Emil Constantinescu: Pentru mine, Revoluţia din 1989 nu este doar un fapt istoric / Au strigat ”Libertate te iubim, pentru tine, noi murim”. Şi chiar au murit / Românii, puţini dintre ei, au dat dovadă de un eroism greu de anticipat

Întrebat, sâmbătă, în emisiunea Insider Politic de la Prima TV, ce le-ar transmite tinerilor despre Revoluţia din Decembrie 1989, Emil Constantinescu şi-a amintit despte jertfa unor oameni pe care i-a cunoscut. El a precizat că atunci oamenii au luptat pentru idealuri, nu pentru bani. 

”Pentru mine, Revoluţia din 1989 nu este un fapt istoric, este un moment în care cei care au fost la baricadă şi au fost ucişi atunci, în 21-22 Decembrie, mi-au fost foarte apropiaţi. Prima ucisă a fost colega de bancă a fiicei mele, la Liceul Sfântul Sava. Fiica mea a terminat liveul cu o floare în glastră, în locul colegei ei. A fost omorât fiul unui coleg de catedră, a fost omorât, călcat de tanc în faţa Radiodifuziunii. Cel care stătea în locul în care stăteam, a fost omorât la Revoluţie. Fiul meu a fost la baricadă, împreună cu colegul lui şi am reuşit să îi scot cu maşina cu 15 minute înainte să intre tancurile. Cunosc acei oameni care nu se cunoşteau între ei. De aceea am rămas apropiat şi de Dincă şi de toţi cei care au fost în 21 Decembrie. A fost un moment în care au strigat «Libertate te iubim, pentru tine, noi murim». Şi chiar au murit. Şi există aceste momente în istorie în care oamenii sunt gata să lupte. Nu pentru bani, nimeni nu a strigat vrem salarii. Nu, au strigat «Libertate» şi «Democraţie»”, a declarat Constantinescu. 

Emil Constantinescu s-a referit şi la propaganda care amesteca eroismul cu lovitura de stat. 

”Lucrul cel mai grav şi cel mai trist care s-a petrecut în România a fost această nenorocită de propagandă care amestecă acest eroism real, care este cel mai frumos, cu lovituri de stat, cu manipulări. Este modul în care cei care au participat la acele crime, militari, securitate, activişti, au încercat să acopere şi să murdărească acest ideal. Le-aş spune tinerilor că, dacă s-a mai putut o dată, se mai poate. Se mai poate ca libertatea, dreptatea, adevărul, idealurile eterne care fac ca democraţia să funcţioneze ca un instrument, să mai răzbească şi că până la urmă nu este important ce ai acumulat, ce ai creat, ce ai strâns, ci este demnitatea şi respectul de sine. Să acceptăm că, în 16 şi 21 decembrie, românii, puţini dintre ei, au dat dovadă de un eroism greu de anticipat. Cred că atunci când facem compromisuri, să ne gândim că aceşti oameni au existat cu adevărat şi mai mult să ne dăm seama că, de fapt, demnitatea naţiunii de care se vorbeşte atâta nu ţi-o dă nici preşedintele, nici guvernul, nici administraţia, demnitatea umană este suma demnităţilor individuale şi ţine de fiecare dintre noi ca la sfârşitul vieţii să poată să spună sunt împăcat cu mine”, a mai declarat Emil Constantinescu.