La sfârşitul săptămânii trecute, în cadrul celei mai importante Conferinţe de Securitate de la Munchen din istoria recentă, Friedrich Merz, probabilul viitor cancelar al Germaniei, a făcut tot posibilul pentru a nu părea deranjat de susţinerea neaşteptată pe care partidul de extremă dreapta AfD a primit-o de la vicepreşedintele american JD Vance.
Cu excepţia unei surprize majore, la alegerile din 23 februarie din Germania, creştin-democraţii (CDU) conduşi de Friedrich Merz vor deveni cel mai mare partid, Alternativa pentru Germania (AfD) urmând să se claseze pe locul al doilea.
CDU şi alte partide - în special social-democraţii (SPD) şi Verzii, aflaţi în prezent la guvernare, cu orientare de centru-stânga - au promis un „firewall” prin care se exclud colaborarea directă în coaliţie cu naţionaliştii de la AfD.
Dacă va câştiga, aşa cum se aşteaptă, Merz - care a pierdut campania pentru conducerea CDU în faţa Angelei Merkel în 2002, apoi a revenit în politica germană după ani de zile în care a fost avocat şi finanţator - se va afla în postura de cel mai puternic om din Europa.
La München, la sfârşitul săptămânii trecute, el a fost tratat foarte mult ca un cancelar în devenire, prezentând, în timpul unei mese rotunde, modul în care Germania, sub conducerea sa, ar putea aborda cea mai volatilă situaţie de securitate europeană din memoria recentă - schimbarea radicală a SUA, sub conducerea preşedintelui Donald Trump, de la susţinerea deplină a Ucrainei în războiul său cu Rusia. Doar oare poate Germania post-electorală să stabilizeze o Europă panicată? se întreabă editorialistul Reuters Peter Apps.
„Aud adesea că există o lipsă de leadership german în cadrul Uniunii Europene”, a declarat Merz audienţei din München. „Sunt pe deplin de acord cu cei care cer mai multă iniţiativă din partea Germaniei şi, sincer, sunt dispus să fac acest lucru, deoarece Germania se află într-o poziţie strategică în centrul Europei şi atât de multe lucruri depind de Germania, încât trebuie să ne asumăm un nou rol”, a declarat el.
Cu toate acestea, cât de multă influenţă are Germania pentru a face acest lucru, rămâne o întrebare deschisă.
SCHISMA TRANSATLANTICĂ
În ultimele două săptămâni, între administraţia Trump şi aliaţii americani din Europa a existat o schismă crescândă atât în ceea ce priveşte Ucraina, cât şi în politica internă europeană. Aceasta a fost marcată de îndoieli serioase cu privire la faptul dacă Europa poate menţine aprovizionarea Ucrainei pentru a continua lupta împotriva invaziei ruseşti sau dacă poate furniza forţe de menţinere a păcii în cazul în care războiul se încheie.
Până în prezent, ţările din estul şi nordul Europei au fost cele care au fost cele mai rapide în construirea apărării, iar Marea Britanie şi Franţa au condus dezbaterea privind potenţialele trupe europene pentru Ucraina.
Premierul britanic Keir Starmer şi preşedintele francez Emmanuel Macron vor vizita Washingtonul săptămâna viitoare.
Cu toate acestea, în ciuda actualelor obstacole economice şi presupunând că va deveni cancelar, Germania lui Merz este cea care va fi cel mai probabil solicitată, pe termen lung, să fie greutatea industrială şi politică în inima unei Europe care va trebui să se poată apăra singură dacă sprijinul SUA se retrage sub mandatul lui Trump.
„Aceasta este acum într-adevăr o schimbare de epocă”, a declarat Merz sâmbăta trecută. „Dacă nu auzim semnalul de alarmă acum, ar putea fi prea târziu pentru întreaga Uniune Europeană”, a avertizat el.
Studiul anual privind „echilibrul militar” publicat în fiecare an de Institutul Internaţional de Studii Strategice, cu sediul la Londra, a arătat că Germania este pe locul al patrulea în lume în ceea ce proveşte cheltuielile pentru apărare - rezultatul unei creşteri cu 23 % a bugetului de apărare al Berlinului faţă de 2023.
Aceasta înseamnă că Germania depăşeşte toate ţările, în afară de SUA, Rusia şi China - ceea ce nu este puţin lucru pentru o ţară care, din punct de vedere istoric, a fost întotdeauna mult sub obiectivele de cheltuieli ale NATO.
Germania îşi triplează, de asemenea, grupul de luptă din Lituania, transformându-l într-o brigadă de tancuri Panzer la scară largă, cu bază permanentă, aceasta fiind cea mai mare desfăşurare în afara graniţelor sale din 1945, plasată strategic în „golful Suwalki” dintre Polonia, aliatul rus Belarus şi enclava baltică Kaliningrad, controlată de Kremlin.
Această desfăşurare este văzută ca un pas important în direcţia protejării a ceea ce a fost una dintre cele mai vulnerabile zone de front ale NATO.
Dar, în ciuda creşterii recente a cheltuielilor pentru apărare, „coaliţia curcubeu” condusă de SPD a actualului cancelar Olaf Scholz s-a confruntat cu numeroase plângeri din partea aliaţilor pentru că a acţionat prea lent, nu în ultimul rând în ceea ce priveşte sprijinul pentru Ucraina.
Scholz s-a opus livrării către Ucraina a rachetelor de croazieră cu rază lungă de acţiune Taurus, de ultimă generaţie, fabricate în Germania, şi s-a prezentat ca o voce pentru „dezescaladare”.
La München, Merz a repetat că va furniza rachetele - şi a declarat că doreşte ca ţările europene, inclusiv Franţa şi Marea Britanie, să discute împreună despre livrarea unor astfel de arme, ca parte a unui efort european mult mai mare pentru propria apărare a continentului.
Acesta a fost, a notat el, un rol pe care Germania şi l-a asumat în trecut în timpul liderilor CDU Konrad Adenauer în anii 1950 şi începutul anilor 1960 şi Helmut Kohl în anii 1980 şi începutul anilor 1990. Dar ambii s-au bucurat de un sprijin intern mult mai puternic decât este probabil pentru Merz. Şi niciunul dintre aceştia nu a avut de-a face cu ceva care să se apropie de amploarea potenţialei destrămări a relaţiilor transatlantice care pare posibilă după sfârşitul săptămânii trecute.
CONTRAATAC LA VANCE
Ţările europene au fost în mod deschis nemulţumite de comentariile secretarului apărării al lui Trump, Peter Hegseth, făcute săptămâna trecută la sediul NATO din Bruxelles, când acesta a declarat că SUA nu vor mai acţiona ca principal garant al securităţii europene.
Hegseth a cerut, de asemenea, continentului să se implice pentru propria securitate şi a anunţat că SUA vor negocia cu Rusia cu privire la războiul din Ucraina fără ca Europa sau Kievul să fie prezente.
Aceste comentarii, totuşi, au fost cel puţin urmărite de oficialii americani, nu în ultimul rând de Trump însuşi.
Dar oficialii europeni, experţii şi alţii au fost cu adevărat şocaţi de discursul de deschidere al lui Vance la Conferinţa anuală de securitate de la München din 14 februarie.
Vance s-a dezlănţuit împotriva ţărilor europene pentru ceea ce a spus el că a fost un atac asupra libertăţii de exprimare şi o incapacitate de a controla migraţia. De asemenea, el a criticat eforturile „firewall” ale altor partide germane de a ţine AfD, partid anti-imigraţie, departe de putere.
La reuniunea de la München, Merz a evitat în mare măsură să se alăture criticilor furibunde la adresa acestor comentarii din partea altor politicieni germani şi europeni.
Cu toate acestea, în dezbaterile televizate finale ale alegerilor germane din această săptămână, el a fost mult mai puţin diplomat.
„Nu-l voi lăsa pe vicepreşedintele SUA să-mi spună cu cine trebuie să vorbesc aici, în Germania”, a declarat Merz. „Am acceptat rezultatele alegerilor americane din 8 noiembrie anul trecut şi mă aştept ca guvernul american să facă acelaşi lucru în schimb”, a punctat el.
Merz a declarat că şi-a exprimat opoziţia faţă de discursul lui Vance în cadrul întâlnirii sale directe cu vicepreşedintele din marja conferinţei - unde oficialii americani şi ai AfD susţin că Vance s-a întâlnit şi cu liderul AfD, Alice Weidel.
Vance a criticat, de asemenea, recenta anulare a alegerilor prezidenţiale din România, susţinută de alte puteri europene, din cauza suspiciunilor de interferenţă a Rusiei şi a eforturilor de dezinformare. „Dacă democraţia ta poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari de publicitate digitală dintr-o ţară străină, atunci ea nu a fost foarte puternică de la început”, a declarat Vance.
Merz a fost ironizat în trecut pentru presupusa sa asemănare cu personajul Simpsons „Mr Burns” şi pentru stilul său de exprimare oarecum rigid.
Cu toate acestea, comentariile sale de la Munchen au sugerat că doreşte să lase o amprentă a leadership-ului german asupra multiplelor discuţii - inclusiv asupra cheltuielilor pe care Europa ar trebui să le facă pentru apărare.
Reuniunile NATO şi de la München de săptămâna trecută au arătat clar că Trump a cerut ca Europa să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare - mai mult decât 3,5% cât cheltuie în prezent SUA.
Merz s-a făcut ecoul apelurilor secretarului general al NATO, Mark Rutte, potrivit cărora noul nivel ţintă ar trebui convenit între membrii NATO înainte de summitul NATO de la Amsterdam de la sfârşitul lunii iunie, apoi semnat de toţi aliaţii.
TRUMP, SCĂPAT DE SUB CONTROL?
Ce cred Trump şi cei din jurul său despre asta nu este încă clar. Ceea ce este clar, însă, este că optica discuţiilor bilaterale americano-ruse de la Riad din această săptămână i-a înfuriat şi i-a deconcertat şi mai mult pe europeni, la fel ca şi criticile lui Trump la adresa preşedintelui ucrainean VolodImIr Zelenskiy.
Luni, liderii europeni s-au reunit la Paris la invitaţia lui Macron, Germania fiind încă reprezentată de Scholz.
Cu toate acestea, liderii străini îl ignoră din ce în ce mai mult pe liderul social-democrat german, considerând că acesta va pleca în curând din funcţie. Vance nu a reuşit să se întâlnească cu el, oficialii americani spunându-le reporterilor că nu mai este relevant.
Luni, premierul Keir Starmer a sugerat că trupele britanice ar putea fi vârful de lance al unei noi forţe străine de menţinere a păcii în Ucraina, eventual sprijinită de aviaţia americană. Cu toate acestea, Merz ar avea rezerve cu privire la acest plan, la fel ca mai mulţi alţi lideri europeni de la München.
„Înainte de a trimite trupe pe teren, trebuie să vă gândiţi la ceea ce ar trebui să se întâmple dacă aceste trupe sunt atacate”, a declarat prim-ministrul suedez Ulf Kristersson. „Dacă trebuie să ne asumăm responsabilitatea din partea Uniunii Europene pentru soluţia de după un acord, atunci este evident că trebuie să facem parte din acord ... Este esenţial să participăm la discuţii”, a punctat el.
Cu toate acestea, optica de până acum a discuţiilor dintre SUA şi Rusia din această săptămână sugerează că pur şi simplu nu va fi cazul.
Cât de puternică va fi poziţia lui Merz la masă pentru a schimba acest lucru - sau chiar dacă va fi acolo - va depinde în mare măsură de rezultatul votului german din acest weekend.
La München, un susţinător al lui Trump, proeminentul senator american Lindsey Graham, le-a spus participanţilor că este în interesul lor ca Trump să negocieze o încetare rapidă a luptelor din Ucraina. El a recomandat guvernului de la Kiev să semneze un acord rapid cu Washingtonul cu privire la minerale, pentru a se asigura că SUA consideră că angajamentul său a meritat.
Cu toate acestea, o înrăutăţire a conflictului dintre Trump şi Zelenski poate indica o ruptură iminentă şi mai gravă între Europa şi o administraţie Trump care nu are niciun apetit pentru compromis.
„Dacă vom reuşi, vom restabili descurajarea şi cred că Trump este cea mai bună persoană pentru a face acest lucru”, a spus Graham despre situaţia globală în evoluţie. „M-am săturat să mă îngrijorez dacacă sunt provocator faţă de băieţii răi. Vreau ca ei să se teamă de noi. Iar dacă nu vă temeţi de Donald Trump, cred că sunteţi un pic nebuni”, a subliniat senatorul american.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
