Fostul ministru al Sănătăţii Vlad Voiculescu, care a renunţat recent la candidatura la Primăria Capitalei din partea PLUS, afirmă, după apariţia deciziei instanţei care atestă colaborarea tatălui său cu Securitatea, că de cîţiva ani greşeli ale unor membri ai familiei sale sunt scoase la suprafaţă pentru a demonstra că toţi sunt la fel şi ca intimidare şi precizează că, în ceea ce îl priveşte, nu toţi sunt la fel, dar admite că tatăl său nu e perfect şi că în mod cert a făcut greşeli. el precizează cădocumentul circulă de câteva zile pe grupuri de WhatsApp.
Decizia Curţii de Apel Bucureşti constată calitatea de colaborator al Securităţii a lui Vasile Voiculescu Iulian. Acesta a fost racolat de fosta Scuritate în 1978, când era student la Facultatea de Învăţământ Pedagogic Galaţi, ”pentru supravegherea informativă a unor colegi semnalaţi cu manifestări ostile”, dând informări sub numele conspirativ Victor. El a mai avut o perioadă de colaborare cu Securitatea, ca profesor la Târgovişte, colaborare începută în 1980, pentru depistarea tinerilor cu preocupări pentru trecerea frauduloasă a frontierei sau de rămânere ilegală în străinătate. În 1981, acoperea informativ şi unitatea de învăţământ la care lucra, şi formaţia corală ”Cântarea Brănişteană” din care făcea parte şi care făcea turnee peste graniţă. Vasile Voiculescu Iulian a susţinut că a fost obligat să semneze angajamentul, riscând excluderea de la facultate, iar ulterior nu i s-a permis să abandoneze angajamentul, fiind ameninţat cu represiuni împpotriva sa şi a familiei. El a mai precizat că niciuna dintre persoanele la care se face referire în cererea de chemare în judecată nu a avut de suferit de pe urma acţiunilor sale. Într-una dintre note,afirmă despre un mebru al corului ”Cântarea Brănişteană” că a audiat emisiunile religioase transmise în zilele de Paşti la postul de radio ”Europa Liberă” şi că era impresionat de calitatea acestor emisiuni. Într-o altă notă afirmă despre o persoană că a spus un banc în care ironiza persoane din conducerea de partid şi de stat.
”Zilele trecute, înainte să îmi retrag candidatura pentru Primăria Municipiului Bucureşti, am citit şi văzut la anumite televiziuni din nou “dezvăluiri“ despre relaţiile mele de rudenie care “m-au făcut om”. De câteva zile, pe câteva grupuri de whatsapp umblă un document. Este o decizie a unei instanţe de judecată care constată calitatea de colaborator al Securităţii a tatălui meu. E din 2014 si a fost mereu disponibila pe net. Probabil că o păstrau pentru mai târziu, dar acum că a apucat să circule, va apărea probabil în câteva minute pe wall-ul dumneavoastră cu titlul “ŞOC”, “DEZASTRU” sau ceva în genul ăsta. Sunt deja câţiva ani de când greşeli sau păcate vechi ale unor membri ai familiei mele sunt scoase la suprafaţă şi arătate lumii, la pachet câteodată cu mizerii şi minciuni fără sfârşit. Toate din cauza mea şi a implicării mele. Toate pentru a demonstra că “toţi sunt/suntem la fel” şi pentru a fi folosite ca intimidare. Ei, bine, nu. Nu suntem toţi la fel. Vorbesc în numele meu. Taică-miu nu e perfect şi sigur a făcut greşeli”, scrie pe Facebook Vlad Voiculescu,.
El relatează că tatăl său a ieşit în stradă în 1989 şi a avut un certificat de revoluţionar pe care nu îl mai are.
”Nu comentez pentru că aş fi tentat să minimizez faptele - ştiindu-l pe taică-miu şi ştiindu-i pe o bună parte dintre cei despre care se face vorbire acolo - şi să pun lucrurile în contextul vieţii tatălui meu, atât cât îl cunosc, cu bune şi cu rele. Ştiu însă că tot în acele vremuri au fost mulţi oameni care nu au acceptat să facă niciun compromis, niciodată. Oameni care au refuzat orice colaborare cu organele securităţii, indiferent de consecinţe. Mă înclin în faţa lor. Nu ştiu dacă eu aş fi avut această tărie în acele vremuri, deşi sigur, mi-ar plăcea să cred că aş fi avut-o”, precizează Vlad Voiculescu.
El prezintă câteva elemente din biografia tatălui său, părăsit de tatăl natural înainte să împlinească 1 an, crescut de mamă, care s-a recăsătorit.
”A fost vicecampion naţional la înot şi monitor de ski (atunci a lucrat cu străini despre care a dat declaraţii), apoi profesor de sport la şcoala din sat (unde a întâlnit-o pe mama), apoi kinetoterapeut la Băile Pucioasa, apoi, din 1990, şi-a deschis un atelier de tâmplărie în spatele casei. Niciodată nu a avut contracte cu statul, şi din tot ce îmi amintesc eu, omul ăsta a muncit de dimineaţă până noaptea aproape în fiecare zi. Taică-miu nu a fost cu mine sau cu sora mea în aproape niciun concediu, mereu avea o lucrare de tâmplărie, mereu muncea ca să plătească rata la bancă pe luna respectivă şi ca să ne întreţină pe noi. I-a luat câţiva ani să strângă bani să îmi cumpere o bicicletă pe care mi-am dorit-o mai mult decât orice pe lume”, relatează Voiculescu.
Conform fostului ministru, cei cu care a crescut şi cu care a împărţit acelaşi cămin şi aceleaşi resurse au fost: mama sa - învăţătoare în sat, sora sa, cu 5 ani mai mică - economist, lucrează la Panasonic lângă Frankfurt, “mamaia” sa cu 6 clase care a lucrat într-o vreme ca infirmieră, “tataia” a fost măcelar în sat, arestat şi bătut în mod regulat de securitate pentru că nu putea să accepte că animelele lui aparţin partidului şi că nu are dreptul să îşi hrănească familia cu ele.
”Am avut şi doi bunici la oraş, la Târgovişte: “Buna” a fost chimist, “Bunul” a făcut războiul, vorbea puţin nemţeşte şi a fost la un moment, dacă nu greşesc, chiar şefuleţ pe la un sindicat pe undeva prin Galaţi. Acest ultim bunic era şi singurul din familie cu origine sănătoasă. Restul au fost “pui de chiaburi” sau “pui de ‘telectuali””, subliniază Voiculescu.
El mai spune că primea dulciuri câteodată de la unchi şi mătuşi mai apropiate sau mai îndepărtate.
”Unul a lucrat în străinătate în timpul lui Ceauşescu şi nu îmi inchipui că asta era posibil fără să fi avut ceva semnat sau chiar vreun contract de muncă sau ce aveau la securitate. S-a stins acum 19 ani. Altul la un moment dat a lucrat pentru o companie de farmaceutice. Prima dată când a venit în sat a fost şi prima dată când am văzut cum arată un Audi şi am auzit că există “maşină de serviciu“. Cred că a mai trecut apoi o singură dată prin sat, la o înmormântare. La Bucureşti ne-am mai văzut şi auzit apoi de câteva ori, niciodată însă din 2015 încoace”, spune el, respingând implicit şi alte informaţii care au circulat în spaţiul public.
Despre familia sa spune că nimeni, niciodată nu a avut vreo funcţie publică în afară de el.
”Casa şi tot ce aveau ai mei a fost mereu ipotecat la bancă mai toată copilăria mea. Datoriile le-am plătit împreună abia în 2007, când eu aveam un job la Viena şi am putut lua un credit iar tata a putut vinde bună parte din ce avea. De vreo 6 ani încoace, casa familiei mele a fost deschisă pentru câteva sute de oameni, dar despre asta nu voi face vorbire aici, nu vreau să amestecăm lucrurile. Eu sunt aici să răspund în faţa oricui pentru faptele mele. Atât”, conchide Vlad Voiculescu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
