Ada Solomon, producătoarea filmului „Babardeală cu bucluc sau porno balamuc”, regizat de Radu Jude şi desemnat vineri câştigătorul trofeului Ursul de Aur, cea mai importantă distincţie acordată de Festivalul de la Berlin, a declarat într-o videoconferinţă că speră ca titlul acestui lungmetraj aclamat de critici să atragă atenţia publicului larg din România care judecă cinema-ul arthouse fără să aibă vreo idee ce conţine. „Cu un titlu ca acesta putem cel puţin să stârnim curiozitatea şi poate e o şansă mai mare ca oamenii să încerce acest tip de cinema”.
„Este copleşitor cu adevărat”, a spus Radu Jude, vineri, la scurt timp după anunţarea premiilor. „Sunt mereu plin de îndoieli... Când ceva de genul ăsta se întâmplă, pierzi unele dintre îndoieli”.
La videoconferinţa care a avut loc după-amiază, producătoarea Ada Solomon - care deţine acum în palmares două trofee Ursul de Aur (primul a fost primit în 2013, pentru „Poziţia copilului” al lui Călin Peter Netzer) - şi Radu Jude au vorbit despre realizarea acestui film în primul an al pandemiei de Covid-19, despre distribuţia lui, despre festivaluri şi cum se simte un astfel de eveniment desfăşurat online şi despre raportul dintre societate şi cinema.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Juriul internaţional care a decis câştigătorii dintre filmele incluse în competiţia de anul acesta a fost alcătuit din şase cineaşti premiaţi în trecut cu Ursul de Aur, între care regizoarea română Adina Pintilie („Touch Me Not”, 2018).
„A fost un juriu minunat, nu pentru că mi-a dat mie premiul, dar pentru că a fost format din cineaşti importanţi pe care îi respect. Pentru mine, orice decizie ar fi luat era acceptabilă. Sunt foarte fericit, nu atât pentru premiu, cât pentru faptul că a venit de la un asemenea juriu”, a spus Jude.
Ada Solomon a precizat: „Am vrut să lansăm filmul şi să îl arătăm publicului cât mai curând posibil, pentru că sunt de părere că exista o urgenţă în a descrie pandemia şi o urgenţă ca publicul să se confrunte cu realitatea din film în timp ce ne aflăm încă în pandemie. Pentru că Berlinala a fost primul festival, ne-am grăbit să fim gata să îl prezentăm şi să fie luat în considerare. E important să fie văzut acum, nu ştiu cum va fi peste 6 sau 9 luni”.
Anul trecut, la Co-production Market de la Berlin, lungmetrajul avea 20% din finanţare, a explicat ea, iar în decurs de un an a fost finanţat, filmat şi finalizat. „Pentru mine, asta este cea mai mare realizare a filmului, pe lângă recunoaşterea internaţională”.
Cum prima parte a Berlinalei de anul acesta a fost dedicată profesioniştilor din industrie şi presei şi avut loc online, atât Jude, cât şi Solomon au fost de părere că formatul nu a ştirbit din importanţa şi emoţia evenimentului.
„Cred că a fost foarte bine că au făcut ceva. Sigur, nu este ideal, dar nu trăim într-o lume ideală. Cred că Berlinul a făcut ce trebuia să facă, a încercat să facă ceva. Nu sunt un purist al cinema-ului în sala de cinema. Aş prefera asta, da. (...) Nu mi-a plăcut vreodată covorul roşu sau chestii de genul ăsta, pentru că eu consider că esenţa cinema-ului este să fie o artă serioasă şi o disciplină serioasă şi mi-ar plăcea să fie tratată cu seriozitate. Când pui oamenii pe covorul roşu, în rochii şi costume pretenţioase, ca un eveniment strălucitor, mereu fug de asta, pentru că eu cred că cinema-ul nu are nimic de a face cu această prosteală. Berlinala, când are loc cu participare directă, e încă un loc strălucitor”.
El a continuat: „Vezi asta şi local, când avem premiile Gopo sau alte evenimente care sunt doar o copie palidă a Oscarurilor, o copie kitsch a Oscarurilor, care este însuşi un kitsch... Nu am nimic împotrivă, dar eu sunt complet în afara lor. Dacă mergi la un târg de carte, nu vine nimeni în rochii elegante. Nici la un festival de teatru nu vezi rahatul ăsta cu marele covor roşu. Înţeleg că ăsta este preţul pe care îl plăteşte un festival uneori, ca să aibă loc, dar am fost foarte fericit că anul ăsta nu a fost nimic de genul ăsta”.
Producătoarea a rezumat: „Când vorbim mai mult despre rochii decât despre filme, atunci avem o problemă. Şi asta se întâmplă uneori”.
Ea a subliniat că numeroasele reacţii apărute online legat de „Babardeală cu bucluc...” au făcut-o să se simtă ca şi când ar fi asistat la plecarea oamenilor din sala de cinema după proiecţie. „Pe Twitter, oamenii sunt sinceri. Cred că mi-a dat asta o altfel de senzaţie, dar şi sentimentul că, da, un mare eveniment de cinema are loc”.
„Babardeală cu bucluc sau porno balamuc” analizează raporturile dintre individ şi societate, având ca punct de plecare urmările pe care un clip porno de amatori încărcat de o profesoară de şcoală generală pe un site specializat le provoacă în viaţa acesteia.
Este, aşa cum l-au caracterizat criticii de film, o satiră socială, provocator şi „un rechizitoriu nimicitor asupra României moderne”.
Regizorul a subliniat că lungmetrajul „nu este un atac asupra culturii puritane, este simpla mea dorinţă de a face un film mic”, iar Ada Solomon a completat că Jude este „poate cel mai practic cineast, din punct de vedere creativ” cu care a lucrat vreodată, pentru că găseşte mereu soluţii la limitările existente, precum cele impuse în pandemie, şi reuseşte să le integreze în viziunea artistică.
„Acest film este o combinaţie de cultură populară şi dorinţa de a studia realitatea folosind camera şi montajul, cinema-ul”, a spus Jude.
Regizorul a declarat despre realitatea din România: „Problema principală este, pe lângă faptul că avem în Parlament un partid fascist, că fie avem partide corupte fie partide care sunt pentru măsuri de austeritate şi nu există solidaritate socială, nu există investiţii şi nici grijă pentru educaţie. Cred că este destul de oribilă perspectiva pe care o avem aici”.
Iniţial, cineastul avea în vedere ca acţiunea filmului să aibă loc în Constanţa, însă Bucureştiul a fost mult mai ofertant pentru a exprima valorile comunităţii prin intermediul oraşului.
Legat de distribuţia filmului, Ada Solomon a spus: „Este o chestiune complicată pe care o discutăm de câteva zile cu agenţii noştri de vânzări privitor la felul în care putem vinde astăzi un film ca acesta şi la limitările pe care el le prezintă. Am discutat cu Radu legat de care ar fi contribuţia acreativă în crearea unei versiuni cenzurate care să rămână fidelă viziunii filmului. M-am gândit mult la această problemă şi cum o vom gestiona. Se întâmplă tot mai mult ca violenţa să fie acceptată, nuditatea nu. Şi mă întreb de ce. Pe mine, de exemplu, violenţa mă afectează emoţional mult mai mult decât nuditatea. Nu spun acum de ce nu cenzurăm şi asta sau de ce pe una mai mult decât pe alta. Spun că nu ar trebui să analizăm asta din punct de vedere al unui algoritm. Cred că lucrurile ar trebui analizate în complexitatea lor. Nu există alb şi negru”.
Întrebaţi dacă, în ziua de astăzi, este necesar să fii provocator pentru a ajunge la public spre a prezenta un subiect important, relevant, regizorul a răspuns negativ, iar producătoarea a admis că titlul intrigă şi poate, astfel, va atrage publicul care critică filmele arthouse fără să le vadă.
„Nu consider că filmul meu este provocator. Nu e nimic extrem. Pentru unii poate părea provocator. Interesul meu este să anchetez realitatea folosind camera şi montajul”.
Solomon a spus: „Mă bucur că avem acest titlu intrigant, dar dintr-un anumit punct de vedere: asta ne permite să atragem atenţia publicului larg din România care judecă cinema-ul arthouse fără să aibă vreo idee ce conţine. Cu un titlu ca acesta putem cel puţin să stârnim curiozitatea şi poate e o şansă mai mare ca oamenii să încerce acest tip de cinema. Dacă este doar o unealtă de marketing, OK, dar cumva simt că trebuie să o facem”.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
