Milioane de femei americane, revoltate de ascensiunea lui Donald Trump la preşedinţie, au organizat la 21 ianuarie 2017 cel mai mare protest dintr-o singură zi din istoria Statelor Unite, inundând Washingtonul cu sute de mii de manifestanţi şi umplând străzile din capitalele statelor din întreaga ţară. Evenimentul din acest an, care are loc sâmbătă, a fost redenumit „Marşul Popular”, dar este de aşteptat să aibă o participare mult mai scăzută, relatează Reuters.

Distribuie pe Facebook Distribuie pe X Distribuie pe Email

Caroline Waterman, o artistă în vârstă de 59 de ani din Charlotte, Carolina de Nord, s-a alăturat „Marşului femeilor” din oraşul său a doua zi după învestirea lui Donald Trump din 2017 şi a găsit apoi un cămin politic, asumându-şi responsabilitatea de a face campanii în numele democraţilor locali. În acest an, însă, Waterman spune că este atât de demoralizată şi ruşinată de colegele sale albe care au votat pentru Trump, încât nu se poate alătura unui marş anti-Trump planificat pentru această sâmbătă.

„Simt că suntem acolo şi ne plângem în mod constant, dar se pare că nu putem face nimic în legătură cu asta”, a spus ea. „Mă simt fără speranţă în acest moment şi nu sunt sigură că un marş va rezolva problema”, mărturiseşte artista.

Organizaţia „Women's March” (Marşul femeilor) coordonează un nou protest în această sâmbătă, dar acesta este denumit acum „People's March” (Marşul popular) şi doar 25.000 de persoane sunt aşteptate la Washington, comparativ cu cei 500.000 de participanţi în 2017. Zeci de oraşe din întreaga ţară organizează, de asemenea, demonstraţii, dar se aşteaptă ca şi acestea să fie destul de discrete.

Emblema feministă Gloria Steinem şi artistele Madonna şi Alicia Keys s-au numărat printre vedetele din 2017, însă Marşul Poporului de anul acesta de la Washington nu are niciun cap de afiş important.Gloria Steinem a luat „decizia grea” de a nu participa, deoarece femeia, în vârstă de 90 de ani, îşi reduce deplasările, a declarat un reprezentant.

Înfrângerea zdrobitoare a Kamalei Harris, a doua femeie democrată care l-a provocat pe Donald Trump la preşedinţie şi a pierdut, a lăsat femeile liberale epuizate şi a scos la iveală diviziunile rasiale din mişcările pentru drepturile femeilor, care vor avea nevoie de ceva timp pentru a se vindeca, au declarat pentru Reuters o serie de activişti şi organizatori.

În ciuda rolului jucat de Trump în restricţionarea dreptului la avort şi a faptului că un tribunal l-a găsit responsabil pentru agresiune sexuală, mai multe femei albe l-au votat în 2024 decât în 2016, cam 53% faţă de 52%. În schimb, doar 7% dintre femeile de culoare au votat pentru Trump.

Rachel Noerdlinger este consilier principal la Win With Black Women (Câştigă cu femeile de culoare), un grup de mii de consilieri politici, oameni care strâng fonduri şi strategi de culoare care au oferit bani şi forţă organizatorică pentru ca Harris să fie aleasă. Rachel Noerdlinger spune că mişcarea femeilor a fost fracturată: „Avem de purtat nişte discuţii dificile şi trebuie să recunoaştem că avem puncte comune şi avem diferenţe”, a declarat ea.

MARŞUL POPULAR ÎN LOC DE MARŞUL FEMEILOR

Organizatorii prezintă mitingul de sâmbătă drept o zi de „rezistenţă veselă”, iar zeci de grupuri participă pentru a promova cauze precum justiţia climatică, drepturile palestinienilor, drepturile imigranţilor şi dreptul la avort.

„Mi-ar plăcea să spun că un marş al femeilor, un marş condus eficient, ar putea unifica complet toate femeile din ţară. Adevărul este că nu este chiar atât de simplu”, a declarat Rachel Carmona, director executiv al Women's March, care nu a fost implicată în organizarea protestului din 2017. „Nu există nicio soluţie minune, care să vină şi să ia locul organizării şi mobilizării pe teren”, crede ea.

Directorul general al Women's March, Tamika Middleton, a declarat că organizatorii încearcă să se folosească de marşul de sâmbătă ca de o modalitate de a recruta activişti sociali pe termen lung, concentrându-se pe înscrieri şi formarea abilităţilor politice şi găzduind un apel de mobilizare în masă în săptămâna de după marş.

Rona Kaufman, în vârstă de 49 de ani, profesoară de drept, care a participat la Marşul femeilor din Washington din 2017 împreună cu copiii ei, poate oferi o perspectivă asupra dificultăţilor de recrutare a unor foşti participanţi la marş. De data aceasta, a spus ea, a votat pentru Trump, chiar dacă este încă critică faţă de caracterul său, deoarece preferă politicile republicanilor privind Israelul şi drepturile părinţilor, printre alte motive. Ea a menţionat că l-a susţinut şi pe preşedintele democrat Bill Clinton pe baza politicilor promovate, în ciuda acuzaţiilor de comportament sexual nepotrivit împotriva sa.

„Realitatea este că, din păcate, în lumea în care trăim, agresiunea sexuală şi hărţuirea sexuală şi înjosirea femeilor, misoginismul şi sexismul sunt mereu predominante”, a declarat Kaufman. „Atât Partidul Republican, cât şi Partidul Democrat, au printre liderii lor o mulţime de violatori sexişti şi misogini. Aşa că am votat în funcţie de politică şi nu de caracter”, a explicat ea.

DIVIZARE ÎN RÂNUDL FEMINISMULUI  AMERICAN

Feminismul tradiţional din SUA nu a adus niciodată beneficii egale tuturor femeilor; cel de-al 19-lea amendament care garantează dreptul la vot al femeilor a fost ratificat în 1920, însă femeile de culoare nu au obţinut acest drept până în 1965.

În decembrie, un grup de femei activiste organizat de Rhonda Foxx, care a condus campania pentru femei a lui Harris, s-a întâlnit la locuinţa lui Steinem din Upper East Side pentru a încerca să înţeleagă cum ar putea femeile liberale să meargă mai departe împreună.

„Coaliţia femeilor va rezista”, a spus Foxx, adăugând că mişcarea este pregătită să se mobilizeze şi să se organizeze într-o nouă eră politică.

Femeile trebuie să vorbească cu vecinii şi prietenii lor despre efectele pe care o administraţie Trump le-ar putea avea asupra drepturilor femeilor, a declarat A'shanti Gholar, preşedintele Emerge, o organizaţie care recrutează femei pentru a candida. „Vreau acea femeie care are 80 de urmăritori pe Instagram, pentru că aceştia sunt familia ei, prietenii ei, verii ei”, a spus Gholar.

Activistele spun că o mai bună speranţă pentru ca mişcarea pentru drepturile femeilor să se ridice dincolo de a da semnale şi de a arăta cu degetul ar putea fi detalierea politicii la nivel local, de la discuţiile cu vecinii până la participarea la şedinţele consiliilor şcolare şi scrierea de scrisori către legislatorii de stat.

Mai multe activiste de culoare au declarat pentru Reuters că se simt trădate de femeile albe. „Ele trebuie să se întrebe de ce tind să se alinieze patriarhatului, de ce loialitatea lor faţă de rasa lor este mai importantă decât loialitatea faţă de sexul lor”, spune Amara Enyia, co-director executiv interimar al Mişcării Black Lives.

Era „Marşului femeilor”, distractivă şi simbolică, cu posterele sale pline de umor şi „pălăriuţele” roz, a luat sfârşit, spun mulţi activişti. O scurtă tendinţă pe reţelele sociale de după alegerile din 2024 a femeilor albe liberale care purtau brăţări albastre pentru a semnala că au votat pentru Harris a dispărut rapid.

„Nu putem să ieşim din opresiunea sistemică cu pălăria roz şi brăţara albastră”, a declarat Jordan Williams, lector la Universitatea din Carolina de Nord şi creator de conţinut pentru publicul de culoare. „Acesta nu este un proiect de arte şi meserii”, a punctat ea.

viewscnt
Urmărește-ne și pe Google News

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.