Regizorul francez Ladj Ly, autor al lungmetrajului „Les misérables”, revelaţia anului pe Croazetă şi propunerea Franţei pentru o nominalizare la Oscar, a vorbit într-un interviu acordat News.ro despre viaţa de la periferia Parisului, despre societatea tot mai nemulţumită şi îndreptăţită să îşi ceară drepturile în stradă, despre cineaştii care sunt astăzi tot mai puţin angajaţi în a susţine o cauză şi despre platformele de streaming pe care le vede ca oportunitate pentru autori.
Sprijinit de Spike Lee în cursa pentru Oscar, francezul Ladj Ly este încrezător în şansele lui. „Les misérables” este cel mai bun film european al anului, judecând după palmaresul unuia dintre cele mai importante festivaluri, Cannes, şi s-a bucurat de critici favorabile, la fel şi de un public entuziast.
Invitat special la festivalul Les Films de Cannes à Bucarest, care s-a încheiat duminica trecută, Ladj Ly a vorbit în interviul acordat News.ro despre mediul în care a crescut şi în care încă trăieşte, Montfermeil, la periferia Parisului, despre schimbările prin care a trecut comunitatea şi speră ca angajamentul lui, ca autor, să aducă măcar subiectul în discuţia autorităţilor.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Preşedintele Macron s-a arătat interesat să vadă filmul lui, chiar în perioada revoltelor Vestelor Galbene. Însă cei doi nu s-au înţeles cu privire la locul de vizionare, astfel că o copie a lungmetrajului a ajuns la palatul Élysée şi cineastul încă aşteaptă o reacţie a preşedintelui.
Finanţarea educaţiei şi a culturii reprezintă chestiunea cea mai arzătoare pentru Ladj Ly şi comunitatea din care face parte. Lipsa educaţiei, a posibilităţii de a oferi copiilor alternative duce la problemele pe care le arată şi în filmul lui – de altfel, inspirat din viaţa reală. A înfiinţat o şcoală de cinema în cartierul lui şi sute de copii sunt atraşi de ideea de a urma o astfel de carieră, însă sprijinul primit din partea autorităţilor nu este mulţumitor. Face eforturi pentru a atrage atenţia şi este, totuşi, optimist.
Cineaştii de astăzi „sunt tot mai puţin angajaţi şi că vor să facă film de dragul de a face film, nu vor să transmită neapărat un mesaj”, consideră Ladj Ly, care este deschis eventualelor oferte din partea platformelor de streaming de a-i produce filmele. Pe acestea le vede ca dispuse să dea o şansă autorilor.
Producţia „Les misérables”, scrisă şi regizată de Ladj Ly, în vârstă de 40 de ani, a fost recompensată anul acesta la Cannes cu premiul juriului. Debutul în lungmetraj al regizorului a fost ales propunerea Franţei pentru o nominalizare la categoria „cel mai bun lungmetraj internaţional” a premiilor Oscar 2020.
Drama vorbeşte despre viaţa în suburbiile Parisului. Stéphane a venit din Cherbourg pentru a se alătura Brigăzii Anticrimă din Montfermeil. Îşi întâlneşte noii colegi de echipă, Chris şi Gwada, ale căror metode sunt, uneori, „speciale”, şi descoperă rapid tensiunile dintre diferite grupuri din zonă. Când o operaţiune de arestare scapă de sub control, cei trei poliţişti se găsesc într-o postură aproape imposibil de suportat.
Din distribuţie fac parte Damien Bonnard, Alexis Manenti şi Djibril Zonga, dar şi fiul cineastului, în vârstă de 11 ani. La scenariu au colaborat Giordano Gederlini şi Alexis Manenti.
Lungmetrajul va avea premiera în cinematografele franceze luna aceasta, iar în cele româneşti la începutul anului viitor.
Prezentăm integral interviul acordat News.ro de regizorul Ladj Ly:
La conferinţa de după gala de premiere de la Cannes, aţi spus că preşedintele Emmanuel Macron era dispus să organizeze o proiecţie a filmului, la sugestia dumneavoastră. Ce s-a întâmplat?
Ladj Ly: El a înţeles mesajul şi ne-a invitat la Élysée pentru a vedea filmul, însă am refuzat şi i-am propus să vină în Montfermeil, cartierul meu, dacă vrea să îl vadă. Până la urmă, nu ne-am înţeles şi i-am trimis un DVD.
A avut un răspuns, o reacţie?
Ladj Ly: Nu, încă nu. Aşteptăm cu răbdare.
Filmul, în general, nu oferă răspunsuri, ci poate stârni discuţii. Sunteţi un cineast angajat. Care credeţi că este, astăzi, influenţa unor astfel de cineaşti faţă de cei din anii ‘70-`80-`90?
Ladj Ly: Este adevărat că, în ziua de astăzi, cineaştii sunt tot mai puţin angajaţi şi că vor să facă film de dragul de a face film, nu vor să transmită neapărat un mesaj. Eu sunt un cineast angajat, plec de la principiul că am lucruri de spus, de povestit, deşi cinematografia nu are neapărat rolul de a aduce răspunsuri, după cum spuneaţi. Eu vreau să creez dezbateri.
În ultimii ani au avut loc tot mai multe mişcări de stradă în lume, cum s-a schimbat atmosfera în Montfermeil? Aţi crescut şi încă locuiţi acolo.
Ladj Ly: Din păcate, oamenii sunt revoltaţi peste tot. Demonstrează pentru drepturile lor. Este o problemă globală, pentru care, deocamdată, nu există soluţii. Avem mişcarea Vestelor Galbene, în Franţa, sunt cei din Hong Kong, Chile, Barcelona. În plus, asta ne arată că sistemul nu mai funcţionează. În ceea ce priveşte Montfermeil, oraşul s-a schimbat. A existat un plan de reconstrucţie urbană de mari proporţii. Au fost distruse multe blocuri, au fost reconstruite, dar chiar dacă s-au schimbat câteva cărămizi, rămân foarte multe probleme. Oamenii sunt nefericiţi, sunt probleme cu şomajul, cu educaţia şi cultura, pentru că bugetele care erau alocate acestor domenii au fost de-a dreptul suprimate. Aş spune că starea şcolilor este catastrofală şi că totul trebuie reluat şi reconstruit, pentru că trebuie să ne punem problema vieţii pe care o duc copiii astăzi, acolo, şi a felului în care ei sunt educaţi şi formaţi. Ceea ce eu încerc să fac prin ce produc. În afara acestui plan de reconfigurare urbană, nu s-a schimbat foarte mult. Aş spune că lucrurile s-au înrăutăţit. Dacă mă gândesc la perioada copilăriei, îmi amintesc că exista un sistem organizat mult mai bine pentru copii – puteau pleca în vacanţă, în tabere, lucruri care nu mai funcţionează azi. Acum sunt lăsaţi de capul lor, pentru că părinţii lucrează 10 – 12 ore pe zi, fac două ore până la serviciu şi două ore întors, nu mai au timp să îi educe, să îi înveţe, aşa că ei rămân în stradă cu amicii lor. Întâi se amuză, după aceea fac nişte prostii mai mici, apoi trec nişte prostii mai mari. Şi aşa începe tot acest angrenaj.
Proiectul „Les misérables” a durat zece ani. În tot acest timp cât de mult aţi schimbat din poveste? Care a fost amprenta lăsată asupra ei de cele petrecute în societate în acest deceniu?
Ladj Ly: Încerc să fac un cinema realist în care vorbesc despre lucrurile pe care le-am trăit eu însumi. Deşi am reflectat multă vreme, nu am ajuns să schimb mare lucru în proiect. Acopăr puţin revoltele de acum 13 ani şi mă inspiră ceea ce s-a întâmplat, atât în viaţa mea, cât şi în a celor care erau aproape de mine.
În afara finanţării, care a fost o provocare pentru proiect, ce altceva a fost dificil?
Ladj Ly: Sincer, în afară de finanţare, nu am întâlnit dificultăţi deosebite. Având în vedere că exista scurtmetrajul „Les misérables”, de la care am pornit, lucrurile erau pe calea lor, erau bine pregătite şi am constatat că şi producătorii, şi actorii şi-au făcut treaba foarte bine. Însă problema bugetului a fost foarte mare, pentru că a trebuit să avem un buget la jumătate, ceea ce a complicat mult lucrurile.
Premiul obţinut la Cannes şi recunoaşterea internaţională vor face să fie mai uşor pe viitor să obţineţi bani pentru proiecte sau va depinde în continuare de subiectele abordate?
Ladj Ly: În mod normal, şi insist asupra acestor cuvinte, nu ar trebui să mai întâmpinăm dificultăţi. Pentru că acum lucrurile par să meargă: am făcut filmul, am ajuns cu el la Cannes, am primit premiul şi suntem în cursa pentru o nominalizare la Oscar. Dar ne întâlnim cu tot felul de suprize. Constat că şi în ceea ce priveşte şcoala de cinema pe care am înfiinţat-o în urmă cu un an şi jumătate, nu suntem susţinuţi financiar după cum ne-am aştepta şi după cum am avea dreptul, aşa cum alţii au. Dar sper că lucrurile vor merge mai bine.
Tot la Cannes spuneaţi că pregătiţi următorul lungmetraj pentru a reveni anul viitor pe Croazetă. Vă veţi încadra în timp, având în vedere programul plin privind promovarea „Les misérables”?
Ladj Ly: Nu fac filme pentru a ajunge la Cannes, ci pentru că vreau să povestesc nişte lucruri. M-am gândit o singură dată la asta, în timp ce făceam „Les misérables”. Am petrecut momente foarte frumoase la Cannes, pe care le-am trăit în mod deosebit. Acum, dacă termin scenariul, aş considera asta o mare victorie.
Drepturile de distribuţie pentru „Les misérables” în America de Nord au fost cumpărate de Amazon. Cum vedeţi evoluţia platformelor de streaming şi cum influenţează ea filmul de autor?
Ladj Ly: Este clar că totul se va schimba în anii următori, cu toate platformele care vin, cu Netflix şi Amazon deja prezente, cu Disney şi altele, cu milioane şi milioane de dolari. Cinematografia se va schimba. Cum? Nu ştiu sigur. Aceste platforme vor fi din ce în ce mai prezent. Astăzi, finanţarea pentru cei care vor să facă filme este o treabă complicată. Probabil că o soluţie va fi să te îndrepţi spre astfel de platforme. Un exemplu este „Banlieusards” al lui Kery James, care a avut nevoie de 6-7 ani să facă filmul şi să strângă banii necesari, şi, până la urmă, Netflix l-a difuzat. A devenit un mare succes. Într-o singură săptămână, a fost vizionat de peste 3 milioane de ori. Sper că platformele se vor implica din ce în ce mai mult în finanţarea unor asemenea filme, astfel încât şi alţii să fie atraşi, să nu fie mereu aceleaşi persoane. Există şi un neajuns: din păcate, asta înseamnă că filmele nu vor mai fi difuzate în săli, deoarece relaţia dintre cele două este una complexă.
Sunteţi deschis pentru o astfel de colaborare?
Ladj Ly: De ce nu? Sigur. Eu nu pun obstacole.
Întreb pentru că există această controversă platforme - săli de cinema. Mulţi autori de film le critică, subliniază că oamenii se îndepărtează astfel de sălile de cinema.
Ladj Ly: Este punctul lor de vedere. Dacă mă gândesc la mine, la oamenii din jurul meu care au făcut eforturi să strângă bani pentru filme, este un lucru bun. Poate că nu e bine pentru toată lumea. Dar cred că aceste platforme ar putea deschide nişte uşi şi ar putea da o şansă unora dintre autori.
Unii critici v-au comparat cu Spike Lee. Cum primiţi această asemănare?
Ladj Ly: Îmi face plăcere. Spike Lee e o referinţă uriaşă. Îmi place foarte mult, îl respect, m-a inspirat foarte mult. Este unul dintre primii realizatori de culoare. Mi-a văzut filmul şi l-a apreciat. Ne-a anunţat că ne va sprijini în cursa pentru Oscar, aşa că sper să fim pe lista celor cinci.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
