Fiul reginei Elizabeth a II-a, Charles Philip Arthur George Windsor, îi succede, după moartea suveranei, joi, sub numele de Charles al III-lea, şi ar fi putut să-şi aleagă oricare dintre cele patru prenume, având în vedere că ceilalţi doi regi cu acelaşi nume nu au avut un destin fericit, relatează AFP.
Ceilalţi doi regi care şi-au ales acest nume au trăit în secolul al XVII-lea.
Unul dintre ei a fost executat, iar celălalt a fugit din regat, după care s-a întors şi a murit la vârsta de 54 de ani.
Regina Elizabeth a II-a a murit joi, la vârsta de 96 de ani.
CHARLES I, EXECUTAT PENTRU ÎNALTĂ TRĂDARE
Charles I a avut o domnie marcată de un conflct cu Parlamentul şi un război civil care a condus la o revoluţie.
Regele a fost executat, iar monarhia a fost abolită.
Un membru al dinastiei Stuart, el a urcat pe tron în 1625 şi a domnit în mod autoritarist în Anglia, Scoţia şi Irlanda.
Parlamentul a încercat în mod constant să-i restrângă puterile, ceea ce a condus la un conflict cu monarhia, iar în 1642 la izbucnirea unui război civil.
Charles a fost învins în 1645, însă a refuzat să cedeze şi să accepte o monarhie constituţională.
El a fost judecat, condamnat şi executat pentru înaltă trădare, în 1649.
Monarhia a fost abolită atunci, iar Anglia a devenit o republică şi a fost condusă de către militarul şi politicianul Oliver Cromwell.
Monarhia a fost restabilită în 1660.
CHARLES AL II-LEA, O DOMNIE MARCATĂ DE CIUMA NEAGRĂ ŞI MATRELE INCENDIU DE LA LONDRA
În pofida abolirii monarhiei în Anglia, după execuţia lui Charles I, fiul acestuia, care a fugit din ţară, a fost proclamat rege în Scoţia, în ianuarie 1651.
De teama unei invazii a forţelor republicane engleze, Charles al II-lea şi susţinătorii săi au invadat Anglia, un atac care soldat cu înfrâîngerea, în Bătălia de la Worcester, în centrul ţării.
Charles al II-lea a reuşit să scape să fie prins şi a fugit în Franţa.
Însă moartea lui Cromwell, în 1658, a condus la o criză, iar Charles al II-lea s-a întors în ţară şi a urcat pe tron în 1660. Aceasta este Restauraţia Stuart.
Acest rege libertin, care a avut numeroase amante, era ”spiritual şi bun, recunoscător, generos şi, în mare, simpatic”, scrie istoricul Antonia Fraser.
În domnia sa, colonizarea şi comerţul cu India, Indiile Orientale şi America au cunoscut o ascensiune.
El a înfruntat două crize profunde - ciumea neagră (”moartea neagră”) în 1665 şi marele incendiu de la Londra, un an mai târziu.
Charles al II-lea a fost ţinta unui atentat la 2 februarie 1685 şi a murit la vârsta de 54 de ani, patru ani mai târziu, în pofida sau din cauza tratamentelor care i-au fost administrate - sângerare, purificare şi ventuze.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
