Italienii îşi aleg duminică cel de-al 70-lea guvern în cei 76 de ani de la înfiinţarea Republicii italiene, în 1946, iar sondaje recente preconizează o victorie importantă a unei coaliţii a dreptei şi extremei drepte, dominată de partidul Fratelli d’Italia al Giorgiei Meloni, care ar putea să devină prima femeie şefă a Guvernului de la Roma.
Peisajul politic italian este foarte fragmentat şi instabil, un guvern supravieţuieşte dificil mai mult de un an de zile, iar manevre şi jocuri politice constante fac şi rup coaliţii guvernamentale, inclusiv pe ultima, care a susţinut Guvernul de unitate naţională al lui Mario Draghi, un fost preşedinte al Băncii Centrale Europene (BCE), care a demisionat în iulie 2022.
Acest scrutin este primul din 2018, când două partide contestatare, Mişcarea Cinci Stele (M5S, populiuşti) şi Liga (extremă dreapta) au obţinut cele mai multe mandate într-un Parlament fără o majoritate. Ele au reuşit să guverneze trei ani cu Giuseppe Conte la Guvern, un tehnocrat considerat neutru.
În ianuarie 2021, preşedintele italian Sergio Mattarella l-a desemnat premier pe Mario Draghi, susţinut de către toate partidele mari, cu excepţia Fratelli d’Italia, pentru a reedresa ţară după pandemia covid-19 şi a-i asigura susţinerea financiară a Uniunii Europene (UE).
Giorgia Meloni este creditată ca favorită în sondaje, de la 4% în 2018 la 25%.
Coaliţia de dreapta-extremă dreapta, creditată cu 50% din intenţiile de vot, din care mai fac parte Liga lui Matteo Salvini şi Forza Italia a lui Silvio Berlusconi, mizează pe majorităţi solide atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat.
Coaliţia de centru-stânga, dominată de Partidul Democrat (PD), creditată cu 30% din intenţiile de vot, riscă să ajungă în opoziţie, după ce a refuzat să se alieze cu M5S.
Giorgia Meloni, în vârstă de 45 de ani, avea doar 15 ani în 1992, când a intrat în Mişcarea Socială Italiană (MSI), un partid neofascist, moştenitor al lui Mussolini.
În 2008, la vârsta de 31 de ani, ea a devenit cel mai tânăr ministru italian al Tineretului şi Sportului, în Guvernul lui Berlusiconi.
În 2012, ea a înfiinţat Fratelli d’Italia şi a preluat retorica şi poziţiile populiste ale M5S şi Alianţei Naţionale, fostul partener de dreapta al lui Silvio Berlusconi.
Favorită în sondaje, ea a declarat pe ultima sută de metri a campaniei electorale că este ”pregătită să guverneze”.
În Italia, postul de premier revine de obicei partidului din coaliţie care obţine cele mai multe voturi. Partidul Giorgiei Meloni le depăşeşte pe celalte în intenţiile de vot.
În urma unor îngrijorări cu privire la unele dintre poziţiile sale radicale şi retorica anti-europeană, ea a declarat că va guverna pentru toţi italienii.
Giorgia Meloni este împotriva UE şi NATO, dar a promis că va sta cu ochii pe ele.
La fel ca alţi lideri populişti europeni, ea exploatează criza scumpirii nivelului de trai, îmbătrânirii, oboseala din cauza pandemiei covid-19, migraţia şi incertitudinile economice.
Ea promite să redea puterea poporului şi nu elitei, să securizeze forntierele şi să relanseze economia printr-o reducere a impoztelor şi reglementărilor.
Ea vrea să renegocieze cu UE uriaşul plan de relansare post-covid, să modifice Constituţia în vederea alegerii preşedintelui italian cu sufragiu universal şi să oprească migraţia musulmană printr-o blocadă navală a Libiei.
Programul său, care are la bază pretinse valori culturale ale familiei italiene ”tradiţionale”, anunţă un recul al drepturilor lesbienelor, gay-ilor, bisexualilor şi transsexualilor (LGBT).
Ea a atacat un popular serial de desene animate pentru copii, Peppa Pig, şi vrea să cenzureze episoadele în care apar cupluri homosexuale.
Aceste politici şi apropierea sa faţă de Marine Le Pen din Franţa şi Viktor Orban din Ungaria semnalează o derivă către dreapta, care îngrijorează numeroşi oservatori.
Rămâne de văzut dacă puternicii săi parteneri de dreapta Matteo Salvini şi Silvio Berlusconi o vor suţine mult timp ca premier. Ei nu-i împărtăşesc vederile economice libertariene şi perspectivele culturale tradiţionaliste, iar diferenţele între ei sunt importante.
Liga lui Salvini depune de ani de zile eforturi să iasă din bastionul lombard, iar fosta ”Liga Nordului” încearcă să-şi facă uitat ”separatismul” printr-o nouă poziţie împotriva migraţiei şi noi ţapi ispăşitori ai tuturor nenorocirilor din Italia.
Însă se pare că Giorgia Meloni a avut succes în clientela M5S şi Ligii, atrasă de populismul şi hotărârea sa.
Aici intervine Berlusconi, care şi-a refăcut în întregime imaginea politică.
Fostul premier, obligat să demisioneze în 2011 şi găsit apoi vinovat în dosare de fraudă fiscală şki prostituţie, a fost condamnat la muncă în folosul comunităţii şi izgonit din Parlament, însă această intericţie a fost ridicată de către un judecător în 2018.
Berlusconi este cel care probabil va face cărţile în coaliţie, după ce a adoptat poziţii mai de centru şi ”responsabile” decât partenerii săi, mai ales privind UE, şi urmând astfel să influenţeze orientările politice şi guvernanţa coaliţiei, în cazul unei victorii.
Un rezultat strâns în aceste alegeri i-ar putea ofei luxul de a-şi da sau retrage susţinerea.
Un eventual Guvern al lui Giorgia Meloni ar putea fi puternic moderat, astfel, în privinţa promisiunilor acesteia cele mai dure.
Alte influenţe moderate, poate mai importante, pot exercita UE şi NATO, în care Italia este un membru important.
Guvernul, foarte îndatorat, depinde mult de fonduri de relansare post-covid şi de pieţele financiare europene, iar orice măsură fiscală sau încălcare a drepturilor în domeniul migraţiei se la lovi de presiuni internaţionale şi europene.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
