Jens Stoltenberg, secretarul general norvegian al NATO, va demisiona la sfârşitul lunii septembrie, după nouă ani în funcţie, iar cursa pentru următorul şef al alianţei militare transatlantice se încinge, deşi este o competiţie care se desfăşoară în mare parte în culise şi nu se arată vreun candidat net favorit, scrie Reuters într-o analiză publicată vineri.
Mulţi membri ai alianţei ar dori ca succesorul lui Stoltenberg să fie stabilit la summitul NATO de la Vilnius sau chiar înainte de reuniunea liderilor de la mijlocul lunii iulie din Lituania.
Cele 31 de state membre - de la Statele Unite la Finlanda, noul membru, şi până la Turcia - nu au prea mult timp la dispoziţie pentru a ajunge la consensul necesar pentru a alege un nou secretar general al Alianţei Nord-Atlantice. În aceste condiţii, liderii i-ar putea cere lui Stoltenberg să-şi prelungească mandatul pentru a patra oară, scrie Reuters.
Indiferent cine va prelua frâiele NATO va face acest lucru într-un moment critic, confruntându-se cu dubla provocare de a menţine aliaţii uniţi în susţinerea Ucrainei şi, în acelaşi timp, de a proteja organizaţia împotriva oricărei escaladări ce ar atrage NATO într-un război direct cu Rusia.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Secretarul britanic al apărării, Ben Wallace, a declarat săptămâna trecută că i-ar plăcea această funcţie. Şi, în timp ce unele guverne fac presiuni pentru a avea o primă femeie secretar general al NATO, premierul danez, Mette Frederiksen, se profilează şi ea ca un candidat serios.
Deşi este o funcţie cu foarte mare expunere publică, procesul de selecţie este extrem de opac, desfăşurându-se în principal în cadrul unor consultări între lideri şi între diplomaţi. Aceste consultări continuă până când toţi membrii NATO se vor pune de acord şi ajung la un consens.
Jamie Shea, fost înalt oficial NATO care a lucrat în cadrul alianţei timp de 38 de ani, a declarat că liderii vor căuta un politician, un bun comunicator şi un diplomat foarte priceput. "Să ţii familia unită, să îi ţii pe toţi la bord în mod constant, să fii în contact cu toţi aliaţii pentru a te asigura că le abordezi preocupările, este o parte importantă a postului", a declarat Shea, care în prezent lucrează la think tank-ul Chatham House.
CE ŞANSE AU WALLACE ŞI FREDERIKSEN
Mulţi diplomaţi consideră că Wallace are şanse mici pentru acest post, deşi este foarte respectat în cadrul NATO. Dorinţa de a alege o femeie contează însă în rândul unor membri şi îi diminuează şansele britanicului.
Mulţi ar prefera, de asemenea, un fost prim-ministru sau preşedinte pentru a se asigura că şeful NATO are influenţă politică la nivel înalt. Stoltenberg, în vârstă de 64 de ani, a fost prim-ministru al Norvegiei.
Iar unii, în special Franţa, doresc o persoană dintr-o ţară din Uniunea Europeană, în speranţa unei cooperări mai strânse între NATO şi UE.
Mette Frederiksen îndeplineşte toate criteriile de mai sus. Deşi dă asigurări că nu este o candidată, ea a încetat să mai spună că nu este interesată de acest post. Diplomaţii NATO spun că, în culise, ea este luată în considerare în mod serios.
Numele lui Frederiksen a apărut pentru prima dată în mod public într-un articol al ziarului norvegian VG, luna trecută, şi a existat din nou un val de interes mediatic săptămâna aceasta, când Casa Albă a anunţat că premierul danez îl va vizita pe preşedintele american Joe Biden la începutul lunii iunie.
"Nu candidez pentru niciun post", a declarat ea miercuri reporterilor de la Copenhaga, minimizând speculaţiile că vizita ar putea fi un "interviu" pentru postul de secretar general al NATO.
ADMINISTRAŢIA BIDEN NU ARE ÎNCĂ UN CANDIDAT PREFERAT
Deşi postul revine în mod tradiţional unui european, orice candidat serios are nevoie de acceptul Washingtonului, puterea dominantă din NATO.
O sursă familiarizată cu politica americană a declarat că administraţia Biden nu are încă un candidat preferat şi că este în curs o "dezbatere aprinsă" între principalii consilieri.
Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a declarat că este "prea devreme în acest proces pentru a face speculaţii cu privire la persoana pe care Statele Unite o vor susţine".
Social-democrata Mette Frederiksen, în vârstă de 45 de ani, a devenit cel mai tânăr prim-ministru al Danemarcei în 2019. Ea a fost lăudată pentru gestionarea crizei în pandemia de COVID-19 şi a câştigat un al doilea mandat de premier anul trecut.
Ea ar trebui să renunţe la postul de prim-ministru dacă ar obţine postul de şef al NATO, iar comentatorii politici spun că asta ar aduce guvernul ei fragil în pragul colapsului.
Iar o campanie pentru postul de la NATO nu ar fi deloc uşoară. Ţara sa este mult sub obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare. Danemarca are cheltuielile militare la 1,38% din PIB, deşi Frederiksen s-a angajat să accelereze eforturile pentru atingerea obiectivului NATO.
ALTE POSIBILITĂŢI
Dacă Frederiksen ar obţine postul, ea ar fi al treilea şef NATO la rând dintr-o ţară nordică. Or, unii aliaţi susţin că postul ar trebui să revină pentru prima dată unui est-european, mai ales că războiul Rusiei din Ucraina a făcut ca această regiune să devină şi mai importantă pentru NATO.
Prim-ministra estoniană Kaja Kallas, preşedinta germană a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, şi vicepremierul canadian Chrystia Freeland au fost, de asemenea, subiecte de discuţie între diplomaţi şi nume vehiculate de presă.
Potrivit diplomaţilor, însă, Kaja Kallas este considerată prea dură faţă de Rusia de către unii membri NATO, în timp ce Berlinul doreşte ca Ursula von der Leyen să rămână la Comisia Europeană, iar Chrystia Freeland se confruntă cu dificultăţi majore pentru că vine dintr-o ţară din afara Europei, iar Canada este codaşă în ceea ce priveşte cheltuielile pentru apărare.
Alte nume care apar adesea în discuţii sunt premierul de cursă lungă al Olandei, Mark Rutte, şi premierul spaniol Pedro Sanchez.
Însă Rutte a insistat că nu îşi doreşte postul, iar Sanchez are de luptat în alegerile generale de la sfârşitul acestui an.
Unii diplomaţi suspectează, de asemenea, că mulţi dintre candidaţii propuşi s-ar putea să nu fie acceptaţi de preşedintele turc Tayyip Erdogan, care urmează cel mai probabil să fie reales duminică în funcţie şi care nu a arătat niciun fel de scrupule în ceea ce priveşte blocarea consensului în NATO. Turcia, alături de Ungaria, blochează, de pildă, aderarea Suediei la NATO.
Lipsa aparentă de candidaţi care să se bucure de un sprijin larg ridică posibilitatea ca mandatul lui Jens Stoltenberg să fie prelungit din nou, poate până la un alt summit NATO, în 2024. Stoltenberg a declarat că nu doreşte să mai rămână în funcţie. Dar nu a spus cum ar răspunde dacă i s-ar cere acest lucru, menţionează Reuters.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
