Scriitoarea şi jurnalista bielorusă Svetlana Aleksievici vorbeşte, într-un interviu acordat pentru Deutsche Welle, despre felul în care i s-a schimbat viaţa după decernarea premiului Nobel pentru literatură pe anul 2015, dar şi despre tragediile pe care explozia nucleară de la Cernobîl încă le provoacă.
În viziunea scriitoarei, una dintre marile figuri ale disidenţei bieloruse, dezastrul provocat la Cernobîl este departe de a-şi fi epuizat consecinţele. Mai mult, scriitoarea îşi mărturiseşte durerea de a-şi vedea prietenii răpuşi de cancer, după 30 de ani de la unul dintre cele mai grave accidente nucleare din istorie.
”Nu mai am timp liber. Asta e destul de trist, pentru că am tendinţa să fiu un lup singuratic şi să petrec mult timp la biroul meu. Mai degrabă aş sta şi aş scrie şi aş gândi în linişte”, mărturiseşte scriitoarea. Svetlana Aleksievici spune că, pentru a scrie, are nevoie de singurătate, chiar dacă este obişnuită cu apariţiile publice: ”a fi în atenţia publică nu e foarte greu pentru mine, pentru că vin dintr-o familie de profesori şi sunt obişnuită să fiu în preajma cărţilor şi a dezbaterilor”.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
”Acum, cuvintele mele au o mai mare greutate”, a adăugat scriitoarea.
Svetlana Aleksievici nu pierde niciun prilej pentru a reaminti lumii tragedia de la Cernobîl, care continua să distrugă, zi de zi, vieţile oamenilor: ”Toţi prietenii mei care au murit în ultimii 10 ani au murit de cancer. Şi pur şi simplu nu trece nicio zi fără să aud că altcineva s-a îmbolnăvit sau a murit”.
În opinia scriitoarei, autoare a uneia dintre cele mai tulburătoare cărţi despre Cernobîl, ”Dezastrul de la Cernobîl” (apărut în limba română la Editura Corint), regiunea se confruntă, astăzi, cu un al doilea val al deceselor, provocate de radiaţiile existente în ceea ce localnicii beau, mănâncă şi respiră. ”De aceea, nu putem spune că trăim într-o epocă post-Cernobîl, ci în mijlocul epocii Cernobîl, care va mai dura multă vreme”, avertizează Svetlana Aleksievici.
Martoră a multor drame petrecute în fostul bloc sovietic, Svetlana Aleksievici nu crede că democraţia ”se instalează doar dacă mergem pe stradă şi strigăm: « Libertate! Libertate !»”. Mai mult, scriitoarea crede că războaiele nu reprezintă o soluţie: ”Nu pot înţelege cum cineva îşi poate aroga dreptul de a ucide o altă persoană. Este barbar. Cred că în secolul al XXI-lea trebuie să ne înarmăm cu idei. Trebuie să negociem unul cu celălalt şi nu să ne ucidem... Încă suntem acei oameni din secolul al XX-lea. Nu ne-am schimbat”.
În ceea ce priveşte proiectele pe care le are, Svetlana Aleksievici mărturiseşte că a obosit şi că ar vrea să se concentreze pe cele două mari teme ale vieţii, iubirea şi moartea: ”Sunt prea obosită astăzi să mai călătoresc în zone de război şi să scriu despre război. Nu mai suport să văd nebunia umană. Mi-am folosit toate rezervele pentru a rezista acestei suferinţe... De aceea mă gândesc să scriu două cărţi: una despre dragoste, iar cealaltă despre îmbătrânire”.
Scriitoarea şi jurnalista Svetlana Aleksievici a câştigat premiul Nobel pentru literatură în 2015, pentru "scrierile polifonice, un monument închinat suferinţei şi curajului în vremurile noastre", potrivit Comitetului Nobel. În aprilie 1986, atunci când s-a produs dezastrul de la Cernobîl, Svetlana Aleksievici lucra ca jurnalist la Minsk. Relatările şi reportajele pe care le-a realizat vreme de 10 ani au fost adunate într-un volum premiat în 2005 cu National Book Critics Award.
Svetlana Aleksandrovna Aleksievici s-a născut la Stanislav, în anul 1948. A primit numeroase premii pentru ”Dezastrul de la Cernobîl”, volum interzis în Bielorusia.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
