Direcţia Naţională Anticorupţie investighează un număr mare de cazuri şi trimite în fiecare an în judecată sute de persoane acuzate de corupţie la nivel mediu şi înalt, iar instnaţele pronunţă condamnări definitive într-un număr mare de astfel de cazuri, dar repetitivitatea unor infracţiuni similare sugerează că măsurile de prevenire a corupţiei nu au fost eficace, arată Comisia Europeană în Raportul MCV publicat miercuri, în care mai sunt menţionate sănătatea şi achiziţiile publice ca domenii în care care corupţia are consecinţe.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe X Distribuie pe Email

Potrivit raportului, corupţia este o problemă adânc înrădăcinată la nivelul societăţii, cu consecinţe atât pentru guvernanţă, cât şi pentru economie, fiind larg recunoscută ca o problemă majoră în România, aşa cum au arătat periodic sondajele de opinie şi, cel mai recent, Eurobarometrul privind MCV.

Raportul consemnează că Direcţia Naţională Anticorupţie investighează un număr mare de cazuri şi trimite în fiecare an în judecată sute de persoane acuzate de corupţie la nivel mediu şi înalt, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi curţile de apel pronunţă condamnări definitive într-un număr încă mare de cazuri de corupţie la nivel mediu şi înalt.

Evenimente

5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii

De asemenea, s-a înregistrat o tendinţă puternică în sensul confiscării bunurilor pentru recuperarea prejudiciului cauzat de infracţiunile de corupţie. Bilanţul acestora, care s-a menţinut constant în 2016, este un semn de independenţă şi profesionalism al instituţiilor judiciare.

„Cu toate acestea, repetitivitatea unor infracţiuni similare sugerează, totodată, că măsurile de prevenire a corupţiei nu au fost eficace”, arată Comisia Europeană.

Raportul menţionează că din 2014, de la intrarea în vigoare a Codului penal şi a Codului de procedură penală, România are cadrul legal cuprinzător pentru combaterea infracţiunilor de corupţie, în condiţiile în care anterior au existat tentativele periodice de modificare a legilor anticorupţie, adesea fără consultarea instituţiilor-cheie ale statului şi a instituţiilor judiciare din acest domeniu.

Comisia Europeană reţine că rapoartele MCV anterioare au reţinut lipsa unei abordări sistematice care să explice refuzurile de a se ridica imunitatea parlamentară pentru a permite anchete sau măsuri preventive. În ansamblu însă, realizările României în acest domeniu au atras pe bună dreptate o largă recunoaştere şi progrese substanţiale au fost înregistrate în ceea ce priveşte cel de al treilea obiectiv de referinţă din MCV, respectiv combaterea corupţiei la nivel înalt.

Raportul face referire şi la corupţia la nivel mediu şi mic, care este larg percepută ca o problemă în România, fapt care are consecinţe asupra dezvoltării economice şi sociale.

Autorii raportului arată  că achiziţiile publice reprezintă un domeniu în care prevalenţa corupţiei blochează efectul stimulant al investiţiilor.

De asemenea, sănătatea este menţionat ca un este un alt domeniu în care corupţia are consecinţe grave.

„Prevenirea corupţiei şi o abordare proactivă din partea administraţiei publice pentru blocarea posibilităţilor de corupţie reprezintă un complement indispensabil la activitatea de urmărire penală a încălcărilor după ce acestea au avut loc”, potrivit Raportului Comisiei Europene.

În opinia autorilor raportului, progresele în recuperarea activelor se vor accelera odată cu înfiinţarea noii Agenţii Naţionale pentru Administrarea Bunurilor Indisponibilizate (ANABI), care a început să funcţioneze în ianuarie 2017.

Urmărirea penală a corupţiei la nivel mai scăzut a devenit o parte mai obişnuită din activitatea parchetelor şi rămâne o prioritate a acestora. Raportul consemnează însă că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a remedia în mod eficace o problemă atât de răspândită.

Comisia Europeană face referire şi la Strategia Naţională Anticorupţie, arătând că evaluarea din 2015 a arătat că progresele au fost lente şi aplicarea măsurilor preventive au fost insuficiente, din cauza faptului că la vârful instituţiilor a fost o voinţă politică ineficientă în aplicarea măsurilor de prevenire a corupţiei.

Guvernul a adoptat o nouă Strategie Anticorupţie 2016-2020, în august 2016, căutând, în special, să remedieze prin măsuri specifice deficienţele identificate., însă principala provocare va fi aceea de a pune măsurile în aplicare în mod eficace în toate sectoarele, inclusiv la nivel local, „acolo unde mulţi observatori văd riscurile de corupţie ca fiind deosebit de ridicate”.

„Nu există nicio îndoială că guvernele succesive au introdus măsuri de combatere a corupţiei, fiind depuse eforturi serioase de a elabora strategii anticorupţie şi o serie de măsuri preventive inovatoare. Cu toate acestea, deşi s-au realizat anumite progrese în direcţia îndeplinirii celui de al patrulea obiectiv de referinţă (combaterea corupţiei la toate nivelurile, n.r.), persistă provocări importante legate de punerea efectivă în aplicare a politicilor preventive definite recent”, se mai arată în Raportul MCV.

Autorii raportului consemnează şi că rapoartele MCV au reflectat de-a lungul anilor un bilanţ pozitiv în creştere constantă în ceea ce priveşte cercetarea şi urmărirea cazurilor de corupţie la nivel înalt şi pronunţarea de hotărâri în astfel de cazuri, cu o clară accelerare după anul 2011. Din 2013, bilanţul instituţiilor implicate în cercetarea şi urmărirea cazurilor de corupţie la nivel înalt şi în pronunţarea de hotărâri în astfel de cazuri a fost solid, conducând în mod regulat la punerea în mişcare a acţiunii penale şi încheierea de cazuri privind politicieni de la toate nivelurile şi din toate partidele politice, precum şi privind funcţionari publici, magistraţi şi oameni de afaceri. 

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.