Muzeul Naţional Brukenthal a anunţat că va fi închis între 27 şi 31 ianuarie, decizie luată în cadrul unei campanii pentru susţinerea muzeelor şi angajaţilor acestora, de conştientizare şi atenţionare cu privire la protejarea patrimoniului cultural naţional. „Abuzurile asupra operelor de artă sunt o oglindire a abuzurilor pe care oamenii le exercită unii asupra altora. Atunci când o pictură este furată sau distrusă nu doar proprietarul este păgubit ci generaţii la rând de vizitatori. Avem cu toţii nevoie să evităm astfel de tragedii, avem cu toţii nevoie de un regim normal de desfăşurare a dinamicii culturale, fără îngrădiri ale accesului la cultură. Avem nevoie de autostrăzi, de spitale, de şcoli dar avem nevoie şi de investiţii în Muzee!!!”, este mesajul instituţiei muzeale de la Sibiu.
Muzeul va găzdui o serie de discuţii focalizate pe problemele de securitate şi siguranţă a patrimoniului; totodată, vom realiza informări în mediul online şi prin distribuire de pliante în susţinerea unui proces de conştientizare a publicului asupra importanţei patrimoniului cultural şi a importanţei muzeelor care depozitează, conservă, restaurează, cercetează, expun şi promovează piesele deţinute.
Deschis în 1817, Muzeul Naţional Brukenthal este cea mai veche instituţie muzeală din România, având cea mai importantă colecţie de artă europeană; de asemenea, muzeul are cea mai vastă colecţie din ţară, peste 1,6 milioane de piese, şi administrează atât piese ale statului român cât şi piese ale Parohiei Evanghelice CA din Sibiu, retrocedate în anul 2005 şi aflate în comodat în cadrul instituţiei muzeale.
În anul 2022, cu prilejul deschiderii expoziţiei Marele furt de la Brukenthal, instituţia noastră a lansat campania „Have you seen this painting? Şi tu ai fost jefuit(ă) de această pictură”! subliniind prin mesajul transmis că furtul de artă deposedează nu doar muzeele ci şi comunitatea. Opera furată este ascunsă şi nu poate fi văzută în expoziţii, de publicul vizitator.
În medie, doar 10% dintre lucrările de artă furate au şansa de a fi recuperate. Furată din Luvru în 1911, Mona Lisa a fost recuperată în 1914; picturi de Vermeer, Rembrandt şi Degas, aflate între cele 13 lucrări furate în 1990 din Muzeul Isabella Stewart Gardner în Boston, nu au fost recuperate până în prezent.
Muzeul Naţional Brukenthal a trăit o asemenea traumă în 1968, când au fost furate 8 tablouri dintre care au fost recuperate doar 4. A fost cel mai mare furt de opere de artă din România! În cadrul expoziţiei realizată despre acest eveniment, am tras mai multe semnale de alarmă. Suntem a treia generaţie profesională de la momentul furtului; chiar dacă nici astăzi nu putem afirma că suntem detaşaţi emoţional, raportarea noastră la trecutul instituţiei poate fi mai uşor aşezată în tiparele memoriei reparative. O parte din cercetarea pe care s-a bazat expoziţia şi catalogul acesteia s-a desfăşurat în anii trecuţi, în arhiva de fotografie. În 2022, cu prilejului unei inspecţii în depozitul de pictură europeană am constat faptul că şasiul de pe care a fost tăiată pânza lucrării Moartea Cleopatrei, de Anthony van Dyck, era păstrat încă împachetat, aşa cum fusese predat în urma anchetei închise în 1972! Faptul că 50 de ani nimeni nu a dorit să deschidă pachetul arată o traumă perpetuată în conştiinţa angajaţilor muzeului. A fost momentul în care am realizat că a venit timpul să prezentăm propria noastră versiune asupra evenimentelor. Astfel am hotărât să constituim o comisie asistată de un reprezentant al Poliţiei de Patrimoniu, iar după despachetare am hotărât că şasiul trebuie expus; de la acest element s-a dezvoltat conceptul proiectului expoziţional Marele furt de la Brukenthal, urmat şi de documentarul realizat împreună cu History.
Istoria celor 8 picturi furate în anul 1968 din Muzeul Brukenthal, dintre care 4 recuperate în 1998, se scrie în continuare în abordări realiste sau romanţate, câteodată atinse de teoriile conspiraţiei.
La 50 de ani de la închiderea cazului, în 2022, în depozitele Palatului Brukenthal continua să fie păstrat împachetat şasiul de pe care a fost tăiată pânza picturii Moartea Cleopatrei, cu ambalajul intact, aşa cum a fost lăsat de anchetatori în 1972. Lipsa oricărei iniţiative de cercetare a conţinutului acestui pachet stă martor traumei colective care a marcat angajaţii muzeului decenii la rând.
Expoziţia Marele furt din Muzeul Brukenthal 1968, realizată în 2022, organizată la iniţiativa managerului instituţiei Alexandru Constantin Chituţă în colaborare cu Dana Hrib, a propus un exerciţiu de memorie reparativă în beneficiul muzeului şi al comunităţilor din care instituţia noastră face parte din punct de vedere profesional, local şi naţional.
În octombrie 2022, şasiul Morţii Cleopatrei a fost despachetat; acesta este piesa în jurul căreia s-a construit abordarea noastră privind evenimentele trecutului, alăturând documente şi fotografii de arhivă pentru fiecare dintre episoadele unei poveşti al cărei deznodământ rămâne pe jumătate deschis.
Campania a fost una singulară în România şi a vizat toate segmentele: cercetare, valorificare, expunere, tipărire, produse de magazin, publicitate.
Jaful celor patru piese din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României nu este singurul din ultimii ani, atât în Olanda cât şi în Europa. Este o realitate care ar trebui să ne conştientizeze mai mult şi pe noi, cei din România, în ceea ce priveşte siguranţa şi protejarea patrimoniului cultural naţional.
„În mai multe rânduri am atras atenţia decidenţilor politici că Muzeele sunt importante nu doar pentru serviciile culturale oferite publicului: expoziţii, evenimente etc, cât mai ales prin patrimoniului cultural naţional deţinut”, transmite Muzeul.
1. În mai multe rânduri conducerea Muzeului Naţional Brukenthal a subliniat importanţa asigurării pazei patrimoniului cultural naţional cu efective ale Ministerului Afacerilor Interne.
2. Avem nevoie de investiţii majore în ceea ce înseamnă sistemele de siguranţă. La Muzeul Naţional Brukenthal, în ultimii 3 ani, am acordat o atenţie deosebită schimbării sistemelor vechi, amplasării de noi camere, ş.a.
Mai mult decât atât, peste 20% din bugetul total al instituţiei este direcţionat către firma de pază şi securitate.
3. Avem nevoie de amenajarea şi reconfigurarea depozitelor, cu toate elementele necesare: detectoare de fum, de mişcare, antiefracţie etc. Decidenţii politici trebuie să înţeleagă că nu vorbim despre colecţii private ci despre mărturii ale existenţei noastre pe acest pământ. Vorbim despre patrimoniul naţional, istoria şi mândria ţării noastre!
Anul trecut, Muzeul Naţional Brukenthal, împreună cu reprezentanţii ISU, au desfăşurat cea mai importantă acţiune de acest fel din istoria muzeului. Scenariul exerciţiului a simulat un incendiu izbucnit într-o încăpere a muzeului, fiind necesară o intervenţie rapidă şi eficientă pentru a limita pagubele şi a asigura siguranţa personalului şi vizitatorilor.
4. Încă din anul 2015, Muzeul Naţional Brukenthal a desfăşurat campania de conştientizare „White Palace - Dark Story”, privind starea de conservare a Palatului Brukenthal, mai ales în privinţa elementelor decorative din piatră.
Avem nevoie să restaurăm la standarde profesionale clădirile în care deschidem expoziţiile şi organizăm depozitele. De asemenea, cerem Direcţiilor Judeţene de Cultură, specialiştilor şi arhitecţilor o abordare raţională în înţelegerea faptului că unele investiţii în clădirile monument istoric, cum ar fi închideri centralizate, uşi profesionale, sisteme, trebuie amplasate. Nu dărâmăm şi distrugem patrimoniul imobil, dar unele lucrări sunt necesare!
Investiţiile în restaurarea muzeelor din România trebuie să fie prevăzute într-un plan multianual, strategic ţinându-se cont de patrimoniu deţinut şi de necesităţi!
5. Instituţiile muzeale au nevoie de personal calificat care să continue munca de conservare, cercetare şi restaurare a patrimoniului deţinut. Investiţia în cultură este o investiţie pentru viitor!
Trebuie să existe o salarizare demnă, pe măsura răspunderii avute de personalul din muzeele cu un patrimoniu naţional şi universal. De asemenea, trebuie să existe o diferenţă între salariul unui angajat în cadrul unui muzeu cu piese de importanţă universală şi altul din cadrul unui muzeu de importanţă locală.
6. Evenimentul din Olanda este unul tragic. Însă acest eveniment trebuie să ne responsabilizeze şi să nu ne ducă spre altă extremă. Să fim puşi în situaţia ca patrimoniul cultural să nu mai fie expus şi să nu mai fie prezentat în alte locuri, în ţară şi străinătate. Trebuie să luăm toate măsurile necesare.
Lucrul acesta a fost dovedit prin expoziţiile importante pe care Muzeul Naţional Brukenthal le-a organizat în ultimii 3 ani:
-Brukenthal exclusive la ArtSafari,
-Tiţian la Iaşi, Capodopere ale artei europene la Suceava,
-Aurul de la Brukenthal la ArtSafari,
-Capodopere. Arta din România, de la clasic la contemporan la Iaşi şi Slatina.
7. În premieră, anul acesta Muzeul Naţional Brukenthal se pregăteşte de o colaborare inedită cu Galeria Borghese din Roma. Au fost deja începute discuţii; se încearcă îndeplinirea tuturor cerinţelor pentru condiţii optime de siguranţă şi expunere a valoroaselor lucrări.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
Citește și...
