Actorul Alain Delon, simbol al cinematografiei franceze, a murit, duminică, la 88 de ani. Legendă a cinematografiei, el a lăsat în urmă o carieră excepţională, dar şi o viaţă extrem de romantică, scrie leparisien.fr.
Decesul a fost anunţat de cei trei copii ai săi.
11 septembrie - Maratonul Impactul fiscalitații în economie. Parteneri: ARB, CEC Bank, CITR.
24 septembrie - Eveniment News.ro – ROINVEST - Ediția a V-a Parteneri: ARB, CEC Bank, ROCA, TeraPlast, ACUE
30 septembrie - Eveniment Profit.ro E-Commerce – Provocările creșterii pe o piață cu concurență tot mai dură - Ediția a V-a - Parteneri: CEC Bank, ContentSpeed, ARB
7 octombrie - Eveniment Profit Energy.forum - Ediția a VIII-a. Parteneri: Raiffeisen Bank, ACUE
„Alain Fabien, Anouchka, Anthony şi (câinele său) Loubo sunt profund întristaţi să anunţe decesul tatălui lor. Acesta s-a stins din viaţă în linişte în casa sa din Douchy, înconjurat de cei trei copii ai săi şi de familia sa. (...) Familia sa vă roagă să îi respectaţi viaţa privată în această perioadă de doliu extrem de dureroasă”, se arată în comunicat.
Născut la 8 noiembrie 1935, Delon a revoluţionat cinematografia cu frumuseţea sa de înger diabolic în filmele lui Clément, Melville şi Visconti.
Un simbol al industriei cinematografice, Alain Delon a jucat în peste 80 de filme, sub îndrumarea unora ca Michelangelo Antonioni, Luchino Visconti, Jean-Pierre Melville şi Jean-Luc Godard, şi alături de actori precum Romy Schneider, Jean Gabin, Yves Montand şi Lino Ventura.
Rar văzut în filme de la sfârşitul anilor '90, Alain Delon a ţinut prima pagină a ziarelor în vara anului 2023, când cei trei copii ai săi au depus o plângere împotriva doamnei sale de onoare, Hiromi Rollin, descrisă uneori drept însoţitoarea sa, pentru suspiciune de abuz. Cei trei copii ai săi au dus apoi un război fratricid prin intermediul presei şi al instanţelor, certându-se cu privire la starea de sănătate a starului, care suferea de limfom şi a avut un accident vascular cerebral în 2019.
În mai 2019, a revenit să guste din luminile covorului roşu de la Cannes pentru a primi un Palme d'Or onorific, printre lacrimi şi un discurs cu accente testamentare: „Este un fel de omagiu postum, dar în timpul vieţii mele”, a reacţionat actorul din „Plein soleil” (1960), filmul care i-a adus consacrarea internaţională, „Rocco et ses frères” (1960) şi „Le Guépard” (1963), sau „La piscine” (1969).
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
