Actorul Tudor Aaron Istodor, interpretul rolului principal în filmul ”Fixeur”, regizat de Adrian Sitaru, care i-a adus selecţia în programul Shooting Stars al Berlinalei 2017, vorbeşte într-un interviu acordat agenţiei de presă News.ro despre etică şi limite, despre perfecţionism.
Interpretul personajului Radu din ”Fixeur” spune că nu se vede ”aranjat în carieră” odată cu selecţia în programul dedicat tinerilor actori în cadrul Berlinalei, însă ”este o oportunitate”.
”Fixeur” va avea premiera românească pe 27 ianuarie. Filmul spune povestea lui Radu, care este stagiar la sediul din Bucureşti al Agenţiei France Presse şi visează să devină jurnalist. Ambiţios, oportunitatea realizării unui ”super-subiect” despre o prostituată minoră repatriată din Franţa îi dă acestuia ocazia să îşi dovedească competenţele. Totuşi, pe măsură ce se apropie de scopul său, Radu realizează că înverşunarea cu care înţelege să facă această meserie este îndoielnică.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Luna aceasta, va fi lansat, la Paris, cel mai recent film a lui Fanny Ardant - ”Le divan de Stalin” - în care joacă şi actorul român. Acesta este al patrulea lungmetraj al regizoarei şi actriţei franceze din distribuţia căruia face parte Tudor Aaron Istodor.
”M-am implicat foarte mult în toate rolurile, dar nu ştiu dacă am mers până în pânzele albe. Cred că poţi să dai totul pentru un rol şi fără pânze albe, cu bucurie, cu relaxare, cu comunicare, cu deschidere şi lăsându-te vulnerabil”, declară Istodor în interviul News.ro.
Tudor Aaron Istodor este unul dintre cei zece tineri actori europeni selectaţi în programul Shooting Stars, organizat de European Film Promotion (EFP) şi ajuns la cea de-a 20-a ediţie. Actorii vor fi prezentaţi profesioniştilor din industria filmului, presei internaţionale şi publicului la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin (9 – 19 februarie 2017).
Tudor Aaron Istodor, în vârstă de 32 de ani, propus din partea României de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR), organizatorul Festivalului Internaţional de Film Transilvania, a impresionat juriul cu versatilitatea şi naturaleţea sa. Joacă în paralel în teatru şi film şi este absolvent al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, promoţia 2009. Încă din timpul studenţiei, a colaborat cu regizori precum Lucian Pintilie, Radu Muntean, Paul Negoescu. A jucat în filme regizate de Fanny Ardant (”Rouges sont les reves”, ”Cadences obstinées” şi ”Cenuşă şi sânge”), şi în ”Domnişoara Christina”, semnat de Alexandru Maftei, iar cel mai recent rol al său este cel din lungmetrajul ”Fixeur”, regizat de Adrian Sitaru. A interpretat rolul lui Edward al II-lea în serialul ”The Plantagenets”, produs de BBC, şi poate fi văzut în spectacole pe scena Teatrului Naţional Bucureşti şi pe cea a Teatrului Evreiesc de Stat din Bucureşti.
Prezentăm integral interviul acordat de actorul Tudor Aaron Istodor agenţiei de presă News.ro.
Cât de aproape ai fost, până acum, de meseria de jurnalist, de jurnalism în general?
Tudor Aaron Istodor: N-am fost deloc aproape. Nu am avut prieteni jurnalişti, nu ştiam cu ce se mănâncă. A fost foarte importantă, din punctul ăsta de vedere, întâlnirea cu operatorul fimului, Adrian Silişteanu, care a lucrat ca fixeur pentru Agence France Presse. Vorbind cu el am aflat foarte multe despre jurnalism.
Te-ai pus în pielea unui fixeur, a unui jurnalist în devenire. Te identifici cu rolul din filmul lui Sitaru? Ai fi reacţionat la fel în realitate?
Tudor Aaron Istodor: Mă identific şi nu mă identific cu rolul. Adică sunt multe lucruri cu care rezonez, probleme cu care mă confrunt în viaţa reală, nu legate neapărat de jurnalism. Cred că filmul atinge o problemă cu care ne confruntăm cu toţii, mai devreme sau mai târziu: cât de departe eşti dispus să mergi pentru a-ţi atinge scopul sau pentru ce credeai tu că este scopul tău. Nu ştiu cum aş fi reacţionat în realitate, dar nu cred că asta contează. Am încercat să mă pun pe mine in situaţiile din film, să văd cum aş fi reacţionat eu în situaţiile respective.
Cât de fină este linia dintre etică/deontologie şi ”scopul scuză mijloacele”?
Tudor Aaron Istodor: Cred că depinde de la caz la caz. Poate fi o linie foarte fină, aproape insesizabilă sau o ditamai autostrada cu 10 benzi între cele două. În cazul din film, ce e frumos este că nu cred că cineva deţine dreptatea absolută şi obiectivă. Şi personajul meu are dreptate să fie şocat, să vadă dincolo de ce credea, să vadă real omul din faţa lui şi dacă îl ajută mai mult facând un interviu sau lăsându-l în pace, şi jurnaliştii au dreptatea lor să încerce să facă acest interviu, şi maica superioară are dreptea ei. Filmul nu dă o rezolvare, ridică nişte întrebări şi asta mi se pare minunat.
Ar fi permisă forţarea la maxim pentru a obţine un super-subiect?
Tudor Aaron Istodor: Depinde de subiect şi ce implică forţarea la maxim. Cand forţarea la maxim implică rănirea altora sau posibilitatea de a face rău, cred că... e evident.
Dacă nu ar vorbi jurnaliştii, lucrurile ar fi mai grave (citez din memorie). Este o părere pe care o susţii?
Tudor Aaron Istodor: Da.
Ai mers, să spunem, până în pânzele albe pentru un rol? Pentru care?
Tudor Aaron Istodor: Mă gândesc real ce să răspund. M-am implicat foarte mult în toate rolurile, dar nu ştiu dacă am mers până în pânzele albe. Cred că poţi să dai totul pentru un rol şi fără pânze albe, cu bucurie, cu relaxare, cu comunicare, cu deschidere şi lăsându-te vulnerabil. Pot să spun că am mers până în pânzele albe cu încrederea în ”Fixeur”, da. Am avut încredere maximă în Adi Sitaru şi mă bucur că am făcut-o.
Te consideri perfecţionist?
Tudor Aaron Istodor: Nu. Adică mă implic foarte mult în tot ce fac, pun suflet, pasiune, când aleg să fac ceva, ştiu că o fac din pasiune şi pentru că mi-am dorit, dar din păcate am o doză de lene în mine. Şi cred că lenea asta mă face să nu fiu perfecţionist cronic.
Consieri că presiunea pusă pe copilul Matei din film este o reflexie a celei puse pe Radu?
Tudor Aaron Istodor: Cred că Radu pune presiune în viaţa particulară cât şi în cea profesională, vrea să ajungă cât mai sus, vrea să exceleze şi îşi doreşte ca şi Matei să exceleze, mai mult chiar, sa fie cel mai bun. Cred că cea mai mare presiune pusă pe Radu este de către el înşuşi. Şi o parte din maturizarea lui începe acum, odată cu întâlnirea cu prostituata minoră, o întâlnire total neaşteptată, care îi dă peste cap percepţiile şi sistemul după care funcţionează.
La finalul filmului, dacă ar fi să pui replici, ce i-ai spune lui Matei?
Tudor Aaron Istodor: Cum spunea Adi Sitaru, de cele mai multe ori nu contează ce spunem ci cum spunem lucrurile. Asta e în cazul scenei din final, când nu contează vorbele, ci cum i le spun. I-am spus vorbe, diferite de la dublă la dublă, îi spuneam că îl iubesc, că e OK, că vreau să mă ierte, că îmi pare rău. Cam aşa ceva.
Cu ce gânduri te îndrepţi spre Berlinală?
Tudor Aaron Istodor: Cu gânduri bune, cu emoţii, cu mare chef. M-am bucurat enorm că am fost selectat, m-am bucurat enorm că am făcut filmul ”Fixeur” cu care am fost propus şi iată că m-a ajutat. Dar nici nu mă văd ”aranjat” în cariera. E o oportunitate, se pot intâmpla lucruri, miracole, sau nu. Dar de bucuros, sunt foarte!
Care sunt proiectele la care lucrezi în prezent?
Tudor Aaron Istodor: Aştept cu nerăbdare premiera de la ”Fixeur” şi reacţiile oamenilor. De asemenea, în ianuarie va fi premiera la Paris a celui mai recent film a lui Fanny Ardant - ”Le divan de Stalin” -, film în care am jucat, şi pe care abia aştept să-l văd. În teatru tocmai am scos premiera la ”Regele Lear”, la Teatrul Naţional, un spectacol la care am lucrat cu mult drag, şi cine ştie ce va mai veni.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
