Doina Lemny, doctor în istoria artei, muzeograf-cercetător la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou din Paris, declară într-un interviu acordat News.ro că evaluarea la 11 milioane de euro a "Cuminţeniei Pământului" este corectă pentru România deoarece, spune fosta membră în comisia de negociere de la Bucureşti, nicio altă ţară nu plăteşte o sumă atât de mare pentru o opera de artă.
Aflată la Paris, la standul României de la Salonul du Livre, unde a vorbit despre albumul "Après Cadere", apărut la editura Transignum, precum şi despre cel mai recent roman al lui Sophie Brocas - "Le Baiser", inspirat din sculptura lui Brâncuşi instalată în Cimitirul Montparnasse şi care face obiectul unei dispute între statul francez şi moştenitorii Tatianei Raduskaia, Doina Lemny a explicat în interviul acordat News.ro legătura dintre artiştii Andrei Cădere şi Constantin Brâncuşi dar şi despre cazul "Cuminţeniei Pământului".
Istoricul de artă a făcut precizări în legătură cu opera "Le Baiser" a lui Constantin Brâncuşi, care se află în Cimitirul Montparnasse şi care sunt şansele ca această lucrare să rămână în Franţa.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Prezentăm integral interviul acordat pentru News.ro de Doina Lemny
Reporter: Care e legătura dintre Andrei Cădere şi Constantin Brâncuşi pe care aţi evocat-o în albumul "Après Cadere"?
Doina Lemny: Wanda Mihuleac m-a contactat să particip la aventura lor, pentru că este o aventură foarte frumoasă, dar eu nu-mi găseam locul şi atunci a trebuit să găsesc în Istoria Artei o legătură extraordinară care este cea pe care am evocat-o: La Dokumenta din 1972, Cădere a fost invitat de Harald Zeman, care era curatorul expoziţiei din acea perioadă, în ideea că este un artist român care va face acelaşi parcurs pe care Brâncuşi l-a făcut din 1903 în 1904 din ţara natală până la Paris. Deci, Cădere trebuia să facă parcursul din ţara natală pe care o părăsise deja. A acceptat, a găsit o oportunitate de a se lansa, numai că el se afla la Paris. Trimite câteva vederi din localităţi ca să-i asigure pe organizatori că el face drumul pe jos, că întâlneşte persoane şi, la un moment dat ajunge cu trenul de la Paris acasă, deci le face o farsă, fapt pentru care este interzis acasă. Această interzicere i-a adus un serviciu pentru că astfel s-a lansat. El îi reneagă pe predecesori dar, în acelaşi timp, profită de această anterioritate. După aceea, legătura dintre ei (Cădere şi Brâncuşi) este chiar crearea toiagului lui Cădere din bucăţi de lemn care se alternează, din diferite culori într-o logică proprie, pe care el le pictează şi le numeşte „pictură fără sfârşit”, aluzie la Brâncuşi. Cădere voia să fie un artist independent. Este totuşi o moştenire extraordinară, dar ca orice artist mare, chiar dacă este o moştenire mare, este o operă covârşitoare.
El a fost un artist independent, s-a zbătut să îşi spună punctul de vedere şi a rămas în Istoria Artei ca un artist care şi-a creat acest instrument de lucru, toiagul, cu care se plimba pe umăr. La un moment dat, el era îmbrăcat într-o bluză cu dungi orizontale care puteau să semnifice şi marinar, călătoria, şi închisoarea.
Reporter: Este bine cunoscut litigiul dintre statul francez şi moştenitorii rusoacei Tatiana Raduskaia cu privire la opera "Le Baiser", aflată de peste 100 de ani în Cimitirul Montparnasse. În ce stadiu este acest litigiu?
D.L.: În acelaşi stadiu de acum 15 ani, pentru că moştenitorii consideră că este un mormânt privat şi deci au toate drepturile. Aici sunt nişte detalii pe care eu le intuiesc, detalii juridice, pentru care ei se bat şi s-ar putea să le obţină. Acum, ar fi foarte trist să obţină această sculptură. Dar, de când opera a intrat în atenţia publicului, a mass media de toate felurile, ea este în pericol. Dacă de 100 de ani, ea stă în Cimitirul Montparnasse şi toată lumea a apreciat-o şi a admirat-o, iată că acum, de când este dezbătut acest subiect la televiziuni şi în presa scrisă, ea este în pericol. Nu se ştie dacă nu un iluminat nu o vandalizează într-o noapte.
Reporter: Este ea în siguranţă doar cu acea carcasă de lemn?
D.L.: Se pare că da. În orice caz, înainte de a i se pune carcasa aceea de lemn, era supravegheată cu spoturi, dar până venea paznicul de la cimitir, opera ar fi putut fi distrusă. Însă nu s-a întâmplat de 100 de ani. Dar de când s-a creat această lovitură mediatică, cum o numesc eu, bineînţeles că este în pericol.
Reporter: Şi de când Brâncuşi este atât de bine cotat pe piaţa de artă. Potrivit Artprice, liderul mondial în informaţii privind piaţa de artă, Brâncuşi este cel mai scump artist licitat în 2018.
D.L.: Sigur că da, are o legătură. Brâncuşi este foarte bine cotat. Şi va fi şi mai bine cotat. Opera lui este foarte rară şi nu se multiplică, chiar dacă sunt tiraje moderne. Se va vinde foarte sus. Mie mi-e frică când această operă „Le Baiser” va ieşi pe piaţă pentru că piaţa de artă va exploda.
Reporter: Cum vedeţi cazul „Cuminţeniei Pământului”, tot ceea ce suferă ea?
D.L.: Suferă şi, din nefericire, compatrioţii noştri n-au vrut să dea câte un euro de persoană, aşa cum am zis eu la început, ca să o recuperăm. Acum este în mâinile proprietarilor, e adevărat că este clasată, dar ei au toată libertatea să o vândă. Nu poate fi vândută în străinătate. Nu se ştie ce milionar în România ar putea să o cumpere, deşi milionarii în România susţin mai bine o echipă de fotbal decât să cumpere o asemenea operă. Şi oricât ar da, preţul este imens. „Cuminţeania Pământului” este unică, „Sărutul” nu este unic, dar este unic în cadrul seriei. Acestea sunt diferenţele. Însă valoarea este foarte mare.
Reporter: Preţul de 11 milioane de euro este mic, mare? Evaluarea a fost făcută corect?
D.L.: Evaluarea pentru România este făcută corect. Şi pentru faptul că ea nu a fost niciodată evaluată chiar din timpul vieţii lui Brâncuşi. Aceată operă nu a fost discutată niciodată. Este preţul de România şi aţi văzut că nici măcar 11 milioane nu am fost în stare să adunăm.
Reporter: Nici măcar statul.
D.L.: Eu nu acuz statul. Niciun stat. Nici Franţa nu va da banii. Dacă această operă, "Sărutul" din Montparnasse, va fi pusă pe piaţă la vânzare, pentru că probabil va fi câştigată de moştenitori, Statul francez nu va da bani pentru ea. Niciun stat nu dă bani, doar sponsorii privaţi. Pentru că Statul investeşte câteva milioane care se dau muzeelor, este o părticică, ori Guvernul nu dă 20 de milioane, niciodată.
Reporter: Francezii îl consideră pe Brâncuşi francez sau român?
D.L.: Ambele acum. Nu se mai pune problema. E sculptorul român.
Reporter: Cum vi se pare că este expus Brâncuşi în România?
D.L.: Se banalizează prea mult, cu aceste sărbători care nu se mai sfârşesc. Şi Ziua Naţională Brâncuşi de ziua naşterii, apoi când se împlinesc ani de la moarte, este o sărbătoare continuă care dăunează operei şi imaginii lui Brâncuşi, este o vulgarizare.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
