Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România a transmis Ministerului Educaţiei 273 de amendamente privind legile educaţiei: Unele prevederi se depărtează evident de la principiile enunţate de preşedintele României

Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România (ANOSR), federaţia naţională ce reprezintă studenţii din România la nivel naţional şi european, a trimis astăzi către Ministerul Educaţiei primul set de 273 de amendamente referitoare la proiectul Legii Învăţământului Superior, aflat în dezbatere publică. Studenţii arată că majoritatea covârşitoare a legii reprezintă o preluare a Legii educaţiei naţionale şi că unele dintre prevederi, în special cele care consolidează anumite practici de consolidare a puterii în universitate şi în sistem, care se dezvoltă de ani de zile, se depărtează evident de la principiile enunţate de preşedintele României ca bază de clădire a reformei prin „România Educată”. ANOSR solicită păstrarea unei forme de verificare la nivel naţional în ceea ce priveşte acordarea titlului de doctor

ANOSR transmite că va veni perioada următoare cu poziţii constante pentru a explica în detaliu amendamentele sale, precum şi problemele identificate în proiectul de lege.

”Analizând proiectul de lege, constatăm existenţa unor prevederi noi utile pentru studenţi şi sistem, în special în zona echităţii, dar şi în alte domenii, a unor noi reglementări care trebuie clarificate, dar şi a unor propuneri care în mod clar nu pot fi susţinute şi nu ar trebui aprobate, aducând deservicii majore. În general, observăm că majoritatea covârşitoare a legii reprezintă o preluare a Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, respectiv a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 75/2005. Deşi menţinerea unor punţi de stabilitate este importantă, ne-am fi aşteptat, ca întreaga societate, ca după ani de construcţie, respectiv luni întregi pentru implementarea proiectului „România Educată”, schimbările să fie mult mai vizibile”, spune ANOSR. 

În acelaşi timp, unele dintre prevederi, în special cele care consolidează anumite practici de consolidare a puterii în universitate şi în sistem, care se dezvoltă de ani de zile, se depărtează evident de la principiile enunţate de Preşedintele României ca bază de clădire a reformei prin „România Educată”, spun stundeţii. 

”Salutăm creşterea cuantumului subvenţiei acordate burselor studenţeşti, de la 201 RON/lună/student la 300 RON/lună/student şi solicităm introducerea în lege a unei corelări între nivelul salariului minim brut garantat în plată la nivel naţional şi subvenţia alocată pe student. Ne dorim ca legea să prevadă expres faptul că subvenţia acordată de la bugetul de stat pentru bursele studenţeşti reprezintă 12% din salariul minim brut pe economie (ceea ce ar reprezenta, la acest moment, un cuantum de 306 RON/lună/student, foarte apropiat de ceea ce propune Ministerul Educaţiei), iar actualizarea subvenţiei să se realizeze anual, prin Hotărâre de Guvern”, precizează ANOSR. 

Argumentele care stau la baza solicitării ANOSR vizează, în primul rând, o adaptare mai flexibilă şi realistă a nivelului burselor, prin raportare la realităţile economice din România şi, în al doilea rând, eliminarea arbitrariului în stabilirea acestui cuantum.

”Având în vedere faptul că salariul minim este actualizat odată cu schimbările financiare de la nivel naţional, considerăm că introducerea corelării cuantumului subvenţiei de burse cu acesta, prin stabilirea unui astfel de procent, ar fi extrem de benefică pentru studenţi, extrem de realistă pentru bugetul de stat şi echitabilă prin raportare la rolul burselor de a constitui un sprijin temeinic, atât din raţiuni sociale, cât şi pentru sprijinirea performanţei. Totodată, credem că este absolut necesară reglementarea unui mecanism clar de stabilire a acestui cuantum, astfel încât creşterea subvenţiei să nu se realizeze într-un mod arbitrar, ca o modalitate de compensare periodică, o dată la câţiva ani, a unor nevoi care se modifică anual. Menţionăm, spre exemplu, faptul că actualul cuantum este identic din 2017, atunci când a fost efectuată o creştere de peste 100% faţă de anul anterior, sau propunerea actuală, de a creşte cu peste 50% faţă de situaţia curentă”, precizează comunicatul.

Astfel, prin propunerea ANOSR, s-ar crea un cadru mult mai previzibil pentru bugetul de stat şi mai echitabil pentru studenţi

ANOSR solicită păstrarea unei forme de verificare la nivel naţional în ceea ce priveşte acordarea titlului de doctor şi a atestatului de abilitare.

”În acest sens, dacă problema invocată este faptul că titlul se acordă de Minister, nu de universitate, considerăm că problema se rezolvă prin acordarea titlului de doctor de către universitate, după un aviz conform din partea CNATDCU/CNETU sau cum se va numi această structură”, spun studenţii. 

”În primul rând, suntem de acord că trebuie să existe o autonomie a universităţilor, dublată de o responsabilitate puternică, în ceea ce priveşte valoarea unui titlu de doctor sau valoarea unui atestat de abilitare pentru a conduce doctorate. Tocmai în continuarea acestei viziuni, suntem convinşi de faptul că scopul unei structuri naţionale, cu rol în verificarea şi standardizarea practicilor de la nivel naţional, nu este cel de a diminua responsabilitatea universităţii sau a comisiei care decide acordarea acestor titluri academice, ci tocmai de a asigura o garanţie în plus privind semnificaţia acelor realizări şi privind recunoaşterea pe care statul o oferă. În măsura în care este mai mult decât evident faptul că au existat probleme privind plagierea doctoratelor, cu toate că acestea au trecut de  filtrul comisiei de acordare şi au ajuns pe masa Consiliului General CNATDCU, este absolut contraintuitiv să credem faptul că eliminarea organului cu atribuţii de control preventiv în acest domeniu ar fi de natură să responsabilizeze universităţile”, arată comunicatul.

ANOSR spune că sunt de acord să fie acordate cât mai multe resurse universităţilor pentru a-şi dezvolta o cultură a calităţii şi eticii şi integrităţii academice, dar sunt convinşi că mutarea integrală a responsabilităţii acestor titluri, la acest moment de dezvoltare a mediului universitar românesc, nu ar face decât să anuleze progresele din ultimii 10 ani şi să lase totul la latitudinea factorului local de decizie, aspect pe care Ministerul Educaţiei, în calitatea sa de garant al veridicităţii acestor titluri, nu poate să şi-l asume.

”Susţinem, fără echivoc, eliminarea din proiectul legii a prevederii care permite renunţarea unilaterală la titlul de doctor. Considerăm că această prevedere, introdusă prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 94/2014, este pur şi simplu o anomalie, atât din punct de vedere legal, cât şi din punctul de vedere al fondului reglementării. În primul rând, din punct de vedere legal, titlul de doctor se acordă printr-un act administrativ, respectiv un Ordin al Ministrului Educaţiei. Or, în absolut niciun alt domeniu al administraţiei publice nu este acceptată ideea renunţării la însuşi actul administrativ, tocmai pentru că el emană de la autoritate, iar nu de la beneficiarul acestuia. Evident, beneficiarul unui act administrativ poate alege să nu mai utilizeze avantajele conferite de un act administrativ (ex: titularul autorizaţiei de construcţie alege să nu mai construiască), dar actul autorităţii publice rămâne emis; soluţia legislativă care permite renunţarea este absolut atipică, chiar şi prin raportare la ideea intrării în circuitul civil a diplomei, raţiune care a stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale privind declararea neconstituţionalităţii art. 170 alin. (1) din Legea Educaţiei Naţionale nr. 1/2011”, spun studenţii.

În al doilea rând, este absolut evident, pentru orice persoană de bună-credinţă, faptul că, din punct de vedere practic, niciun titular al calităţii de doctor, obţinute cu respectarea legii, nu ar fi interesat să renunţe pur şi simplu la această cale; dimpotrivă, se poate observa cu uşurinţă că singurele cereri de renunţare la titlul de doctor au fost formulate după ce în spaţiul public au apărut suspiciuni rezonabile privind nerespectarea standardelor de etică şi integritate academică în redactarea respectivelor teze. Este inacceptabil ca, prin însăşi efectul legii, statul să permită eludarea procedurii verificării tezelor de doctorat – potenţialul posesor al unei teze care urmează să fie anulate să ceară renunţarea la titlul de doctor înainte ca organul abilitat să se pronunţe asupra suspiciunilor de nelegalitate, mai precizează Asociaţia.

În al treilea rând, procedura este problematică şi din punctul de vedere al implicaţiilor financiare pe care statul român şi le asumă, atât în formarea doctoranzilor, cât şi în remunerarea angajaţilor din sistemul bugetar care deţin titlul de doctor. Din perspectiva formării, fie că vorbim de locuri bugetate, fie că vorbim de beneficiari ai unor burse, statul investeşte în formarea unor persoane care, mai târziu, au posibilitatea renunţării la titlurile de doctor câştigate şi prin intermediul acestor finanţări. Or, dacă în cazul constatării unui plagiat, spre exemplu, statul are posibilitatea de a se îndrepta pentru recuperarea acestor sume, în cazul simplei renunţări la titlul de doctor, fostul titular al acestuia nu poate fi obligat la plata niciunei despăgubiri tocmai pentru că, prin efectul legii, i-a fost creată posibilitatea de a eluda procedura verificării. Din perspectiva remunerării ulterioare, amintim faptul că o serie importantă de poziţii (în special din mediul universitar) au drept condiţie obligatorie deţinerea titlului de doctor; de asemenea, statul român, prin Legea nr. 153/2017, acordă o indemnizaţie de 950 RON/lună bugetarilor care deţin titlul de doctor. Acceptarea renunţării la titlul de doctor din partea unor persoane care, în fapt, obţinuseră acest titlu în mod fraudulos echivalează cu pierderea de către stat a şansei de a-şi recupera toate aceste resurse financiare de care titularul a beneficiat fără drept, precizează studenţii/

”Dacă renunţarea ar fi un drept, ne punem întrebarea de ce legiuitorul nu reglementează şi renunţarea la diploma de licenţă, la diploma de bacalaureat sau chiar renunţarea la învăţământul obligatoriu! Absurditatea acestei posibilităţi planează, pe cale de consecinţă, şi asupra renunţării la titlul de doctor”, mai afirmă Asociaţia. 

Studenţii solicită acordarea ponderii de 25% pentru studenţi în alegerea Rectorului şi în componenţa Consiliului de Administraţie.

”Ar fi redundant să reiterăm susţinerile şi argumentele ANOSR privind importanţa implicării studenţilor în procesul decizional; de altfel, credem că acestea reprezintă o premisă a sistemului de învăţământ superior, dat fiind faptul că aceste drepturi sunt recunoscute unanim şi sunt aplicate când vine vorba de organele deliberative (Senat, Consiliul Facultăţii).. Corpul electoratului este întotdeauna cel care conturează planurile şi priorităţile candidaţilor. În momentul în care 95% din electorat este alcătuit din cadre didactice, este de natura evidentului modul în care planurile de candidatură vor fi constituite, ceea ce s-a dovedit, statistic, şi în analiza ANOSR din 2019 privind planurile de candidatură ale rectorilor, când 30% din planurile candidaţilor la poziţia de rector, dintre cele doar 40 aflate pe site-urile universităţilor, nu menţionau deloc consultarea studenţilor. În contextul fundamentării legii educaţiei pe principiul învăţământului centrat pe student, strategiile de dezvoltare ale mediului academic trebuie să urmărească acest deziderat, care nu poate fi atins, la nivel practic, în contextul în care studenţii nu vor reprezenta o parte substanţială din corpul electoratului”, spun aceştia.

ANOSR precizează că, fiind beneficiarii direcţi ai actului educaţional, net superiori din punct de vedere numeric şi consideraţi parteneri cu drepturi egale ai comunităţii academice, consideră că ponderea de 25%, pe care studenţii o deţineau în procesul de alegere a rectorului până în anul 2011, este elementul-cheie care poate asigura considerarea studenţilor ca parteneri egali.

”Acest procent pe care îl solicităm în procesul de alegere a Rectorului nu reprezintă o majoritate decisivă, însă este suficient pentru a conta realmente, nu doar pe hârtie, în luarea deciziei. Considerăm că nu există niciun motiv pentru care principiul implicării studenţilor în luarea deciziilor, exprimat prin ponderea de 25% în alegerea Rectorului şi în componenţa Consiliului de Administraţie, să nu fie aplicat consecvent, iar studenţii să beneficieze şi în aceste procese decizionale de implicarea firească”, se arată în comunicat. 

ANOSR solicită păstrarea actualei prevederi din Legea Educaţiei Naţionale privind vârsta de pensionare şi modalitatea de prelungire a calităţii de cadru didactic, în sensul păstrării evaluării obligatorii după împlinirea vârstei de 65 de ani.

”În primul rând, creşterea vârstei de pensionare reprezintă, indubitabil, un trend la nivel european, corelat cu creşterea speranţei de viaţă. Cu toate acestea, amintim faptul că, în conformitate cu prevederile Codului Muncii, vârsta standard de pensionare în România este de 65 de ani; or, nu sunt prezentate argumente de natură ştiinţifică ori sociologică din care să rezulte faptul că, specific în domeniul educaţiei, este momentul creşterii acestei vârste. În al doilea rând, considerăm că evaluarea realizată anual, după împlinirea vârstei standard de pensionare, este extrem de oportună, întrucât permite analizarea de la caz la caz a situaţiilor cadrelor universitare şi asigură luarea unei decizii mai oportune pentru instituţia de învăţământ. O simplă prelungire, la cerere, elimină posibilitatea universităţii de a-şi evalua nevoile şi a lua decizii în funcţie de acestea, fiind, de altfel, singurii angajatori din România obligaţi de lege să-şi păstreze angajaţii după împlinirea vârstei de pensionare. Această evaluare priveşte atât capacitatea financiară, cât şi capacitatea de muncă şi performanţei academice a persoanei în cauză, care poate să nu mai fie aptă să predea sau, după caz să nu se mai poată forma pentru a fi la curent cu noile inovaţii ştiinţifice. În al treilea rând, această măsură ar fi de natură să creeze un blocaj al angajării tinerilor în sistemul universitar, dat fiind faptul că ciclul natural al eliberării anumitor norme ar fi întrerupt, pentru 5 ani. Considerăm că este de neacceptat îngreunarea ori chiar blocarea totală a accesului resursei umane tinere, capabile să aducă o viziune nouă şi să îmbunătăţească sistemul, pentru a facilita păstrarea unor cadre didactice care pot rămâne şi conform legislaţiei actuale, în măsura în care îndeplinesc criteriile evaluării”, spun studenţii. 

ANOSR solicită limitarea mandatelor rectorilor, în sensul prevăzut de forma iniţială a Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011 – maximum 8 ani, indiferent de numărul de mandate sau de întreruperi ale acestora.

”Plecând de la premisa conform căreia limitarea numărului de ani pe care o persoană îi poate petrece într-o anumită funcţie de conducere este o realitate acceptată la nivel mondial ca fiind funcţională, prin raportare la dezideratul de a evita concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane pentru o perioada prea lungă de timp, acumulând putere pentru a-şi menţine „pe viaţă” funcţia, prin diferite canale de influenţă, suntem convinşi de faptul că este datoria legiuitorului să opteze pentru o astfel de soluţie. În primul rând, prin însăşi natura sa, limitarea duratei de ocupare a unei funcţii nu are rolul de a limita drepturile unei persoane şi nici de a limita procesul electoral; argumentul conform căruia o persoană ar trebui să poată fi rector mai multe mandate, dacă aceasta este într-adevăr aleasă de comunitatea universitară, este prin ipoteză greşit din punct de vedere conceptual, întrucât el este aplicabil oricărei funcţii alese care are o astfel de limitare. Dimpotrivă, scopul unei astfel de reglementări este de a împiedica orice potenţial derapaj, generat de capacitatea de influenţare pe care poziţia o acordă celui care o ocupă. Astfel, considerăm că limitarea la un mandat de maximum 8 ani asigură un just echilibru între interesul comunităţii de a crea continuitate şi de a pune în aplicare platforma candidatului care a câştigat două mandate consecutive de rector şi viziunea democratică generală a schimbării liderilor la intervale determinate de timp. În al doilea rând, semnalăm faptul că însăşi viziunea reflectată prin textele de lege este contradictorie – pe de o parte, propunerea acceptă, ca principiu general, limitarea numărului de mandate, considerând-o o valoare suficient de importantă pentru a fi inclusă în legislaţia primară, dar, pe de altă parte, se fereşte să o concretizeze în orice mod, mai departe de a impune obligaţia universităţilor de a seta o astfel de limită, indiferent care ar fi ea. Or, în măsura în care legiuitorul nu setează o astfel de limită, norma va deveni din primul moment al aplicării sale una desuetă, dat fiind faptul că setarea prin cartă a unei limite, spre exemplu, de 4 mandate, ar echivala cu o lipsă de limitare a acestora, fiind greu de crezut faptul că o persoană ar putea deţine oricum funcţia de rector pentru o perioadă mai lungă de 20 de ani.  Din această perspectivă, susţinem ferm limitarea la 2 mandate de câte 4 ani, indiferent de cum au curs acestea, în spiritul asigurării unui climat deopotrivă democratic şi eficient”, se arată în comunicatul oficial. 

ANOSR solicită creşterea reducerii acordate studenţilor la transportul feroviar pe tot parcursul anului calendaristic, de la 50% la 90%.

”În perioada 2017-2021, studenţii au beneficiat de reducere 100% la transportul feroviar; consultările realizate de ANOSR în rândul studenţilor pe care îi reprezintă au indicat un grad ridicat de satisfacţie în legătură cu creşterea semnificativă a mobilităţii în cei 4 ani. În primul rând, din punctul de vedere al politicii pe care statul român ar trebui să o aleagă, dat fiind specificul social al majorităţii studenţilor din România, considerăm că acordarea unei reduceri semnificative, de 90%, ar fi extrem de benefică din perspectiva accesului studenţilor la educaţie, a posibilităţii acestora de a accesa schimburi studenţeşti, de a călători în ţară, de a merge acasă şi, în general, de a fi mobili. În al doilea rând, impactul bugetar al măsurii este unul redus, aşa cum o demonstrează analizele ANOSR; dimpotrivă, măsura este una chiar benefică prin raportare la posibilitatea stimulării companiilor de stat din domeniul transporturilor. În al treilea rând, dat fiind argumentul care a fost invocat în 2021, în sensul în care studenţii au abuzat de această gratuitate, propunerea federaţiei, de a acorda subvenţie de 90% în loc de gratuitate, vine tocmai în întâmpinarea acestui argument, corelativ cu îmbunătăţirea mecanismelor de verificare a operatorilor feroviari. În al patrulea rând, în special în contextul actual, în care statul subvenţionează direct preţul la combustibil şi în care orientarea spre transport ecologic este una evidentă şi necesară, încurajarea studenţilor de a accesa transportul feroviar în detrimentul celui auto nu poate decât să servească şi interesului statului”, mai afirmă studenţii. 

Alte solicitări ale federaţiei, din setul de amendamente transmise către Minister, vizează următoarele subiecte:

• Având în vedere propunerea din proiect, ca răspunderea pentru plagiat să se prescrie în 3 ani de la săvârşirea faptei, unul dintre amendamentele federaţiei urmăreşte ca răspunderea pentru plagiat să fie imprescriptibilă; 
• Proiectul de lege cedează comisiile consultative ale ministerului, care ar trebui să fie formate din experţi selectaţi pe criterii meritocratice, ca anexe ale universităţilor. Astfel, cadrele didactice din comisii trebuie să respecte Carta propriei universităţi în exercitarea mandatului (ceea ce poate însemna inclusiv obligaţia de „loialitate”, adică de a vota nu conform intereselor învăţământului, ci ale propriei universităţi), sub sancţiunea revocării. De asemenea, comisiile consultative sunt numite cu consultarea Consiliului Naţional al Rectorilor (ceea ce implică lipsa unui concurs). Astfel, în cazuri ce implică decizii privind încălcarea eticii universitare, de exemplu, sau alocarea finanţării, conflictul de interese este evident...
• Existenţa unor lipsuri cu privire la aplicarea principiului transparenţei, numeroase amendamente vizând creşterea transparenţei decizionale atât la nivelul universităţilor, cât şi la nivelul Ministerului Educaţiei;
• Nemodificarea contractelor de studii pe durata şcolarităţii;
• Stabilirea unor criterii şi limite cu privire la taxele de şcolarizare;
• Asigurarea de locuri de practică pentru toţi studenţii înmatriculaţi la programe de studii de licenţă;
• Suspendare de drept a mandatului de conducere (rector, prorector) la obţinerea unei demnităţi publice sau unei poziţii în conducerea unui partid politic;
• Limitarea la 4 ani a tuturor mandatelor pentru care se doreşte creşterea la 5 ani;
• Înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Servicii Sociale Studenţeşti;
• Stabilirea unei limite de 500 de studenţi pentru un consilier în carieră/psihologi.

”Reiterăm convingerea faptului că Ministerul Educaţiei trebuie să realizeze consultări cu studenţii, în calitate de principali beneficiari direcţi ai legii, fiind, fără dubiu, printre cei mai importanţi parteneri de dialog pentru îmbunătăţirea legislaţiei. Aşteptăm să abordăm aceste subiecte în viitoarele discuţii cu Ministerul şi să identificăm o soluţie optimă în interesul consolidării unui sistem de învăţământ superior de calitate. De asemenea, în vederea promovării transparenţei, solicităm părţilor interesate din sistem, în special universităţilor, să transmită public amendamentele şi solicitările pe care le fac pe marginea proiectului Legii educaţiei şi să se pronunţe public cu privire la marile teme de discuţie asupra proiectului de lege”, mai afirmă ANOSR în comunicat.  

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.