Dezbaterea televizată de marţi între candidaţii la fotoliul de la Casa Albă Kamala Harris şi Donald Trump este un eveniment de neratat, în contextul în care începând din 1960 mai mulţi candidaţi şi-au ”jucat” alegerea în acest exerciţiu, relatează AFP.
Abandonarea lui Joe Biden şi nominalizarea vicepreşedintei drept candidată face înfruntarea periculoasă pentru Kamala Harris, a cărei prestaţie este extrem de aşteptată.
Ea este o fostă procurorare cunoscută prin fermitatea sa, el este un tribun confirmat, un fost animator de reality-show care se dă în vânt după invective.
Kamala Harris şi Donald Trump se înfruntă marţi seara într-o dezbatere inedită, în faţa a milioane de telespectatori, cu doar câteva săptămâni înainte de alegerile prezidenţiale de la 5 noiembrie.
Înfruntarea este cu atât mai aşteptată cu cât fostul pteşedinte republican şi vicepreşedinta democrată în exerciţiu se întâlnesc pentru prima oară în acest format de duel televizat.
Confruntarea lor este prevăzută la ora locală 21.00 (4.00, ora României), la postul ABC News, la Philadelphia.
Donald Trump are experienţă. Furtunosul septuagenar participă la a şaptea dezbatere televizată şi i-a marcat pe americani prin unele dintre prestaţiile sale trecute.
Cea mai memorabilă dezbatere a sa este ultima, cu Joe Biden, în iunie. El a preciptat retragerea preşedintelui democrat.
Vicepreşedinta a participat la ultima sa dezbatere în urmă cu patru ani, împotriva lui Mike Pence. Pe vremea când era procuroare şi apoi sanatoare, ea a arătat că ştie să riposteze şi să lupte oratoric.
Întâlnirea sa cu Donald Trump se anunţă periculoasă. Potrivit unui sondaj publicat duminică de cotidianul The New York Times (NYT), alegătorii amerricani ”nu sunt siguri că ştiu suficient despre poziţiile Kamalei Harris”, în contextul în care a avut la dispoziţie câteva săptămâni după intarea în campanie pentru a se pregăti de primul său interviu.
Aceste întâlniri, al căror impact asupra scrutinului rămâne adesea limitat, sunt momente puternice ale campaniei electorale de la primul tête-à-tête televizat, organizat în urmă cu 60 de ani la Chicago între John F. Kennedy şi Richard Nixon.
AFP prezintă momente marcante din istoria dezbaterilor prezidenţiale în Statele unite.
JOHN KENNEDY, MULT MAI BINE PREGĂTIT DECÂT RICHARD NIXON (1960)
În prima astfel de dezbatere prezidenţială televizată din istoria Statelor Unite, la 26 septembrie 1960, la Chicago, Richard Nixon nu este în elementul său.
Contrastul între cei doi candidaţi la fotoliul de la Casa Albă este frapant: tânărul şi atrăgătorul John F. Kennedy este mai în largul său în faţa camerei, privind profund obiectivul şi dând răspunsuri clare şi concise, în timp ce candidatul republican transpiră şi pare prost pregătit de acest nou exerciţiu.
Proba faptului că televiziunea este importantă este faptul că majoritatea celor 70 de milioane de americani care au urmărit dezbaterea în faţa televizorului au apreciat că John F. Kennedy, ales preşedinte al Statelor Unite câteva săptămâni mai târziu, a ieşit învingător.
Cei care au ascultat dezbaterea la radio au conchis invers.
GAFA URIAŞĂ A LUI GERALD FORD ÎN PLIN RĂZBOI RECE (1976)
A fi preşedintele Statelor Unite nu înseamnă neapărat să nu faci gafe în politică externă.
Preşedintele în exerciţiu Gerald Ford a suferit această crudă experienţă în 1976 răspunzând unei întrebări despre influenţa sovietică în Europa de Est.
”Nu există dominaţie sovietică în Europa de Est şi nu va exista niciodată în timpul administraţiei Ford”, declară el sub privirea stupefiată a jurnalistului de la New York Times Max Frankel.
În plin Război Rece, această declaraţie face titluri de presă timp de câteva zile şi-l costă, probabil, câteva voturi pe preşedintele în exerciţiu, înfrânt de Jimmy Carter în ziua alegerilor
RONALD REAGAN SE SALVEAZĂ DINTR-O ÎNTREBARE STÂNJENITOARE MULŢUMITĂ UMORULUI (1984)
Ronald Reagan, în vârstă de 73 de ani în 1984, era la acea vreme preşedintele în exerciţiu cel mai în vârstă din istoria Statelor Unite.
Întrebat despre vârsta sa şi capacitatea de a ocupa funcţia un al doilea mandat, fostul actor s-a salvat cu o piruetă.
”Nu voi face din problema vârstei un element al acestei campanii. Nu voi exploata, din motive politice, tinereţea şi lipsa de experienţă a adversarului meu”, răspunde el şi întoarce întrebarea în avantajul său.
Candidatul democrat Walter Mondale, în vârstă de 56 de ani, a râs forţat.
”Am înţeles imediat că replica sa îmi va face rău”, declara el într-un interviu acordat PBS şase ani mai târziu. ”Dacă priviţi imaginile, vedeţi că eu zâmbesc, dar dacă priviţi mai atent veţi vedea câteva lacrimi pe faţa mea, pentru că ştiam că tocmai marcase un punct decisiv”.
Reales preşedinte, Ronald Reagan deţine în continuare recordul de cel mai bătrân preşedinte din istoria Statelor Unite.
GESTICA GREŞITĂ A LUI GEORGE BUSH ÎN FAŢA AMERICANILOR (1992)
Comportamentul îi poate descalifica pe unii candidaţi.
Invitaţi să răspundă întrebărilor publicului în 1992, cei doi candidaţi, Bill Clinton şi George Bush, au o abordare diametral opusă a debaterii.
La anumite întrebări, preşedintele republican în exerciţiu întâmpină dificultăţi să le răspundă cetăţenilor care-l interpelează şi pare nerăbdător să se termine.
El îşi priveşte ceasul în mai multe rânduri.
Adversarul său, în schimb, arată că ascultă întrebările şi dă dovadă de emapie, o diferenţă uriaşă, care a jucat un rol important în victoria lui Bill Clinton câteva săptămâni mai târziu.
”ABORDAREA” DE NEÎNŢELES A LUI AL GORE A LUI GEORGE W. BUSH (2000)
Imaginile sunt uneori suficiente în sine, însă ceea ce a făcut Al Gore în 2000 rămâne în continuare de neînţeles.
În timp ce George W. Bush explică, în picioare, că ”această campanie nu ne vizează filosofia, pozţia în anumite subiecte...”, Al Gore se ridică de pe scaunul său şi se apropie de George W. Bush ca pentru a-l provoca.
Bush se uită la Gore, îl salută rapid dând din cap zâmbind şi-şi reia fraza ”...ci pe cine este cu adevărat capabil să acţioneze”.
Publicul râde, vicepreşedintele în exerciţiu este stânjenit.
Ce şanse are? În 2000 încă nu existau reţele de socializare şi meme-uri. El este înfrânt în alegeri.
Al Gore, care conducea cu opt puncte procentuale în sondaje înainte de cele trei dezbateri, rămâne cu patru puncte procentuale după această a treia şi ultimă dezbatere în care şi-a abordat cu neîndemânare adversarul.
O DEZBATERE CARE SE TRANSFORMĂ ÎN ÎNFRUNTARE PERSONALĂ ÎNTRE HILLARY CLINTON ŞI DONALD TRUMP (2016)
Cea de a doua rundă între Donald Trump şi Hillary Clinton, în 2016, a fost dură.
La un pic mai bine de 48 de ore după publicarea unei înregistrări video în care omul de afaceri face declaraţii degradante despre femei, miliardarul începe prin a se apăra.
Candidatul republican îşi repetă scuzele, lansând în acelaşi timp acuzaţii împotriva lui Bill Clinton.
Cu o oră şi jumătate înainte de dezbatere, el a invitat nişte jurnalişti la un hotel, în care era înconjurat de patru femei, dintre care trei îl acuzau pe fostul preşedinte democrat că le-a agresat în anii '70 şi '90. Şi o acuză pe Hillary Clinton că şi-a ajutat soţul să le denigreze.
Hillary Clinton îi răspunde. Donald Trump cel din video ”este întru totul el”, subliniază ea şi aminteşte că magnatul în domeniul imobiliar a atacat şi ”imigrante, afroamericance, latino, femei cu dizabilităţi”.
Tensionat, uneori ameninţător prin atitdinea sa, Donald Trump trage, atunci, rând pe rând, toate cartuşele pe care le are - e-mailuri trimise de Hillary Clinton de pe mesageria personală pe când era secretar de Stat, drama de la Benghazi, gafa candidatei care i-a catalogat pe alegători drept ”jalnici”.
Dezbaterea începe într-o atmosferă de tensiune extremă, fără ca cei doi candidaţi să-şi strângă mâna şi se termină, în mod surprinzător, pe un ton mai împăciuitor. Hillary Clinton încheie spunând că-i respectă pe copiii lui Donald Trump, iar acesta îi salută combativitatea.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
