Alegeri în Franţa: Cronologia ascensiunii extremei drepte

După decenii în care a fost tratată ca un paria politic, extrema dreapta din Franţa, încarnată de Rassemblement National (RN), se conturează ca forţa politică dominantă a Franţei după turul al doilea, decisiv, al alegerilor parlamentare anticipate care are loc duminică, deşi probabil nu va reuşit să obţină o majoritate funcţională. Reuters prezintă reperele istorice ale unei mişcări care a fost dominată de familia Le Pen timp de mai mult de o jumătate de secol.

1972

Fostul soldat Jean-Marie Le Pen înfiinţează Frontul Naţional, un partid de extremă dreapta format din veterani ai războiului din Alegeria şi colaboratori francezi ai regimului de la Vichy.

1974

Le Pen candidează la alegerile prezidenţiale, dar obţine mai puţin de 1% din voturi. Doi ani mai târziu, casa sa din Paris este atacată cu o bombă. Vinovatul nu a fost găsit niciodată.

1981

Le Pen nu reuşeşte să obţină suficienţi susţinători pentru a candida la alegerile prezidenţiale, câştigate de François Mitterrand, reprezentantul stângii. În anii următori, Le Pen atrage treptat noi susţinători.

1986

Partidul obţine primele locuri în Adunarea Naţională.

1987

Le Pen face comentarii denigratoare despre homosexualii bolnavi de SIDA, parte a unei tendinţe de o viaţă de a stârni indignare prin insulte rasiste, antisemite şi homofobe care îl pun adesea în pericol din punct de vedere legal, dar care îi aduc sprijinul unei părţi a electoratului.

1988

Le Pen obţine 14,4% din voturi la alegerile prezidenţiale. În anul următor, Frontul Naţional obţine peste 10% din voturi în alegerile europene. Frontul începe, de asemenea, să se concentreze asupra islamului şi a imigranţilor musulmani ca una dintre preocupările sale politice majore.

1995

Frontul Naţional câştigă trei primării în sudul ţării: Toulon, Orange şi Marignane, subliniind astfel creşterea sprijinului său electoral.

2002

Jean-Marie Le Pen candidează la preşedinţie şi obţine 16,86% din voturi, suficient pentru a intra în al doilea tur de scrutin împotriva lui Jacques Chirac. Rezultatul a provocat o undă de şoc în Franţa, unde s-a răspândit indignarea că un partid de extremă dreapta poate obţine rezultate atât de bune. Politicienii de dreapta şi de stânga se unesc pentru a-l împiedica pe Le Pen să câştige turul al doilea. Chirac obţine peste 80% din voturi în turul al doilea.

2008

Un tribunal îi aplică lui Le Pen o pedeapsă de trei luni de închisoare cu suspendare şi o amendă de 10 000 de euro pentru că a declarat că ocupaţia nazistă a Franţei "nu a fost deosebit de inumană".

2011

Fiica lui Le Pen, Marine Le Pen, devine noul lider al Frontului Naţional după o perioadă în care partidul înregistrează rezultate slabe în sondaje şi se confruntă cu presiuni financiare tot mai mari.

2012

Marine Le Pen candidează pentru prima dată, fără succes, la preşedinţie.

2014

Frontul Naţional are un an electoral revoluţionar, câştigând controlul asupra a 11 primării şi ocupând, de asemenea, primul loc la alegerile pentru Parlamentul European.

2015

Jean Marie Le Pen este suspendat din partid după ce a descris Holocaustul drept "un detaliu" al celui de-al Doilea Război Mondial. În acelaşi an, el este exclus din partid de către fiica sa.

2017

Marine Le Pen candidează din nou la preşedinţie, dar pierde în faţa lui Emmanuel Macron. După aceea, îşi intensifică eforturile de a face partidul mai acceptabil pentru un electorat mai larg, încercând să îl distanţeze de trecutul său rasist şi antisemit şi, de asemenea, să le dea aleşilor săi un aspect mai profesional, cu formare în domeniul mass-media şi o prezenţă remarcată în social media. În 2018, ea schimbă numele partidului în Rassemblement National (RN), o denumire similiară cu Adunarea Naţională (Assemblée Nationale), aşa cum se numeşte camera inferioară a parlamentului francez.

2022

Jordan Bardella, protejatul în vârstă de 28 de ani al lui Marine Le Pen, este ales ca nou preşedinte al RN.

Iunie 2024

Bardella conduce partidul la un rezultat-şoc în alegerile pentru Parlamentul European, înfrângând categoric partidul lui Emmanuel Macron şi determinându-l pe preşedinte să convoace alegeri legislative anticipate. Bardella, ales deja a doua oară europarlamentar, este candidatul RN la funcţia de prim-ministru. În primul tur al alegerilor legislative franceze din 30 iunie, RN s-a clasat pe primul loc cu 33% din voturile naţionale.

CITEȘTE ȘI Alegeri în Franţa: Cum se desfăşoară şi ce se întâmplă dacă nimeni nu obţine majoritatea absolută

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.