Turcia pare să se îndrepte spre un nou tur de scrutin prezidenţial, partidele lui Recep Tayyip Erdogan şi al rivalului său din opoziţie, Kemal Kilicdaroglu, revendicând amândouă avansul în cursa electorală, dar surse din ambele tabere recunosc că este posibil să nu depăşească pragul de 50%, relatează Reuters.
Primele rezultate îl plasau pe Erdogan cu un avans confortabil, dar, pe măsură ce numărătoarea a continuat, avantajul său s-a erodat, ceea ce a duce la un nou tur de scrutin pe 28 mai.
Ambele tabere au respins numărătoarea celeilalte părţi, în lipsa anunţării unui rezultat oficial.
Primarul din Ankara, Mansur Yavas, membru al opoziţiei, a declarat că o numărătoare efectuată de partidul său sugerează că Kilicdaroglu este în frunte cu 47,42%, în timp ce Erdogan are 46,48%.
Sondajele de opinie dinaintea alegerilor îi dăduseră lui Kilicdaroglu, care conduce o alianţă de şase partide, un uşor avans, două sondaje de vineri indicându-l peste pragul de 50%.
Un oficial de rang înalt din alianţa de opoziţie, care a cerut să fie citat sub anonimat, a declarat că "se pare că nu va exista un câştigător în primul tur. Dar, datele noastre indică faptul că Kilicdaroglu va conduce", a declarat el pentru Reuters.
Citând cifrele agenţiei de stat Anadolu, presa turcă a afirmat că, după numărarea a aproape 75% din urne, Erdogan avea 50,83%, iar Kilicdaroglu 43,36%.
Votul de duminică este unul dintre cele mai importante scrutine din istoria de 100 de ani a ţării, o competiţie care ar putea pune capăt celor 20 de ani de domnie autoritară a lui Erdogan şi care ar putea avea consecinţe mult dincolo de graniţele Turciei.
Votul prezidenţial va decide nu numai cine conduce Turcia, ţară membră NATO cu 85 de milioane de locuitori, ci şi cum este guvernată, încotro se îndreaptă economia sa, în contextul unei crize profunde a costului vieţii, şi care este forma politicii sale externe.
Alegerile, care sunt, de asemenea, pentru parlament, sunt urmărite cu atenţie în capitalele occidentale, în Orientul Mijlociu, în NATO şi la Moscova.
O înfrângere a lui Erdogan, unul dintre cei mai importanţi aliaţi ai preşedintelui Vladimir Putin, va nelinişti probabil Kremlinul, dar va linişti administraţia Biden, precum şi mulţi lideri europeni şi din Orientul Mijlociu care au avut relaţii tulburi cu Erdogan. Cel mai longeviv lider al Turciei a transformat această ţară membră NATO şi a doua ţară ca mărime din Europa într-un jucător global, a modernizat-o prin megaproiecte precum noi poduri, spitale şi aeroporturi şi a construit o industrie militară căutată de statele străine.
Dar politica sa economică volatilă, cu rate scăzute ale dobânzii, care a declanşat o criză a costului vieţii şi o inflaţie în spirală, l-a lăsat pradă furiei alegătorilor. Răspunsul lent al guvernului său la cutremurul devastator din sud-estul Turciei, care a ucis 50.000 de persoane în februarie, a contribuit la dezamăgirea alegătorilor.
În ceea ce-l priveşte, Kilicdaroglu s-a angajat să pună Turcia pe un nou curs prin revigorarea democraţiei după ani de represiune, revenind la politicile economice ortodoxe, împuternicind instituţiile care şi-au pierdut autonomia sub controlul strâns al lui Erdogan şi reconstruind legăturile fragile cu Occidentul.
Mii de deţinuţi şi activişti politici, inclusiv nume de rang înalt, precum liderul kurd Selahattin Demirtas şi filantropul Osman Kavala, ar putea fi eliberaţi dacă opoziţia va învinge.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
