Când alegătorii din UE se vor îndrepta spre urne la sfârşitul acestei săptămâni, un lucru este sigur: aproape niciunul dintre ei nu se va gândi la Europa atunci când votează, ci la politicile locale, care îi afectează direct, scrie POLITICO.
O multitudine de studii - şi ratele de absenteism foarte ridicate - arată că majoritatea cetăţenilor blocului comunitar nu înţeleg şi nici nu le pasă de votul pentru Parlamentul European. Din acest motiv, ei tind să voteze în funcţie de preocupările interne, şi nu de politica de la Bruxelles.
În ţări precum Franţa, Germania şi Spania, alegerile vor servi ca un referendum de facto asupra partidului aflat la putere. În altele, cum ar fi Bulgaria şi Malta, votul este determinat mai mult de atitudinile privind politicienii naţionali, şi nu de figuri precum preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, care poate fi un nume mare la Bruxelles, dar este puţin probabil să fie în mintea alegătorului obişnuit.
Chiar şi în ţările baltice, unde ameninţarea reprezentată de Rusia ar putea avea un impact mare asupra rezultatului votului, apărarea şi securitatea sunt înţelese printr-o prismă locală: Alegătorii sunt conduşi de preocupările legate de invazia ţării lor, şi nu de imaginea geopolitică de ansamblu a UE.
De aceea, POLITICO a realizat o trecere în revistă a problemelor interne din fiecare ţară care ar putea fi decisive în aceste alegeri europene.
ROMÂNIA
În România, scrie publicaţia de la Bruxelles, alegerile locale au loc în aceeaşi zi cu votul pentru UE, ceea ce a făcut ca problemele legate de Bruxelles să fie lăsate deoparte, în timp ce alegătorii se concentrează pe subiecte precum criza şi corupţia locală.
Cele mai mari două partide din ţară - Partidul Social-Democrat de centru-stânga şi Partidul Naţional Liberal de centru-dreapta - guvernează în prezent împreună într-o mare coaliţie şi candidează împreună la alegerile europene. Ideea a fost aceea de a asigura stabilitatea în climatul politic turbulent din România, cu războiul Rusiei care face ravagii în apropierea graniţei sale, şi de a respinge partidul de extremă dreapta în ascensiune, Alianţa pentru Unirea Românilor (AUR).
Dar planul pare să se întoarcă împotrivă, electoratul fiecărui partid fiind reticent să voteze pentru celălalt, iar partidele de centru-dreapta "Uniunea Salvaţi România" (USR) şi "Reînnoirea Proiectului European al României" (REPER) urmând să aibă cel mai mult de câştigat, potrivit POLITICO.
AUSTRIA
Partidul Popular Austriac (OeVP), aflat la guvernare, va fi în atenţia alegătorilor din Austria. Partidul a fost afectat de scandaluri de corupţie în ultimii ani, iar alegătorii sunt exasperaţi de incapacitatea guvernului de a ţine inflaţia sub control. În plus, există un resentiment persistent faţă de gestionarea pandemiei de către Viena şi preocupări privind imigraţia.
Aceiaşi oameni care au votat în masă pentru partidul de centru-dreapta în 2019 sunt acum pregătiţi să susţină Partidul Libertăţii (FPOe), de extremă dreapta, un grup fondat de foşti ofiţeri SS în anii 1950. În timp ce campania este centrată pe nemulţumirile interne, strategia partidului este de a da vina pentru tot pe UE şi de a insista asupra faptului că Bruxelles-ul profită de Austria. Ironia este că apartenenţa la piaţa unică a fost un avantaj pentru economia ţării, care a prosperat datorită frontierelor deschise către Europa Centrală şi de Est, care acum sunt citate ca o ameninţare la adresa modului de viaţă al austriecilor.
BELGIA
Alegătorii belgieni nu se vor gândi la Europa atunci când vor merge la urne duminică. Ei vor fi prea preocupaţi de alegerile regionale şi federale care coincid cu votul pentru UE. Dezbaterile interne privind modul în care funcţionează naţiunea - şi dacă ar trebui să existe sau nu - domină discuţiile, iar furia provocată de criza costului vieţii va favoriza probabil partidele extremiste.
În regiunea francofonă Valonia, dezbaterea se axează pe sistemele de impozitare, de securitate socială şi de sănătate, iar Partidul Muncitorilor, de extremă stânga, conduce în sondaje, promiţând că va perturba statu quo-ul.
În Flandra, regiune vorbitoare de olandeză, întrebarea este dacă Belgia ar trebui să existe sau nu. Partidul separatist, de extremă dreapta Vlaams Belang - care se preconizează că va obţine cele mai multe voturi - doreşte să desfiinţeze ţara. Rivalul său, Noua Alianţă Flamandă, de orientare conservatoare, este de acord cu o Belgia unită, dar numai dacă puterile regiunii sunt consolidate semnificativ.
BULGARIA
Un singur om a ajuns să domine alegerile europene din Bulgaria: magnatul şi liderul de partid Delian Peevski, care a fost sancţionat de SUA şi de Marea Britanie. O mare parte din discuţii s-au axat pe acuzaţiile adversarilor săi, care îl spun că influenţează instanţele şi serviciile de securitate. El este văzut de mulţi ca fiind reprezentativ pentru defectele unei democraţii în care oligarhii din umbră, spionii şi bandele criminale şi-au înfăşurat tentaculele în jurul instituţiilor de bază ale ţării. Peevski se prezintă ca un apărător al judecătorilor şi al serviciilor de securitate şi insistă că îndreaptă ţara pe o cale pro-UE şi pro-NATO.
CEHIA
Dezbaterile din perioada premergătoare alegerilor din Republica Cehă s-au concentrat pe o problemă pe care ţara nu o are, fără îndoială: imigraţia în masă. Deşi migraţia în Republica Cehă a scăzut de fapt anul trecut, grupurile populiste de extremă dreapta, precum Libertatea şi Democraţia Directă, au reuşit să facă din acest subiect o problemă majoră în aceste alegeri, iar toate partidele majore sunt acum de acord că pactul privind azilul şi migraţia aprobat recent de UE - care nu a intrat încă în vigoare - trebuie reformat.
Preocupările interne privind standardele ecologice şi, în special, normele Euro 7 ale UE privind emisiile de gaze de eşapament, au fost, de asemenea, un subiect important într-o ţară în care industria auto este o afacere importantă.
CIPRU
Imigraţia se află pe primul loc şi în topul preocupărilor alegătorilor ciprioţi - adică al celor care se obosesc să se prezinte la vot.
Dezamăgirea faţă de un sistem politic care nu reuşeşte să abordeze eficient criza costului vieţii, corupţia cronică şi lipsa de acţiune în ceea ce priveşte interminabila dispută de la graniţă este de aşteptat să ducă la un nivel ridicat de absenteism, ceea ce face din aceste alegeri un referendum asupra principalelor partide care au dominat mult timp peisajul politic al insulei: Partidul Progresist al Oamenilor care Muncesc (AKEL) şi Adunarea Democratică (DYSI). În timp ce acestea se luptă pentru a-şi asigura un loc întâi, Frontul Naţional Popular (ELAM), populist, câştigă teren cu o retorică anti-migranţi. Alimentând temerile legate de "schimbările demografice", grupul de extremă dreapta ar urma să se claseze pe locul al treilea.
CROAŢIA
Redresarea post-Covid şi starea economiei sunt prioritare în Croaţia, unde Uniunea Democrată Croată, aflată la guvernare, ar putea fi pedepsită de alegătorii care consideră că nu a reuşit să ţină sub control una dintre cele mai mari rate ale inflaţiei din Europa.
Sprijinul pentru extinderea UE - promovată de premierul Andrej Plenković, care ar putea obţine un post de conducere în UE în cadrul negocierilor ce vor urma alegerilor - este puternic, de 68%, determinat de preocupările legate de securitate de-a lungul frontierei extinse a Croaţiei cu UE şi de dorinţa de stabilitate în Europa de Sud-Est. Cu toate acestea, persistă apelurile pentru mai multă transparenţă şi democraţie în cadrul instituţiilor UE.
DANEMARCA
Ce părere au alegătorii danezi despre guvernul centrist al prim-ministrului Mette Frederiksen? Modul în care acesta gestionează schimbările climatice, imigraţia şi apărarea naţională sunt subiectele care domină dezbaterile în perioada premergătoare votului.
Frederiksen se află sub presiune pentru a naviga pe un teren minat bugetar în lunile următoare. Aliaţii săi guvernamentali doresc reduceri de taxe, dar partidul său social-democrat doreşte mai multe cheltuieli sociale. Un rezultat slab în acest weekend i-ar putea submina capacitatea de negociere.
Alegerile reprezintă, de asemenea, un test pentru partidul minoritar de coaliţie Venstre, care doreşte să repete rezultatele bune din 2019, dar care a fost slăbit de atunci de dezertarea fostului prim-ministru Lars Løkke Rasmussen şi a fostului ministru al imigraţiei Inger Støjberg, care s-au despărţit pentru a forma partide rivale.
Şi totuşi, în mintea alegătorilor mai stăruie o idee: dacă Frederiksen va apărea ca un candidat serios pentru preşedinţia Consiliului European şi, în cele din urmă, va renunţa la Copenhaga pentru Bruxelles?
ESTONIA
Estonia poate că este o ţară aflată pe linia frontului, dar nu se vorbeşte aproape deloc despre securitate sau despre ameninţările reprezentate de Rusia.
Într-adevăr, poziţia dură a prim-ministrului Kaja Kallas faţă de Kremlin nu dă roade. Partidul său liberal, Partidul Estonian al Reformei, a pierdut sprijin în ultimele luni, în parte ca urmare a reducerilor bugetare din sectorul public. În plus, cetăţenii o văd pe Kallas ca pe o persoană care îşi caută următorul act - fie că este vorba de NATO sau de următorul diplomat de top al UE - şi nu ca pe un prim-ministru suficient de preocupat de problemele interne.
Partidul conservator al fostului ministru de externe Urmas Reinsalu, Partidul Patriei, a condus în sondaje în ultimele şase luni, opunându-se măsurilor ecologice din Estonia şi solicitând o mai mare atenţiei asupra construcţiei unei reţele feroviare care să lege ţările baltice de Polonia.
FINLANDA
Ameninţarea reprezentată de Rusia este, în schimb, o preocupare internă în Finlanda. Securitatea frontierei lungi de est a ţării continuă să domine agenda politică de la Helsinki înaintea alegerilor europene, la fel ca în perioada premergătoare alegerilor prezidenţiale din ianuarie.
Deşi grevele perturbatoare ale sindicatelor au adus în discuţie subiectele legate de salarizare şi de dispoziţiile privind protecţia socială, sondajele sugerează că alegătorii vor avea Rusia în minte atunci când se vor prezenta la urne şi vor susţine abordarea calmă, dar hotărâtă, a Partidului Coaliţiei Naţionale (NCP) al premierului Petteri Orpo. Acesta ar urma să obţină cele mai multe locuri în Parlamentul European, urmat de social-democraţi şi de Partidul Finlandez, de extremă dreapta.
FRANŢA
Aliaţii preşedintelui francez Emmanuel Macron doresc ca aceste alegeri să fie despre Europa, dar se pare din ce în ce mai mult că Jordan Bardella, reprezentantul extremei dreapta, îşi vede de treabă şi face ca totul să se rezume la Macron.
A fost o campanie dificilă pentru Valerie Hayer, candidatul de top al Renaşterii lui Macron, care s-a străduit să-şi impună personalitatea în mijlocul unei serii de veşti proaste pentru guvern, cum ar fi ratarea obiectivelor de deficit şi incidente violente în Franţa şi în teritoriul de peste mări Noua Caledonie.
Pe de altă parte, Bardella, care vorbeşte frumos, a ajuns pe prima pagină a ziarelor ca noua faţă a partidului RN de extremă dreapta din Franţa, în timp ce Marine Le Pen încearcă să demonstreze că partidul său este pregătit să guverneze.
Miza este mare pentru ambele tabere: Le Pen vrea un impuls înainte de alegerile prezidenţiale din 2027, în timp ce Macron vrea să poată guverna până atunci.
GERMANIA
Alegerile din Germania se anunţă a fi un referendum asupra coaliţiei "semafor" aflate la guvernare, formată din Partidul Social-Democrat al cancelarului Olaf Scholz, Partidul Liber-Democrat şi Verzii. Popularitatea acestei alianţe guvernamentale fragile a scăzut constant, iar tensiunile dintre diferitele facţiuni politice sunt din ce în ce mai exasperate, iar acestea se agravează pe măsură ce ţara se îndreaptă spre negocieri extrem de controversate privind bugetul naţional.
Înaintea alegerilor, problema principală a fost rolul Germaniei în războiul din Ucraina - un subiect care a evidenţiat fracturile din cadrul coaliţiei guvernamentale. În timp ce social-democraţii s-au coagulat în jurul prudentului lor "cancelar al păcii", liberalii denunţă livrările de arme ezitante.
Imigraţia şi politica de azil a ţării sunt, de asemenea, subiecte veşnic actuale, care urmau să favorizeze partidul de extremă dreapta Alternativa pentru Germania. Însă o serie de scandaluri în jurul candidatului său principal, Maximilian Krah, ar putea submina performanţa acestuia.
GRECIA
Criza costului vieţii este pe primul loc în atenţia alegătorilor greci, a căror putere de cumpărare este acum a doua cea mai scăzută din UE. Acest lucru este de natură să submineze sprijinul acordat partidului Noua Democraţie al premierului Kyriakos Mitsotakis. Politicianul aspiră să egaleze cota de 33% din voturi pe care a obţinut-o la ultimele alegeri europene, ceva mai mică decât cea de 40,5% pe care a obţinut-o la alegerile naţionale de anul trecut.
În timp ce niciunul dintre partidele de opoziţie nu este poziţionat pentru a contesta guvernarea partidului său, există un sprijin tot mai mare pentru grupările de extremă dreapta, cum ar fi partidul Soluţia Greacă, care este pe cale să obţină de două ori mai multe voturi decât la alegerile de anul trecut. În încercarea de a părea mai patriot decât ultranaţionaliştii, Mitsotakis a reînviat ruptura istorică a ţării cu Macedonia de Nord şi l-a inclus pe lista sa pe Fredi Beleri, primarul ales al oraşului albanez Himarë, aflat în închisoare pe riviera albaneză. Politicianul de etnie greacă este considerat la Atena o victimă a persecuţiei politice, iar premierul intenţionează să se folosească de povestea sa pentru a seduce alegătorii naţionalişti.
IRLANDA
Votul european din Irlanda, care are loc în aceeaşi zi cu alegerile locale, se prefigurează a fi un barometru al opiniei publice înaintea scrutinului naţional de anul viitor.
În condiţiile în care ţara se află în mijlocul unei crize dramatice a locuinţelor, votul se anunţă a fi un referendum pentru premierul Simon Harris - care a preluat funcţia în aprilie - şi lipsa de locuinţe la preţuri accesibile.
Imigranţii sunt din ce în ce mai mult consideraţi ca fiind un factor al crizei locuinţelor. Irlanda a primit peste 100.000 de refugiaţi ucraineni în urma invaziei Rusiei, iar politicile dure de imigrare ale premierului britanic Rishi Sunak au dus la o creştere a numărului de solicitanţi de azil care sosesc din Marea Britanie.
ITALIA
Partidele din Italia au folosit aceste alegeri pentru a testa noi abordări de PR şi sloganuri menite să seducă pături mai largi de electorat.
Pentru partidul Fraţii Italiei, votul este folosit pentru a consolida cultul personalităţii în jurul premierului Giorgia Meloni. Politiciana nu are nicio intenţie de a activa în Parlamentul European, dar a insistat să conducă lista de candidaţi a partidului său şi îi încurajează pe oameni să "voteze Giorgia" şi să scrie pur şi simplu prenumele ei pe buletinul de vot. Legea electorală italiană permite această acţiune.
Liga lui Matteo Salvini, care a pierdut în mod constant alegători în favoarea partidului lui Meloni, vorbeşte de fapt despre Europa - într-un fel. Campania sa este un megamix al hiturilor clasice ale dreptei dure: Italia este acum împânzită de afişe care denunţă complotul Bruxelles-ului pentru a-i face pe localnici să mănânce greieri, să poarte burka şi să transforme pe toată lumea într-un Iisus gravid, generat de AI.
Partidul Forza Italia al defunctului Silvio Berlusconi nu poate renunţa la Il Cavaliere şi încă mai speră că imaginea acestuia îi va ajuta în sondaje.
Între timp, Partidul Democrat de centru-stânga pare să parieze pe o înfrângere generică, cu afişe care nu prezintă numele candidaţilor şi trâmbiţează teme vagi şi neinspirate, potrivit POLITICO.
LETONIA
Rusia nu este un subiect important în Letonia înaintea votului pentru UE, dar minoritatea vorbitoare de limbă rusă din această ţară este un subiect important. Înainte de vot, o mare parte din discuţii s-au axat pe eforturile depuse pentru a se implica în relaţia cu acest grup, mulţi fiind supăraţi de un plan de traducere în direct a dezbaterilor în limba rusă.
Cele opt partide din ţară vor obţine fiecare câte unul dintre cele nouă locuri ale Letoniei în Parlamentul European, dar rămâne de văzut cine va putea trimite un europarlamentar în plus la Bruxelles. Alianţa Naţională de dreapta pare cel mai bine pregătită pentru a face acest lucru: Invocând scandalul cheltuielilor care a dus la demisia ministrului de externe Krišjānis Kariņš în martie, grupul se prezintă ca o alternativă "curată" la partidele mainstream corupte - chiar dacă a făcut parte din toate coaliţiile din 2011.
Chiar dacă naţionaliştii vor obţine cele mai multe voturi, se aşteaptă ca Valdis Dombrovskis, stâlpul partidului Noua Unitate, să obţină un loc la Bruxelles şi să se întoarcă la Comisie imediat ce va fi nominalizat.
LITUANIA
Alegerile din Lituania se prefigurează a fi un referendum pentru Uniunea Patriei - creştin-democraţii lituanieni, aflată la guvernare. Este de aşteptat ca Partidul Social-Democrat de centru-stânga să obţină aproape de două ori mai multe voturi decât rivalii săi de centru-dreapta aflaţi la guvernare, subliniind nemulţumirea crescândă faţă de guvernul ţării.
Preocupările interne referitoare la ameninţarea reprezentată de Rusia au dominat dezbaterile în perioada premergătoare votului, dar partidele de stânga au reuşit, totodată, să orienteze discuţia către condiţiile de muncă din ţara baltică şi se folosesc de campanie pentru a solicita un salariu minim mai mare şi stabilirea unei săptămâni de lucru de patru zile. Acesta este un subiect prioritar pentru actualul comisar pentru mediu, Virginijus Sinkevičius, care doreşte să rămână la Bruxelles ca europarlamentar în următorul mandat.
LUXEMBURG
Statutul Marelui Ducat ca unul dintre cele mai importante paradisuri fiscale din Europa a fost un subiect important în perioada premergătoare votului pentru UE.
Partidul Socialist al Muncitorilor, al candidatului PES (Partidul Socialiştilor Europeni) pentru Comisia Europeană, Nicolas Schmit, solicită încetarea dreptului de veto al ţărilor membre în ceea ce priveşte politica de impozitare - o măsură ce ar putea ameninţa capacitatea Luxemburgului de a atrage marile corporaţii care doresc să economisească miliarde de euro. Propunerea a stârnit rumoare în ţară şi a determinat recent Camera Deputaţilor a ţării să intervină în campanie prin adoptarea unei moţiuni prin care se cere ca această chestiune să nu fie pusă în discuţie de către guvernul naţional "sub nicio formă".
MALTA
În Malta, viitorul vot este despre trei persoane. Primul este premierul în exerciţiu al Partidului Laburist, Robert Abela, pentru care votul este un referendum asupra guvernului său. Dar alegătorii se pot gândi, de asemenea, la preşedintele Parlamentului European, Roberta Metsola, în timp ce votează, şi îşi pot semnala sprijinul pentru ea prin susţinerea Partidului Naţionalist din opoziţie.
În ultimele zile, o a treia persoană a captat imaginaţia populară şi chiar ar putea influenţa rezultatele. Toată atenţia se îndreaptă acum către fostul prim-ministru laburist Joseph Muscat, care a fost acuzat de o serie de infracţiuni - de la spălare de bani la fraudă şi conspiraţie - în legătură cu o afacere controversată de privatizare a trei spitale de stat. El neagă orice abatere, dar momentul ar putea fi un factor care să influenţeze rezultatele. Amuzant este că înainte de alegeri, candidaţii Partidului Laburist la Parlamentul European au filmat un reality show în stil Big Brother, numit Il-Kamp Politiku (Tabăra politică). Cei nouă candidaţi au petrecut un weekend împreună într-un apartament de hotel, totul fiind filmat şi difuzat la televizor. Nu se ştie câţi telespectatori au urmărit emisiunea.
OLANDA
La şase luni de la alegerile olandeze, s-a ajuns în cele din urmă la un acord pentru un nou guvern de coaliţie, de dreapta, iar fostul şef al serviciilor de informaţii, Dick Schoof, a fost desemnat prim-ministru. Dar nu este clar cum va colabora echipa eterogenă de partide populiste, printre care se numără şi Partidul pentru Libertate (PVV), formaţiunea de extremă dreapta a lui Geert Wilders, iar partidele de centru au folosit cele câteva dezbateri organizate în perioada premergătoare votului pentru a ataca coaliţia şi a contesta politicile sale nerealiste - de exemplu, sugestia sa de a convinge ţările membre să reducă partea de bani cu care Olanda trebuie să contribuie la bugetul UE.
Având în vedere apatia generală a alegătorilor olandezi faţă de votul pentru UE, cea mai mare întrebare care se pune este dacă participarea la aceste alegeri va fi în cele din urmă mai mare decât cea pentru consiliile regionale.
POLONIA
După ce au votat în ultimele luni în alegeri naţionale şi locale cu miză mare, polonezii sunt, în mod normal, mai puţin dispuşi să se prezinte din nou la urne atât de curând. În încercarea de a-i mobiliza, partidele politice, cu visteria de campanie goală, s-au concentrat în principal pe atacuri reciproce şi pe divizarea în tabere pro-UE şi eurosceptice.
Principalele subiecte au vizat suveranitatea naţională şi statul de drept, două aspecte care au dus la ciocniri intense între Varşovia şi Bruxelles în ultimii ani. Deşi pe liste se află nume mari - printre care actuali miniştri, doi foşti miniştri care au fost excluşi din parlamentul naţional şi un fost baron al energiei care s-a ascuns de autorităţi în mare parte din campanie - sondajele sugerează că prezenţa la vot va fi scăzută, doar susţinătorii fideli urmând să ia parte la vot.
PORTUGALIA
În Portugalia, votul pentru UE a servit în mod tradiţional drept referendum asupra guvernului naţional, dar, având în vedere că are loc la doar două luni după ce noua coaliţie de centru-dreapta, Alianţa Democratică, a preluat puterea, este probabil ca rezultatele să fie o simplă oglindă a celor înregistrate la alegerile naţionale din martie.
Într-adevăr, se preconizează că centru-dreapta va învinge la limită Partidul Socialist, al cărui mandat de opt ani s-a încheiat în urma demisiei premierului António Costa anul trecut. Partidul de extremă-dreapta Chega ar urma să se claseze pe locul al treilea, asigurându-şi până la patru locuri în Parlamentul European.
Soarta lui Costa, care este considerat candidatul principal pentru a-i succeda lui Charles Michel în funcţia de preşedinte al Consiliului European, va umbri votul. Principalul obstacol în calea selecţiei sale este ancheta în curs de desfăşurare privind rolul său într-un scandal de trafic de influenţă. În urma unor alegeri în care extrema dreaptă va face progrese în campania de combatere a corupţiei din cadrul partidelor tradiţionale, liderii UE ar putea prefera să aleagă o figură mai neştirbită pentru a conduce summiturile.
SLOVACIA
Alegerile europene din Slovacia au fost umbrite de o dramă internă: tentativa de asasinare a premierului Robert Fico, luna trecută. De la acest incident, o campanie care trebuia să se axeze pe migraţie şi pe războiul din Ucraina s-a concentrat, în schimb, pe radicalizarea atacatorului care s-a îndreptat împotriva politicianului populist. Sondajele arată că strategia a dat roade pentru partidul de guvernământ Direcţia-Social Democraţia (SMER), ale cărui rezultate sunt aşteptate să fie susţinute de un vot de simpatie.
SLOVENIA
La ultimele alegeri pentru Parlamentul European, Slovenia s-a distins, în mod nedorit, de a fi membrul UE cu a treia cea mai scăzută prezenţă la vot. Partidul Libertăţii, aflat la guvernare, îşi propune să îmbunătăţească aceste cifre de data aceasta, programând în acelaşi timp cu votul pentru UE un triplu referendum privind: moartea asistată, consumul de canabis şi votul preferenţial la alegerile generale.
În timp ce se aşteaptă ca toate cele trei subiecte ale referendumului să mobilizeze alegătorii care susţin guvernul, alţii ar putea să se prezinte la urne pentru a folosi alegerile ca un referendum de facto asupra Partidului Libertăţii şi a partidelor din coaliţie. Guvernul a făcut presiuni pentru recunoaşterea Palestinei, astfel încât alegătorii ar putea folosi ocazia pentru a îmbrăţişa sau respinge această opţiune.
SPANIA
Şi alegerile europene din Spania se prefigurează a fi un referendum pentru premierul socialist Pedro Sánchez. Votul are loc la doar o săptămână după ce parlamentul spaniol a aprobat controversata amnistie a separatiştilor catalani de către guvernul său. Se aşteaptă ca această măsură să aducă voturi pentru partidul lui Sánchez în Catalonia, dar ar putea submina performanţele acestuia în restul ţării.
În sens mai larg, alegătorii ar putea avea în minte gestionarea de către Sánchez a unei crize diplomatice majore atunci când se vor prezenta la urne. În ultimele săptămâni, premierul spaniol şi omologul său argentinian, Javier Milei, au făcut schimb de replici într-o confruntare tensionată pe care Sánchez încearcă să o folosească pentru a galvaniza alegătorii de stânga, dar care ar putea mobiliza şi susţinătorii extremei drepte.
În cazul în care Partidul Popular de centru-dreapta depăşeşte socialiştii, acest lucru va fi văzut ca o mustrare la adresa administraţiei lui Sánchez.
SUEDIA
Un comisar european este, în mod neaşteptat, o figură importantă în alegerile europene din Suedia. În condiţiile în care problema imigraţiei domină campania, partidele se înghesuie să se prezinte ca fiind cele capabile să determine Bruxelles-ul să înăsprească permeabilitatea graniţelor Europei. În acest context, Partidul Social-Democrat, de centru-stânga, subliniază rolul jucat de unul dintre membrii săi, comisarul pentru afaceri interne Ylva Johansson, în elaborarea noilor politici de frontieră mai restrictive ale UE.
Dar, fără să fie surprinzător, partidul de extremă dreapta Democraţii Suedezi a insistat cel mai mult pe tema imigraţiei, cu un slogan care cere Europei să "construiască ziduri".
Alegerile ar putea determina soarta micului Partid Liberal, favorabil UE: Dacă acesta pierde singurul loc în Parlamentul European - ceea ce sondajele sugerează că ar putea să se întâmple - atunci observatorii sugerează că liderii partidului s-ar putea întreba dacă să continue să facă parte din actualul guvern.
UNGARIA
Părea să fie cea mai plictisitoare campanie electorală europeană din Ungaria din ultimii ani, în care nimic nu-i stătea în cale premierului în exerciţiu Viktor Orbán, însă campania a devenit acum un test critic pentru a vedea dacă o nouă figură în ascensiune a opoziţiei îl poate contesta pe liderul de lungă durată de la Budapesta.
Fost membru al cercului intim al lui Orbán, Péter Magyar este acum principalul său rival. Abordând teme precum corupţia, sistemul de sănătate, educaţia precară, partidul său, Respect şi Libertate, a ajuns la un nivel record, galvanizând alegătorii antiguvernamentali care erau reticenţi faţă de partidele tradiţionale de opoziţie. Cu toate acestea, poziţia lui Magyar faţă de UE rămâne neclară.
Partidul Fidesz al lui Orbán foloseşte fiecare linie de atac pe care o poate aduna împotriva lui Magyar. Experţii spun că, dacă va obţine 20 % sau mai mult din voturi, Magyar ar putea să se poziţioneze ca o ameninţare credibilă la adresa regimului lui Orbán.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
