majoritatea fuseseră duşi de acolo şi mai rămăseseră numai cei care erau decedaţi şi urmau să vină maşinile să-i ia şi să-i ducă la IML”, a povestit medicul.
În sprijinul victimelor de la Colectiv, alături de colegii de la maternitatea Bucur. În noaptea tragediei de la Colectiv primii care au acordat îngrijiri medicale la faţa locului au fost medicii şi asistenţii de la maternitatea Bucur. Dr. Horhotă: „A fost o solicitare dacă putem să ajutăm cu ser fiziologic, feşe, maşinile au venit cu toată dotarea însă volumul de perfuzii a fost foarte mare”
„Au mai fost colegi, eram împărţiţi practic în două, trei echipe, ne-am grupat, a fost doctoriţa de gardă de la nou-născuţi care este acum la pensie, cu cele două neo-natoloage care se văd pe toate videoclipurile şi care resuscitau tot pe caldarâm, undeva în mijlocul insulei ăleia unde s-a făcut monumentul acela, iar noi eram în salvare în partea cealaltă.
Apel la Ambulanţă: Veniţi toţi!
A fost o solicitare dacă mai putem să ajutăm din spital cu nişte ser fiziologic şi nişte feşe, nişte perfuzoare, pentru că maşinile au venit cu toată dotarea care trebuie, însă a fost volumul atât de mare de perfuzii, de materiale sanitare, consumabile care s-au folosit acolo încât începuseră să şi le epuizeze. Cei care au fost cu ambulanţa aceea unde m-au chemat pe mine că a trebuit să luăm şi încă un laringoscop ca să avem de rezervă, mi-au spus că veneau din Drumul Taberei de la un bătrân găsit în parc în stop, s-au sunat şi între ei, au primit apel oficial dar şi între ei: Veniţi toţi!”, a spus Dr. Horhotă.
O emoţie cu care medicul Lucian Horhotă rămîne peste ani: „Ieşeau din mediul ăla, respiorau ce mai respirau, deveneau din vce în ce mai inconştienţi, dădeau de aer proapăt, dar luaseră deja cantitate mare de dioxid şi bioxid de carbon şi cădeau efectiv jos din picioare”
„Aspectele acestea de oameni care aveau respiraţie agonică şi la care trebuia ajutată respiraţia, din cauza intoxicaţiei ieşeau din mediul ăla, mai respirau ce mai respirau dar deveneau din ce în ce mai inconştienţi, dădeau de aer proaspăt, dar luaseră deja cantitate mare de monoxid de carbon şi bioxid de carbon şi alţi produşi de tip acid cianhidric, rezultat din arderi de plastic, de aia mi-am dat seama imediat că semăna mult cu aia de mină. Sunt gazele astea care blochează hemoglobina, şi cădeau jos efectiv din picioare şi începea brusc o respiraţie laconică, rară, acolo era nevoie de supliment de respiraţie, am folosit cam toate baloanele ruben care erau pe acolo, şi s-a făcut asistare respiratorie la mulţi dintre ei care nu au mai ajuns în stop cardiac.
„Aveau franjuri de arsură care atârnau şi de pe faţă, şi de pe mâini, acolo i-a prins, unde erau decoperiţi”
„Nu m-am mai întâlnit cu tinerii la care am acţionat pentru că de multe ori pacienţii îi vezi în pijamale, în spital, te poţi întâlni cu ei pe stradă şi să nu-i recunoşti imediat, mai ales noaptea când erau plini pe faţă cu negru, că era fumul ăla, de plastic ars care se depune pe faţă, aveau franjuri de arsură care atârnau şi de pe faţă, şi de pe mâini, pe ei acolo i-a prins, unde erau descoperiţi, la unele hainele erau arse fie în spate, sau în faţă, cele mai multe în spate, depinde în ce poziţie i-a prins flama. A fost arderea aceea mocnită care a produs gaze toxice, pe ei i-au ucis alea, pe lângă arsura, flama care i-a prins pe toţi, ca şi cum dai cu napalm (.n.red substanţă chimică periculoasă) în armată.
Probabil că atunci când au deschis brusc uşa pentru evacuare a intrat oxigen mai mult şi atunci cred că s-a făcut flama aia şi i-a prins pe toţi care au avut faţa sau mâinile descoperite.
„Mirosul de carne arsă cu plastic ars, cu haine arse mi-a rămas în gât, mi-am adus aminte de explozia din mină”
Mirosul acela de carne arsă cu plastic ars, cu haine arse, rămâne în gât. Mi-a rămas câteva zile, aveai o senzaţie în fundul gâtului, rămâne senzaţia aia, când m-am dus înapoi pe la 3, 4, m-am dus în camera de gardă, eram cu nişte haine de hârtie, albastre aşa, cu alea am ieşit afară, s-au îmbâcsit foarte repede, se făcuseră de fum, fumul ăla lipicios cu izul de ardere ca de cauciuc, carne arsă persista, îţi dădea o senzaţie foarte proastă, ...mi-am adus aminte de explozia din mină, aşa am păţit şi atunci”, a mărturisit Dr. Horhotă.
Ar face acum faţă sistemul de sănătate unei tragedii precum cea de acum 6 ani?
„Sistemele pe niciunde nu fac faţă la peste 50, 60 de victime, niciunde în prima fază. Pe partea de urgenţă cred că ar face faţă, că se pot mobiliza şi din alte judeţe, este mai greu cu îngrijirile după. În condiţii de pandemie, de val 4, care este încă sus, cred că va face mai greu, ar fi de dus cred că mulţi direct afară fără discuţie. Problema cu marii arşi este o problemă din anii 60, nu este de acum. Noi şi pe vremea lui Ceauşescu îi duceam în Ungaria pe o parte din minerii de la Valea Jiului. Pe unii la Bucureşti, la Agrippa Ionescu, unii la Timişoara, unii la Debrecen în Ungaria.
Ce nu poate uita nici în ziua de astăzi Dr. Horhotă: „Să-i vezi mergând dezorientaţi, ieşind din gazele alea, s-au dus la discotecă şi au ajuns să zacă pe jos, fie decedaţi, fie într-o respiraţie agonică”
Faptul că foarte mulţi tineri cu leziuni severe, s-au dus la discotecă şi au ajuns în faţa locului unde au intrat pentru două ore de muzică, de relaxare, la sfârşit de săptămână, ajung să zacă pe jos, fie decedaţi, fie într-o respiraţie agonică, aia este o imagine foarte greu de uitat.
Să-i vezi mergând oarecum dezorientaţi, ieşind de acolo din gazele alea, şi atârnând pe ei piele arsă practic şi haine arse atârnând bucăţi, după aia cad jos, exact ca în filme, nu credeam că ce am văzut noi prin filme ar exista cu adevărat, o imagine pe care nu credeam că o să o văd vreodată.
„Noroc că au plecat maşinile care erau parcate până atunci, erau multe maşini de la o firmă care şi-au mutat sediul, altfel nu ar fi putut intra mai multe maşini acolo, ăla a fost un mare noroc”
Când vezi o mare masă de oameni într-un părculeţ mic, acolo e un loc restrâns, nu e foarte mare locul, noroc că au plecat maşinile care erau parcate până atunci, erau multe maşini de la o firmă care şi-a mutat sediul şi au eliberat, pentru că altfel nu ar fi putut intra mai multe maşini de salvare acolo, ăla a fost un mare noroc. În piaţa aia, dacă nu se elibera, nu puteau intra 40 şi ceva de ambulanţe.
„Trebuie să modernizăm în următorii ani infrastructura spitalelor, să avem un număr de paturi funcţionale pentru cazuri de politraumă complexă care să includă şi arsuri măcar pe trei-patru regiuni ale ţării disponibile în orice moment”
Trebuie să ne gândim cumva la întreaga infrastrctură a spitalelor, să fie analizată, să o modernizăm în următorii ani dacă se poate, probabil că un număr de paturi funcţionale pentru cazuri de politraumă complexă care să includă şi arsuri, de avut în vedere, să le avem măcar pe trei-patru regiuni ale ţării disponibile în orice moment, că nu ştim unde apare una. Este greu să planifici să ai 100 de paturi de mari arşi şi să le ţii goale, dar nu poţi să ştii niciodată, măcar câte 5, 7, 8 în trei patru puncte strategice ale ţării să ai în anumite spitale, cu toată dotarea lor. Îngrijirea post combustie este complexă şi foarte lungă şi costisitoare. Cei care au reuşit să scape nici acum nu au recuperare completă”, a declarat într-un interviu acordat News.ro medicul de ATI Lucian Horhotă.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
