Cel mai recent volum de poezii al Norei Iuga „Fetiţa strigă-n pahar”, apărut în colecţia Vorpal a editurii Nemira, a fost lansat luni, la Librăria Humanitas Cişmigiu.
"Eu mi-am descoperit abia acum, după 90 de ani, singurătatea, şi m-am îndrăgostit de singurătatea mea la nebunie, şi această carte am scris-o foarte repede tocmai din cauza singurătăţii totale în care m-am aflat în timpul pandemiei. Este un peisaj interior uluitor pe care nu-l cunoşteai până în cele mai mici amănunte înainte de a fi sedusă de această singurătate absolută, de a trăi într-un pustiu total. Imaginaţi-vă că eu nu am prieteni. Eu mă mir, dar într-un fel trebuie să înţeleg acest lucru. Toată viaţa mea am fost înconjurată de prietene mult mai tinere decât mine, Şi acum, de când am ajuns la vârsta asta matusalemică, ele m-au părăsit total şi fără niciun fel de explicaţie şi atunci m-am întors în camera mea interioară. Eu mă bucur teribil, e foarte intersant ce e acolo la mine înăuntru şi eu nu ştiam", a mărturisit Nora Iuga la evenimentul de lansare.
"Între artist şi public există întotdeauna o legătură, mai mare decât un alt fel de legătură familiară, adică între artist şi publicul lui este o legătură mai strânsă decât între artist şi fratele lui sau sora lui sau nevasta lui", a spus poeta, mulţumind publicului pentru prezenţă şi interes.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
"Eu nu fac niciun fel de efort când îmi scriu poeziile. Nu există nicio logică în capul meu şi cele mai bune poezii sunt acelea care vorbesc singure. 'Cine e acel ce-mi spune povestea pe de rost. O străină gură'. Eminescu spune exact. El a trăit poezia pe care a scris-o exact cum mi se întâmplă mie. Nu există duşman mai mare al poeziei decât logica, decât raţiunea. Cele mai bune versuri mi se nasc când închid ochii şi mă las dusă de apa poeziei. Cred orbeşte în treaba asta şi această carte cam aşa s-a făcut. Eu nu m-am gândit să fac un spectacol din treaba asta, să fac regie sau actorie, eu am spus ce mi s-a dictat, toată cartea este scrisă la dictat. Şi este foarte ciudat că asta mi se întâmplă la aproape 93 de ani", a explicat Nora Iuga.
Alături de autoare, au participat poeta Svetlana Cârstean şi scriitoarea Ştefania Mihalache.
"Fetiţa strigă-n pahar este vârful poeziei Norei Iuga până azi şi una dintre cărţile de versuri cele mai puternice pe care le-am citit în ultima vreme. E ca un şrapnel care-ţi explodează în faţă, împrăştiind aşchii, cioburi, bucăţi brute de metal, de memorie, de creier, de citate, de orice material potrivit să-ţi scrie pe piele sentinţa unei fragmentate, ultragiate frumuseţi. La un pol al cărţii este Chagall, la celălalt, Lorca. Între ei, tensiunea poeziei ajunge supremă, azvârlind în jur, ca un pulsar, materia în naştere a cruzimii şi-a extazului vieţii. Intertextul, copilăreala şi rimele voit stângace sunt semnul unei regresii către miezul imaginarului, acolo unde poezia nu mai poate fi deosebită de magie. Depănuşată de ludic, cartea Norei îşi arată cruzimea esenţială, arzând periculos şi fragil ca un diamant. Cartea creşte pe parcurs, adăugând imagini după imagini de foarte precisă poezie, ca sclipirile unui scalpel, ca să ajungă în final o revelaţie", spune Mircea Cărtărescu.
"Pe masa de disecţie Nora Iuga poate aduce orice, nu numai o umbrelă de ploaie şi o maşină de cusut, dar şi nişte flamingi imponderabili, un tocător de hârtii, un saxofon, o flaşnetă, o rochie neagră de tafta, pe Dostoievski, pe Lorca, pe Lili Marleen, vechiul Stalingrad. Acest voyage autour de ma chambre făcut cu Orient Express-ul prinde o viteză uluitoare, care sfidează şi distanţa, şi timpul. În călătoria până-n miezul dureros al acestei cărţi, există straturi nenumărate şi vămi multiple unde ironia, intertextul, răspărul, absurdul şi ghiduşia intenţionat naivă aruncă în aer istoria, lumile şi limbajul. Nora taie în carne vie râzând în hohote şi ţipă fără zgomot, iar lama ei e cea a lui Buñuel", a afirmat Svetlana Cârstean, coordonatoarea colecţiei Vorpal.
Nora Iuga s-a născut pe 4 ianuarie 1931. Este poetă, prozatoare, traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a PEN Club. A publicat volume de versuri, printre care: "Vina nu e a mea" (1968), "Captivitatea cercului" (1970), "Opinii despre durere" (1980), "Inima ca un pumn de boxeur" (1982, 2000), "Piaţa cerului" (1986), "Dactilografa de noapte" (1996, 2010), "Spitalul manechinelor" (1998, 2010), "Autobuzul cu cocoşaţi" (2001, 2010), "Petrecere la Montrouge" (2012), "Cîinele ud e o salcie" (2013), "ascultă cum plîng parantezele" (2016). A publicat, la editura Polirom, romanele "Sexagenara şi tînărul" (2004, 2012), "Săpunul lui Leopold Bloom" (2007), "Hai să furăm pepeni" (2009, 2015), "Harald şi luna verde" (2014, 2016) şi "Lebăda cu două intrări" (2016, 2017).
Volumele sale de proză şi poezie au fost traduse în mai multe limbi. A tradus peste 30 de titluri din Nietzsche, Strindberg, Celan, Jünger, Günter Grass, Elfriede Jelinek, Herta Müller etc., dar şi cărţi pentru copii. În anul 2007 a primit Premiul „Friedrich-Gundolf“, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, Darmstadt. La recomandarea preşedintelui Republicii Federale Germania, Joachim Gauck, în anul 2015 este decorată cu ordinul „Crucea de merit“ în grad de cavaler. În anul 2017, preşedintele României, Klaus Iohannis, i-a conferit Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Comandor.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
