Anunţul retragerii unei părţi a trupelor americane din Europa de Est vine să confirme că politica preşedintelui interimar Ilie Bolojan e cea corectă, iar iniţiativele private ale premierului Marcel Ciolacu sunt eronate, arată Corneliu Bjola, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Oxford, într-un interviu acordat News.ro. Cel mai rău scenariu pentru România, unul care ar putea duce la convulsii de amploare, posibil chiar violente, cu alunecarea ţării înspre autoritarism ori dictatură, este ca în luna mai să iasă preşedinte Victor Ponta ori George Simion, adaugă politologul.
Acesta argumentează că amândoi propun perpetuarea actualului sistem sub o altă mască şi vor îndepărtarea României de UE într-un moment în care ţara are nevoie de o resetare a actualului sistem. În interiorul României s-a strâns o revoltă care va exploda dacă nu se vor rezolva cauzele acesteia, mai spune Corneliu Bjola. În acelaşi timp, există politicieni, inclusiv candidaţi la Preşedinţie, care tânjesc după un firman de la Administraţia Trump cu orice preţ, inclusiv acela de a distruge democraţia din România.
Politologul atrage atenţia că ţara noastră trebuie să menţină pe cât posibil relaţiile cu Statele Unite, dar dezangajarea acestora din Europa este deja cât se poate de clară, soluţia pentru noi fiind apropierea de nucleul politic, militar şi economic format din ţările europene puternice la care se va adăuga şi Canada. În acest context, politica externă neoficială şi paralelă iniţiată de Ciolacu vine să discrediteze România când situaţia e critică la nivel internaţional, fragilizând grav poziţia ţării noastre atât în faţa americanilor, cât şi a aliaţilor europeni.
Citiţi mai jos interviul pe care profesorul Corneliu Bjola l-a acordat pentru News.ro:
„Într-o situaţie geopolitică foarte problematică, noi avem un fel de diplomaţie pe genunchi, pe un petic de hârtie igienică, în funcţie de umorile primului ministru. A fost foarte greu pentru domnul Bolojan, după hiatusul sub fostul preşedinte Iohannis, să reconecteze România la anumite dezbateri legate de Franţa şi de Marea Britanie, cele două mari puteri din Europa. Şi aflăm cu stupoare că, de fapt, tot ce face România nu contează, conform domnului premier!“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule profesor Corneliu Bjola, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. Prima întrebare vizează evenimente la care aţi fost martor, pentru că eraţi în emisiune când s-au făcut afirmaţiile respective. Ce să înţelegem din încercările premierului României, Marcel Ciolacu, de a trimite emisari „georgişti“ la anturajul lui Trump, care să dea asigurări că România se preface doar că ar fi de partea Uniunii Europene?
Corneliu Bjola: Bună ziua şi mulţumesc pentru oportunitatea de a discuta cu dumneavoastră. Da, este o situaţie destul de problematică, după cum am văzut foarte clar, cu această intervenţie a domnului Sprânceană la care am fost şi eu martor şi care trebuie să spun că m-a surprins foarte neplăcut. Pentru că am aflat de la dânsul că, de fapt, domnul Ciolacu îşi asumă o anumită poziţie care este în contradicţie cu poziţia oficială a României faţă de Ucraina şi faţă de această încercare, la nivel european, de a construi un sistem de securitate propriu. În cadrul NATO, dar propriu. Aici apare o problemă foarte gravă, pentru că ne aflăm într-un conflict şi mai ales făcut prin intermediul unor persoane care nu au legătură cu Ministerul de Externe. Deci totul pare că e un fel de linie de politică externă paralelă – nu vorbim numai de un canal de comunicare! – deci o linie de politică externă paralelă făcută clandestin, fără o discuţie, o dezbatere publică, fără o aprobare în Parlamentul României şi condusă de domnul Ciolacu, cum spuneam, prin persoane care nu au absolut niciun fel de pregătire pentru genul acesta de intervenţii. Întrebările pe care i le-am adresat eu personal domnului Sprânceană erau legate de acest lucru: „Care este mandatul dumneavoastră?“. Mandatul este foarte important în relaţiile diplomatice tocmai pentru că încearcă să separe părerile personale pe care le cunoaştem în cazul domnului Sprânceană – susţinător al lui Georgescu, anti-UE, anumite cochetări cu ideile şi propaganda putinistă – de poziţia oficială. Ar trebui o separare. Dacă ai mandat, atunci tot ce spui, că e personal sau nu, devine o linie oficială. Şi domnul Sprânceană, datorită faptului că el, ca profesie, se ocupă de cu totul altceva – are o firmă de construcţii, de camioane, n-are niciun fel de legătură cu zona diplomatică – n-a fost capabil să clarifice acest lucru. Dimpotrivă, chiar a insistat că opiniile sale anti-Franţa, anti-NATO sunt, de fapt, o anumită poziţie pe care a transmis-o. Nu mi-a fost clar, pentru că nu mi-a răspuns la întrebare, dacă a şi fost acceptată ca atare de către persoanele cu care a interacţionat. Nu a precizat cu ce persoane a interacţionat, dar presupunem că este vorba de cel puţin rândul doi-trei din cei legaţi de Administraţia Trump şi care creează o problemă foarte serioasă pentru România. Partenerii europeni, probabil, se întreabă cu îngrijorare care este linia de politică externă a României în momentul de faţă.
Matei Udrea: Dumneavoastră ce înţelegeţi din aceste încercări? E vorba de tradiţionala politică bizantină, cu două feţe, a României? Ştim că de-a lungul istoriei ţara noastră a mai practicat tipul ăsta de politică. De exemplu în cel de-Al Doilea Război Mondial. Oficial, eram aliaţi ai Germaniei şi luptam pe front contra sovieticilor, dar în acelaşi timp tot felul de persoane particulare erau trimise pe la Cairo, pe la Istanbul, pe la Stockholm să îi contacteze pe Aliaţi. Suntem în această situaţie acum? Sau suntem într-o altă paradigmă?
Corneliu Bjola: Evident că aţi pus punctul pe „i“, pentru că această tradiţie istorică, să spunem, între ghilimele, există! Nu putem să-o ignorăm şi să spunem că nu există. Este o poziţie pe care, datorită situaţiei lor geopolitice, Ţările Române, România ulterior, după 1918, au avut-o. O ţară care se afla oarecum între trei imperii, Rusia, otomani şi habsburgi, întotdeauna a avut genul acesta de oscilare în funcţie de cum bate vântul, de cine este mai puternic la momentul respectiv, atunci ne aliam cu el. Dar azi este o poziţie perdantă, pentru că nu poţi să aplici o situaţie de dinainte de 1945 la o situaţie în care tu acum eşti integrat în cea mai de succes structură europeană din ultimii 70 de ani, care a menţinut pacea în Europa. Deci, a juca din nou la două capete, cum se spune, şi mai ales clandestin, este foarte problematic. Să reţinem că, de exemplu, în cadrul Uniunii Europene sunt ţări, să spunem Italia – nu mă refer la Ungaria, că Ungaria este total opusă proiectului european – care încearcă să creeze un fel de pod. Dar Italia o face destul de transparent. Nu cred că are cineva îndoieli că Meloni ar fi… Şi chiar uneori Meloni a ajutat Uniunea Europeană să creeze aceste punţi. Italia este o ţară mai dezvoltată, mai puternică. Dar pentru ambasadele străine de la Bucureşti, să afle dintr-o emisiune, mai ales cu personaje din acestea dubioase cum este domnul Sprânceană, că de fapt se hotărăşte ceva clandestin, pică foarte prost! În mod normal, domnul Ciolacu ar fi trebuit să plece demult! Dar se pune problema iarăşi: este doar această dorinţă a domnului Ciolacu de a încerca stângaci să îmbrăţişeze o linie politică la două capete sau dânsul are o agendă separată? Au fost mai multe discuţii în ultimele zile despre care este, de fapt, agenda personală a domnului Ciolacu, dincolo de agenda ţării. Are dânsul o agendă personală în acest moment? Şi agenda personală se referă, probabil, la ideea că având legitimitatea şubrezită din cauza crizei economice, din cauza performanţei politice, speră că un fel de firman de la Administraţia Trump ar putea să-i ofere o anumită continuitate? Nu e clar, pentru că n-am aflat de la domnul Ciolacu care a fost mandatul, ce s-a discutat, în afară de această expresie foarte vagă, „să spună adevărul despre România“. Şi să reţinem: domnul Ciolacu nu este un model de sinceritate! De fiecare dată când a fost un scandal care l-a afectat direct a încercat să introducă confuzie, să vorbească în metafore. Ţineţi minte, când a început scandalul referitor la Nordis, chiar a negat că este vorba de persoana dânsului! A spus că ar fi vorba de altcineva!
„Genul acesta de joc în care ai mai multe mingi în aer necesită o anumită dexteritate politică pe care mă tem că domnul Ciolacu nu o are. Asta ar însemna că domnul Ciolacu e o persoană care poate să controleze evenimente. Nu sunt convins de acest lucru! Pentru că s-a dovedit în eşecurile sale din primul tur al campaniei, când a încercat iarăşi anumite manevre cu domnul Simion şi care i-au explodat în faţă“
Matei Udrea: Da, da, da! A fost de pomină…
Corneliu Bjola: După care a trebuit să revină, că staţi să vedeţi… Nici astăzi nu s-a clarificat treaba cu aceste chitanţe. Acum aplică aceeaşi strategie, că „de fapt nu e emisarul meu“, că „am mai vorbit şi cu alţi oameni din diaspora“. Dar aici este o problemă! Şi s-ar putea, dincolo de partea politică, să fie şi o problemă legal-juridică modul în care a acţionat dânsul, cum spuneam, fără aprobarea Parlamentului, introducând o linie de politică externă personală, mai ales în condiţiile în care nu are atribuţii deloc! Politica externă este stabilită de preşedintele României şi implementată. Asta nu-mi sună mie a implementare, îmi sună de fapt a sabotare, a dinamitare a unei linii politice externe deja stabilite de preşedintele interimar.
Matei Udrea: E vorba de o iniţiativă personală sau nu cumva Marcel Ciolacu chiar are susţinerea din umbră a statului român profund? În intervalul scurs de la dezvăluirile lui Sprânceană, reacţiile pe subiect au fost extrem de slabe din partea politicienilor, dar şi din partea instituţiilor statului. Apoi, sunt foarte multe semne mărunte. Oficial, spunem că suntem cu Europa şi valorile democratice, pe de altă parte vedem că firmele lui Sebastian Ghiţă primesc de la stat, pe bandă rulantă, contracte de miliarde de lei în zone extrem de sensibile, cum ar fi Cloud-ul guvernamental. Deci, ceva e schizofrenic în comportamentul României.
Corneliu Bjola: Da, sunt elemente… Aici, rezerva mea ar fi de legată de două elemente. În primul rând, probabil că în alte condiţii domnul Bolojan ar fi fost mai… Nu încerc să-l apăr pe domnul Bolojan, încerc să explic de ce a fost mai reţinut. Pentru că în momentul de faţă se află într-o coaliţie cu PSD-ul, susţin un candidat comun. O demisie forţată a domnului Ciolacu ar duce, probabil, la acest colaps al coaliţiei şi inclusiv al candidatului comun. E posibil ca domnul Bolojan să mai aştepte câteva săptămâni şi pe urmă să forţeze nota. Oricum, dânsul va termina mandatul interimar. Deci, este această legătură cu coaliţia actuală. Dar problema pe care o ridicaţi, faptul că sunt anumite acţiuni care par să sugereze legătura cu Ponta – acesta fiind legat de domnul Ghiţă, chiar este promovat, susţinut, sunt legături de prietenie mai vechi – ridică întrebări despre modul în care, din nou, nu numai în plan extern, dar şi în plan intern, domnul Ciolacu joacă la două capete. Aş mai spune un singur lucru: faptul că genul acesta de joc în care ai mai multe mingi în aer necesită o anumită dexteritate politică pe care mă tem că domnul Ciolacu nu o are. Putem vedea multe elemente de genul acesta, dar asta ar însemna că domnul Ciolacu este o persoană care vede totul foarte clar, care poate să controleze evenimente foarte clar. Nu sunt convins de acest lucru! Pentru că s-a dovedit în eşecurile sale din primul tur al campaniei, când a încercat iarăşi anumite manevre de care ne amintim, cu domnul Simion, şi care i-au explodat în faţă. Deci aş spune că domnul Ciolacu probabil asta încearcă să facă, joacă la două capete şi extern, şi intern, şi probabil îşi aruncă mai multe bile în aer, dar performanţa sa este destul de slabă. Eu cred că zilele de prim-ministru ale domnului Ciolacu sunt cam numărate, deşi îşi face avânt să spună că va rămâne până în 2026. Nici n-ar avea ce să spună, pentru că trebuie să trimită celor din partid semnal că încă este premier. Dacă spune că pleacă peste o lună sau două, atunci încep mişcări interne. Dar după alegeri, dacă domnul Antonescu nu va câştiga, domnul Ciolacu va trebui fără îndoială să plece. Ce va însemna aceasta pentru dânsul? În fine, rămâne de văzut! Pe mine mă îngrijorează faptul că într-o situaţie geopolitică foarte problematică, în care lumea practic fierbe, noi avem o poziţie care nu numai că nu este strategică, dar nici măcar tactică. Este un fel de diplomaţie pe genunchi, nici măcar pe un şerveţel, ci pe un petic de hârtie igienică, în funcţie de umorile primului ministru. Asta nu anunţă nimic bun. Mă aştept din ce în ce mai rău la situaţia pentru România, cel puţin din punct de vedere extern. A fost foarte greu pentru domnul Bolojan, după hiatusul sub fostul preşedinte Iohannis, să reconecteze România la anumite dezbateri legate de Franţa şi de Marea Britanie, cele două mari puteri din Europa în momentul de faţă. Germania probabil li se va alătura după ce se formează noul guvern, un nou triumvirat. Şi aflăm absolut cu stupoare, de la o persoană care este complet necalificată să vorbească pe aceste subiecte, că de fapt tot ce face România nu contează, conform domnului premier! Că relaţia cu Franţa este de faţadă şi că după luna mai va trebui să se recalibreze mult mai apropiat faţă de Administraţia MAGA. Şi asta va introduce tensiuni extraordinare în relaţia dintre România şi ţările europene! M-a uimit că, de exemplu, Crin Antonescu n-a avut nicio reacţie! Lasconi a avut, Nicuşor Dan a avut, Crin Antonescu tace din gură, nu se pronunţă. Probabil şi faptul că, dacă s-ar pronunţa, ar trebui să dezavueze ce a făcut Marcel Ciolacu.
Matei Udrea: Nici Simion ori Ponta n-am văzut să fie avut vreo reacţie până acum.
Corneliu Bjola: Pentru că ei sunt aliniaţi! De la Simion şi Ponta nu trebuie să ai aşteptări. Ei îşi doresc o relaţie foarte strânsă cu MAGA, Ponta şi-a pus şapca nouă în cap, Simion foarte clar se exprimă în aceeaşi direcţie, pentru că din punct de vedere ideologic sunt foarte apropiaţi. Domnul Antonescu încerca să prezinte această imagine pro-europeană, pro-transatlantică şi despre care domnul Ciolacu spune că se schimbă odată cu preşedintele în mai. De asta este nevoie de o poziţionare din partea domnului Antonescu. Deci, dacă ar veni candidatul coaliţiei, adică domnul Antonescu, atunci toată această poveste cu Franţa şi cu legătura României cu ea va dispare şi totul va bascula imediat spre relaţia cu administraţia MAGA. De asta este nevoie să aflăm de la domnul Antonescu: este adevărat sau este o minciună? Care este poziţia dumneavoastră? Dacă dânsul spune: „Da, domnule, aşa este, vom schimba radical toată poziţia“, trebuie să ştim de acum, pentru că oamenii trebuie să voteze în cunoştinţă de cauză! Adică pe cine votează? Pe domnul Antonescu, care se prezintă ca pro-european, dar de fapt are o agendă ascunsă sau nu? Eschiva din partea domnului Antonescu e problematică! Ponta şi restul, da, au o poziţie foarte asumată, toată lumea o cunoaşte şi vor fi votaţi în funcţie de asta. Domnul Antonescu joacă, să spunem, la două capete prin eschivare.
Matei Udrea: Ce impact are asupra luptei pentru preşedinţie puciul din USR şi lăsarea Elenei Lasconi fără sprijin din partea partidului? Credeţi că e posibil ca şi PNL să se alinieze în spatele lui Nicuşor Dan pe ultima sută de metri?"
Corneliu Bjola: Situaţia creată prin retragerea sprijinului USR pentru Elena Lasconi ar fi fost, fără îndoială, mai favorabilă pentru Nicuşor Dan dacă ea ar fi ales să se retragă de bunăvoie din cursă, aşa cum a făcut Ludovic Orban, fără a forţa o ruptură publică. Însă, din tonul declaraţiilor sale – unele stupefiante prin agresivitatea faţă de propriul partid – este limpede că această opţiune nu a existat. În aceste condiţii, decizia USR de a o exclude din competiţie pare dură, dar nu este surprinzătoare din perspectiva raţiunii de partid. Dacă Nicuşor Dan nu ar fi intrat în turul doi, iar voturile pentru Lasconi s-ar fi dovedit decisive în fragmentarea electoratului de dreapta, USR şi-ar fi compromis iremediabil şansele de supravieţuire politică. Din acest punct de vedere, chiar dacă tardivă, măsura este logică. Totuşi, Lasconi rămâne pe buletinul de vot. Iar precedentul Ludovic Orban – care a adunat aproape 20.000 de voturi în primul tur al alegerilor, deşi le cerea oamenilor să nu-l voteze – arată cât de impredictibil poate fi electoratul. Lasconi are notorietate, o anumită bază de susţinere şi nu este exclus să adune chiar mai multe voturi decât Orban. Într-un astfel de scenariu, există riscul real ca ea să-l blocheze pe Nicuşor Dan în drumul către turul al doilea. Campania este abia la început, iar dinamica electorală se poate schimba semnificativ. Deocamdată, Nicuşor Dan nu a reuşit să îşi impună clar mesajul în spaţiul public – pare plafonat în jurul a 20%, ceea ce complică orice strategie de coagulare a dreptei în jurul său. Pentru PNL, o eventuală susţinere deschisă a lui Nicuşor Dan poate deveni o opţiune doar în cazul în care acesta urcă decisiv spre 35–40%. Până atunci, PNL rămâne într-o poziţie de expectativă, păstrând deschisă şi opţiunea unei colaborări post-electorale cu Marcel Ciolacu.Fără garanţia că ar susţine un „viitor câştigător”, liberalii nu vor risca să rupă complet punţile cu PSD. Cât despre Victor Ponta, faptul că încearcă să rebranduiască sloganul „România pe primul loc” frizează ridicolul. Este nu doar o farsă politică, ci un act de cinism pur, dacă ne amintim că tot el a aprobat – în plin mandat – inundarea satelor româneşti pentru a salva localităţi din Serbia. Nici până astăzi nu s-a oferit o explicaţie coerentă pentru această decizie. Şi nu puţini sunt cei care se întreabă dacă în spatele gestului n-au existat, de fapt, interese materiale. Dacă se confirmă, aceste acuzaţii ar trebui nu doar să-l scoată din cursă, ci să-l descalifice moral şi politic din orice spaţiu public. Pretenţia sa de a reprezenta o doctrină suveranistă este, în acest context, pur şi simplu ridicolă.
„Pe termen scurt trebuie să continui o anumită colaborare cu Statele Unite, atât cât poţi, dar pe termen lung tu trebuie să lucrezi împreună cu partenerii europeni, să construieşti acest pol european NATO astfel încât într-o situaţie viitoare tu să stai pe picioarele tale şi să nu te mai rogi tot timpul, cum se întâmplă în momentul de faţă, de Statele Unite – care nici nu mai vor – să te susţină“
Matei Udrea: Donald Trump Junior vine în România cu o săptămână înaintea primului tur de scrutin, partener media fiind România TV şi organizator Adrian Thiess. Ne aşteptăm la susţinere făţişă pentru Ponta?
Corneliu Bjola: Interesant! Să vedem dacă se confirmă prezenţa dânsului. De ce spun interesant: pentru că au mai fost câteva cazuri pe vremea când Georgescu candida şi se anunţau tot felul de personaje din MAGA care să ajungă la Bucureşti. Dar în cazul lui Trump Junior s-ar putea să fie un miez de adevăr. Ponta s-a fotografiat cu Junior. Fotografiile astea, ca şi în cazul lui Sprânceană, pot să fie numai de faţadă, nu înseamnă că au o relaţie apropiată. Dar ce ştim de fapt foarte concret este că Trump Junior a vizitat Serbia de câteva ori, a fost şi în România înainte de alegeri, ideea atunci fiind de a mobiliza oarecum diaspora românească să voteze pentru preşedintele Trump. Dar mai mult decât atât, domnul Trump Junior se prezintă ca un fel de emisar al administraţiei, apropo de emisari. Un emisar al administraţiei pe această zonă a Europei de Est. Bineînţeles, e un emisar personal, gen Sprânceană, are o legătură mică cu linia oficială a Departamentului de Stat, dar poate să fie important. Şi faptul că vine pe filiera România TV a domnului Ghiţă – cum spuneam, domnul Trump Junior a fost de câteva ori în Serbia, deci este foarte prezent acolo şi a mai făcut declaraţii pe acest subiect – poate să conducă la această idee, că vine într-adevăr să-l susţină pe domnul Ponta. Şi domnul Ponta a afirmat foarte clar că asta este dorinţa sa, să strângă relaţiile cu administraţia Trump. Ce va însemna acest lucru pentru România? Nu mă aştept la ceva bun! Cred că ar trebui să ne uităm la Statele Unite cum s-a uitat foarte multă lume la Marea Britanie după Brexit. Înainte de Brexit erau anumite idei: „Să vedem, uite, iese Marea Britanie, dacă va fi bine, poate şi alţii vor urma!“. Ei bine, s-a dovedit un eşec total şi acum în Marea Britanie aproape 60% dintre cetăţeni şi-ar dori o revenire. Dar s-a dovedit cât de catastrofală a fost acea ieşire. Deci a fost o idee cu care iniţial oamenii cochetau, apoi ceilalţi europeni au văzut-o pusă în aplicare şi nici măcar Le Pen n-a mai menţionat-o ulterior, pentru că a înţeles cât de catastrofală poate să fie o astfel de politică. Când ne uităm acum în Statele Unite, acelaşi lucru, ca să fac paralela, ar trebui înţeles. Deci o aliniere faţă de o ideologie MAGA este echivalentul unei afilieri cu ideologia Brexit de acum 10 ani. Nimic care se întâmplă în momentul de faţă în Statele Unite n-ar trebui să fie un motiv de imitare, de încurajare pentru politica românească. Ce ne dorim? Să începem genul acesta de abuzuri împotriva sistemului judiciar care se întâmplă? Oricum, şi justiţia română e aşa cum e, dar ceea ce se întâmplă în Statele Unite în momentul de faţă este mult mai grav. Sunt nişte derapaje antidemocratice extraordinare. Faptul că domnul Ponta se afişează, cu şepcălie cu tot, legat de această mişcare… Eu cred că România ar trebui să treacă peste admiraţia pe care toţi o avem faţă de America – America înseamnă mai mult decât Administraţia Trump – şi să înţeleagă că genul de politică pe care Administraţia Trump îl practică ar avea efecte catastrofale pentru politica şi democraţia românească. Domnul Ponta se afişează, speră că în felul acesta va obţine firmanul. Sunt mai mulţi care îşi doresc firmanul: şi domnul Simion, şi domnul Ponta, probabil şi domnul Ciolacu în momentul de faţă. Dar ăsta este costul! Şi toţi trebuie măcar să înţeleagă că asta este un fel de decizie care ne va afecta pe termen lung, fără nicio îndoială. Relaţia este nu de strângere a relaţiilor, ci de menţinere a unui echilibru în care să colaborăm cu Administraţia Trump. Nu e vorba de rupere de Administraţia Trump, nimeni nu rupe relaţiile cu Administraţia Trump. Trebuie să colaborezi pentru că sunt mai multe elemente legate de securitate care ar trebui luate în considerare, dar este o colaborare care trebuie înţeleasă în termeni tactici. Termeni tactici însemnând că, pe termen mediu şi lung, trebuie să lucrezi împreună cu partenerii europeni ca să nu mai fi niciodată pus într-o situaţie de vulnerabilitate, cum este acum, când dacă Administraţia Trump decide să se retragă complet din Europa, tu a doua zi rămâi într-o situaţie vulnerabilă faţă de Rusia. Deci, acest lucru nu trebuie făcut! Am mai spus şi în alte ocazii, îl citam pe Henry Kissinger, care în 1968 avea un articol unde spunea: „A fi inamicul Americii este foarte periculos, dar a fi amicul ei poate fi fatal!“. Ce înţelegea prin acest lucru: că dacă te faci excesiv de dependent, în cazul în care America devine imprevizibilă, te lasă, practic, în baltă! Şi asta este o problemă. Deci, pe termen scurt trebuie să continui o anumită colaborare cu Statele Unite, atât cât poţi – nu trebuie neapărat să îmbrăţişezi complet toată situaţia –, dar pe termen lung tu trebuie să lucrezi împreună cu partenerii europeni, să construieşti acest pol european NATO astfel încât într-o situaţie viitoare tu să stai pe picioarele tale şi să nu te mai rogi tot timpul, cum se întâmplă în momentul de faţă, de Statele Unite – care nici nu mai vor – să te susţină. Asta va dura 5-10 ani, dar începutul trebuie făcut. Păcat că nu s-a făcut mai repede, dar aici ne aflăm! De aici apare această problemă cu Sprânceană şi cu Ponta şi cu restul, pentru că ei nu vor! Ei vor să menţină în continuare această relaţie de dependenţă care ne va vulnerabiliza pe termen lung. Ceilalţi europeni au înţeles, canadienii au înţeles şi se mişcă în direcţia respectivă. Este o greşeală strategică pe care o face Ponta în momentul de faţă nu doar la nivel de relaţie internă, dar şi la nivel de relaţie externă şi pe care sper că ceilalţi candidaţi nu o vor îmbrăţişa! Ar trebui colaborat cu Statele Unite, dar joci european şi dezvolţi această industrie europeană şi această forţă europeană de descurajare în ritm accelerat!
Matei Udrea: Credeţi că aceşti oameni fac greşeala de care aţi pomenit pur şi simplu din nepricepere, din eroare sau intenţionat? Vă întreb pentru că am observat că toţi cei care erau cu Rusia şi cu Putin, care cereau ca Ucraina să nu mai fie sprijinită şi să capituleze, au descoperit brusc acum că sunt mari trumpişti şi adepţi ai MAGA.
Corneliu Bjola: Este această linie foarte clară, dar în cazul domnului Ponta cred că dânsul este doar oportunist. Pe Ponta îl interesează puterea! Acum 4 ani îl susţinea pe Biden şi îl dezavua pe Trump. Acum bineînţeles că a întors armele şi e foarte încântat de relaţia cu Trump. Probabil că peste 4 ani, dacă Trump nu va mai fi, va face din nou o schimbare. Pe el îl interesează puterea. Pentru el, ideea este cum să ajungă sus. Asta a fost toată cariera lui de la bun început: cine este cel care poate să-i înlesnească o ascensiune profesională? Iniţial, a fost domnul Adrian Năstase care l-a promovat, l-a adus, l-a aranjat. Ulterior, şi-a legat destinul de domnul Antonescu, care se vedea preşedinte prin acea USL care s-a destrămat ulterior. Acum, probabil pe acest val pe care îl simte că vine din Statele Unite – dar România este departe de Statele Unite, în fine… – consideră că un fel de aprobare care ar veni prin Trump Junior s-ar putea să-i crească cota.
„Ponta este expresia Sistemului. Ei bine, în momentul în care să spunem că, la un moment dat, va ajunge preşedinte, la ce ne putem aştepta? Ne-am aştepta la o degradare a democraţiei în România pe model, să spunem, poate chiar al prietenului său Vucic, din Serbia, pe care îl admiră. Deci un semi-autoritarism“
Matei Udrea: E un calcul corect? Adică românii vor fi impresionaţi dacă vine Donald Trump Junior şi se afişează cu Ponta sau doar spune ceva în direcţia asta?
Corneliu Bjola: O parte vor fi impresionaţi, o mare parte nu. Pentru că, în momentul de faţă, în afară de cei care sunt pro-ruşi, au cam înţeles în ce ape se scaldă Statele Unite. Uitaţi-vă, de exemplu, pe reacţiile la postările ambasadei americane! În ultimele luni, eu n-am mai văzut o reacţie pozitivă! În fiecare zi sunt reacţii sarcastice, reacţii foarte agresive uneori. Ăsta-i un fel de barometru pe care îl folosesc ca să-mi dau seama care este atitudinea românilor faţă de Statele Unite. Uitaţi-vă la reacţiile românilor faţă de postările Ambasadei Statelor Unite: sunt foarte negative. Deci, o parte au văzut cum este situaţia, o parte îl vor susţine pe Ponta sperând că, într-adevăr… Aici trebuie să înţelegem şi relaţia cu Statele Unite, şi relaţia cu Rusia. De ce unii merg… Pentru că este această fascinaţie a puterii: cine este mai puternic? Apropo de această tradiţie istorică: politica românească nu prea a fost o politică bazată pe valori. A fost greu de creat o politică care să fie bazată pe valori. Este o poziţie foarte oportunistă în sensul: de unde este pericolul cel mai mare care are posibilitatea de a ne face probleme sau percepţia că poate să-ţi creeze probleme. Şi în funcţie de asta tu trebuie să te adaptezi. Te adaptezi nu lucrând sau creând o coaliţie care să confrunte neapărat acest lucru, ci să te aliezi lui. Iar cei care sunt pro-ruşi şi văd că Rusia merge în continuare pe această idee că poate câştiga, că încă nu a intrat în colaps, în plus văd şi această atitudine complice care vine din partea Administraţiei Trump faţă de Rusia, ei consideră că vântul începe să bată din nou de la Moscova. Dar este un vânt care a fost cultivat de către Moscova prin propagandă de mai mulţi ani, a fost însămânţat mai ales în zona AUR, în zona Şoşoacă şi care a început să crească. Pentru că ei normal că îşi doresc. Pentru ei, toată această atitudine prorusească este de fapt o desprindere faţă de Uniunea Europeană, pentru că acele reguli care vin cu apartenenţa la Uniunea Europeană le spun lor că ei n-au niciun fel de legitimitate. Deci, din punctul lor de vedere, e clar că li se pare că este o linie politică pertinentă. Dar acest lucru a funcţionat o perioadă şi sperăm că se va stopa după aceste alegeri. Aş spune că o alegere a lui Ponta va agrava situaţia pentru România! Pentru că Ponta e de fapt exponentul Sistemului. El se declară anti-sistem, dar este perfect elementul definitoriu al sistemului din ultimii 35 de ani. Nu este persoană mai încadrată în Sistem decât Ponta: promovat de Năstase în tot felul de poziţii, a lucrat cu toate aceste instituţii de care menţionaţi mai devreme, are această umbră, că a fost de fapt şi agent SIE la un moment dat. El a încercat să găsească tot felul de expresii, să spună că a fost, că n-a fost. El este expresia acestui Sistem. Ei bine, în momentul în care să spunem că, la un moment dat, va ajunge preşedinte, la ce ne putem aştepta? Ne-am aştepta la o degradare a democraţiei în România pe model, să spunem, poate chiar al prietenului său Vucic, din Serbia, pe care îl admiră. Deci un semi-autoritarism, pentru că asta este mişcarea sau ideea pe care o îmbrăţişează toţi, că este vorba de MAGA, că este vorba de populiştii europeni. Ei folosesc cuvintele acestea bombastice, precum democraţie, dar în poziţia lor ei merg în cu totul altă direcţie. De asemenea, o anumită poziţie critică faţă de Uniunea Europeană, gen Orban, în momentul în care Orban începe să fie pus, de fapt, din ce în ce mai mult la colţ. Şi probabil că Orban va pierde alegerile data viitoare. Şi va rămâne România. Dar asta este şi o poziţie vulnerabilă, pentru că o poziţie izolată faţă de Uniunea Europeană, o poziţie semiautoritară, cu o corupţie crescută, va avea două probleme. Va creşte şi mai mare frustrarea pentru curentul, să spunem, naţionalist-extremist, deci care acum este la 30%. Cu Ponta preşedinte, mă aştept să crească şi mai mult, pentru că lumea vede că de fapt se perpetuează aceleaşi mecanisme. Şi în al doilea rând, o Românie vulnerabilă devine o victimă şi mai directă pentru Rusia. Rusia este interesată la Marea Neagră, şi-a exprimat direct această intenţie. Deci, o prezidenţie Ponta va crea foarte multe probleme pentru România şi intern, şi extern. Soluţia este o rupere şi o resetare a sistemului de fond! Cine o va face, rămâne de văzut. Dar asta este soluţia! Nu o continuare cu altă faţadă. Şi în acest caz vorbim de Ponta sau, mai rău, de Simion.
Matei Udrea: Principalii candidaţi la preşedinţie sunt foarte ambigui în ce priveşte poziţionarea faţă de UE, faţă de NATO, faţă de Ucraina. În plus, îi avem pe Simion, Ponta şi Antonescu care dau semnale insistente că nu agreează Uniunea Europeană. Şi în acelaşi timp toţi trei promovează foarte agresiv teorii ale conspiraţiei, propagandă rusească, fake news. De ce nu reacţionează populaţia din România? De ce-i vedem în continuare pe fiecare dintre ei cu zeci de procente?
Corneliu Bjola: Iarăşi aţi pus punctul pe „i“. Pentru că în momentul de faţă, după experimentul Georgescu, cred că multora dintre aceşti candidaţi le e cam teamă să vorbească foarte apăsat pentru electoratul care este, să spunem, pro-european. Li se pare că genul acesta de discurs pe care l-a adoptat Georgescu şi pe care atât Ponta, cât şi Simion îl perpetuează a mutat mare parte din electorat şi nu vor să-l alieneze, nu vor să-l îndârjească prea mult. Cred că este o greşeală pentru că, de obicei, în campaniile electorale oamenii pariază pe un cal puternic, nu pe o mârţoagă, nu pe un cal care abia îşi trage sufletul şi încearcă să găsească eschive la fiecare situaţie. Mă aşteptam ca domnul Nicuşor Dan să fie puţin mai apăsat. Şi sper să fie puţin mai apăsat.
Doamna Lasconi este, dar are alte probleme ca imagine. Domnul Antonescu a avut ocazia acum să clarifice nişte lucruri, însă preferă să treacă cu vederea. Dar, într-adevăr, cred că aici este problema, legat de faptul că sunt încă timoraţi. L-am observat totuşi pe domnul Nicuşor Dan că în ultima săptămână a devenit mai îndrăzneţ. Bine, şi personalitatea dânsului e puţin mai… Nu este o persoană conflictuală, nu vine să dea cu pumnul în masă. Şi cred că asta-l ajută oarecum, pentru încearcă să proiecteze o imagine de normalitate: cum ar trebui să fie, să ne mişcăm departe de scandaluri gen Şoşoacă, Simion şi chiar Ponta, într-o anumită măsură, şi să revenim la un discurs mai normal. Dar, în acelaşi timp, trebuie o asumare mult mai clară pe anumite dosare, mai ales pe acest dosar al Uniunii Europene şi Statelor Unite. Pentru că, aşa cum spuneam, nu poţi să le tot eviţi. În următorii 4 ani, aici va fi cea mai mare schimbare geopolitică pe care o vom vedea. Cum spuneam, nu trebuie să alegi neapărat între Statele Unite şi Uniunea Europeană, ci trebuie să le etapizezi. Este vorba de o menţinere într-un anumit cadru – nu o capitulare completă pe care o doresc Ponta şi Simion – a relaţiei cu Statele Unite, care au nişte interese în zona aceasta – să sperăm că mai au aceste interese – şi în acelaşi timp sprijinirea eforturilor europene tocmai pentru a construi acestă forţă de descurajare şi de securitate europeană care să nu mai depindă în viitor de capriciile unui preşedinte, MAGA sau nu, şi care a spus: „Noi nu mai vrem să ne implicăm în Europa! Ne auziţi sau nu? Avem o altă prioritate: Pacific! Stăm puţin pe aici, mai vedem care este situaţia, dar noi pe termen lung nu vrem acest lucru!“. Mesajul de la Heghseth (secretarul de stat al Apărării din SUA – n. red.) a venit destul de clar. A fost pronunţat şi de Obama înainte, deci nu e vorba că nu s-a spus! Europenii au fost însă reticenţi, spunând că dacă încep să construiască un pol european NATO îi supără pe americani. Şi suntem într-un joc din acesta de Catch-22, să nu facem un pas pentru că duce la o altă relaţie. În momentul de faţă trebuie să faci acest lucru etapizat. Deci trebuie să vorbeşti cu partenerii americani: domnilor, asta este situaţia! Mă uitam, de exemplu, la ministrul Apărării al Olandei, ţară care are o relaţie tradiţional pozitivă, foarte bună cu Statele Unite. Din cei 80 de ani de când există NATO, în 25 de ani au fost secretari generali din Olanda. Deci, o relaţie foarte apropiată. Şi dânsul spunea săptămâna trecută despre Statele Unite: dacă vreţi să vă dezangajaţi din Europa, să ne spuneţi din timp, pe o perioadă defalcată de 5-10 ani, ca noi să încercăm să ne pregătim. Cam aici e dezbaterea. Dacă noi iarăşi punem toate lucrurile în acelaşi coş, normal că peste 4 ani o să ne mirăm de ce suntem vulnerabili. Deci trebuie o etapizare, trebuie să lucrăm la acest lucru şi trebuie să ne unim toate forţele. Ăsta e momentul Europei în care poate să crească nu numai ca putere economică, dar şi ca putere militară. Şi este forţată s-o facă din cauza agresiunii ruse, este forţată din cauza faptului că Statele Unite au anunţat: „Domnilor, noi avem o altă prioritate! Aveţi grijă şi luaţi-vă securitatea în propriile mâini!“.
„Retragerea militarilor americani este semnalul că ce face domnul Bolojan este foarte bine şi că trebuie dublat! Iar ce face domnul Ciolacu e o tâmpenie, pentru că sabotează politica sa şi ne ştirbeşte exact aceste eforturi. Deci asta este linia. Statele Unite au dat semnalul: domnilor, ne retragem! Avem alte priorităţi! Nici nu ştiu cum poate să spună mai clar decât acest lucru. Şi trebuie să înţelegem!“
Matei Udrea: Avem această informaţie, oficiali de rang înalt din Departamentul de Apărare al SUA analizează propunerea de retragere a 10.000 de militari din Europa de Est, inclusiv din România şi Polonia. Întrebarea este: ce semnal avem aici?
Corneliu Bjola: Este semnalul că ce face domnul Bolojan este foarte bine şi că trebuie dublat! Iar ce face domnul Ciolacu e o tâmpenie, pentru că sabotează politica sa şi ne ştirbeşte exact aceste eforturi. Deci asta este linia. Statele Unite au dat semnalul: domnilor, ne retragem! Avem alte priorităţi! Nici nu ştiu cum poate să spună mai clar decât acest lucru. Şi trebuie să înţelegem! Da, aşa este! În ce situaţie ne lasă acest lucru?
Matei Udrea: Ne abandonează Statele Unite?
Corneliu Bjola: Aş spune că va urma o tranziţie. Hai să facem o tranziţie, să vedem ce înseamnă acest lucru, care vor fi zonele strategice, şi în acelaşi timp să accelerăm, să dublăm eforturile necesare pentru a construi, aşa cum se preconizează, în 5-10 ani, o forţă redutabilă. Europa nu este un zero tăiat în patru, are o forţă economică extraordinară. Şi, în plus, aş mai atrage atenţia asupra unui lucru: nu este vorba numai de Europa, vorbim şi de Canada, vorbim şi de Australia! Sunt două ţări care, de exemplu, şi-au exprimat disponibilitatea de a trimite trupe în Ucraina în cazul unei păci, a unui armistiţiu. Deci, sunt mai multe ţări care vor să lucreze împreună pentru a menţine această lucrare. Canada, în momentul de faţă – urmăresc foarte atent alegerile care vor avea loc pe 28 că votez şi eu acolo, sunt şi cetăţean canadian – este foarte interesată de menţinerea legăturilor de securitate şi economice cu Uniunea Europeană! Se schimbă nişte lucruri foarte interesante şi noi trebuie să fim exact unde trebuie în momentul respectiv! America va face un pas înapoi. Cât de mare va fi acest pas, rămâne de văzut. Importantă este tranziţia şi modul în care noi, mă refer la Europa de Est şi la România, ne vom regla. Iar faptul că Ucraina câştigă timp pentru Europa trebuie înţeles! Ce face Ucraina, că se luptă cu mari sacrificii cu acest agresor de trei ani de zile, câştigă timp pentru Europa, asta face! Gândiţi-vă că de mâine, să spunem, prin absurd, Ucraina ar fi cucerită de către Rusia! Unde ne-am afla noi, în momentul respectiv? Cred că în România ar fi o revoluţie din punctul ăsta de vedere. Deci Ucraina câştigă timp pentru Europa. Acel timp de care avem nevoie, astfel încât orice idee a Rusiei, după 2030, de a ataca Europa să se lovească de un zid. Şi asta înseamnă înzestrare convenţională şi, atenţie, înzestrare nucleară! Aici ne aflăm!
Matei Udrea: Aşa este. Vă mulţumesc mult pentru amabilitate, domnule profesor!
Corneliu Bjola: Mulţumesc şi eu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
