Eşantionul de pe asteroidul Bennu adus pe Pământ de NASA conţine cantităţi mari de apă şi carbon, a anunţat miercuri Agenţia spaţială americană. Această descoperire ar trebui să permită o mai bună înţelegere a faptului dacă asteroizii au adus într-adevăr pe Pământ compuşii care au dus la naşterea vieţii, aşa cum cred unii oameni de ştiinţă, potrivit AFP.
"Moleculele de apă şi de carbon sunt exact genul de materiale pe care am vrut să le găsim", a declarat şeful NASA, Bill Nelson, în cadrul unui eveniment organizat la Houston, Texas.
"Acestea sunt elemente cruciale în formarea propriei noastre planete şi ne vor ajuta să determinăm originea elementelor care ar fi putut duce la apariţia vieţii", a adăugat el.
5 noiembrie - Gala Profit - Povești cu Profit... Made in Romania
14 noiembrie - Maratonul Agriculturii
Au fost proiectate primele imagini ale celui mai mare eşantion de asteroďde adus vreodată pe Pământ: praf şi bucăţi înnegrite.
Misiunea Osiris-Rex recoltase acest eşantion în 2020 de pe Bennu, un asteroid cu diametrul de 500 de metri, situat atunci la peste 300 de milioane de kilometri de Pământ. Capsula care conţinea preţioasa încărcătură s-a întors cu succes pe Pământ în urmă cu puţin peste două săptămâni, aterizând în deşertul american.
De atunci, procesul meticulos de deschidere a capsulei are loc într-o cameră albă de la Centrul Spaţial Johnson al Nasa din Houston.
Potrivit primelor analize, acesta este cel mai bogat eşantion spaţial de carbon adus vreodată pe Pământ.
"Am ales asteroiul potrivit!", a declarat entuziasmat Daniel Glavin, cercetător la NASA, vorbind despre "un vis pentru astrobiologi".
"Carbonul este esenţial pentru viaţa pe Pământ, noi toţi suntem făcuţi din carbon", a explicat el. Prin lovirea Pământului, asteroizi precum Bennu ar fi putut "însămânţa" planeta noastră.
Apa este prezentă pe Bennu, închisă în ceea ce se numeşte minerale hidratate.
"Credem că acesta este modul în care apa a ajuns pe Pământ", a explicat Dante Lauretta, cercetătorul şef al misiunii. "Motivul pentru care Pământul este o lume locuibilă, pentru care avem oceane, lacuri, râuri, este pentru că aceste minerale hidratate (...) au aterizat pe Pământ în urmă cu 4 - 4,5 miliarde de ani".
Înainte de aterizarea capsulei, Agenţia spaţială americană a estimat că a reuşit să colecteze aproximativ 250 de grame de material de pe Bennu - mult mai mult decât două misiuni japoneze anterioare către alţi asteroizi.
NASA, pentru care o astfel de manevră a fost o premieră, va trebui totuşi să confirme această estimare.
Dante Lauretta a declarat pentru AFP: "Poate în decurs de "două săptămâni", când echipele NASA vor fi reuşit să prindă întregul eşantion". Pentru că operaţiunea de deschidere a capsulei a fost plină de surprize.
Din cauza abundenţei de materie găsită chiar în exteriorul mecanismului de colectare, eşantionul principal nu a fost încă deschis.
"Ne rezervăm timpul necesar pentru a procesa fiecare bucată din Bennu în mod ordonat", a explicat Eileen Stansbery, cercetător şef la Centrul Spaţial Johnson.
Surpriza fericită a acestui material "bonus" poate fi explicată printr-un incident care a avut loc în timpul prelevării eşantionului: imediat după operaţiune, NASA şi-a dat seama că clapeta din compartimentul de colectare nu s-a putut închide.
Încărcătura reuşise să fie securizată fiind transferată în capsulă, aşa cum era prevăzut, dar din cauza acestei scurgeri, oamenii de ştiinţă se aşteptau să găsească reziduuri în afara compartimentului.
Materialul deja recuperat a fost încredinţat unei echipe de analiză rapidă, pentru a obţine o primă idee despre compoziţia lui Bennu.
Eşantionul a fost examinat cu ajutorul unui microscop electronic de scanare, al difracţiei de raze X şi al măsurătorilor în infraroşu.
În următoarele şase luni, o echipă a NASA va întocmi "un catalog de mostre", a explicat Francis McCubbin, adjunct al şefului echipei.
Oamenii de ştiinţă din întreaga lume vor putea "să solicite material pentru a studia Bennu în propriile laboratoare", a subliniat el.
Cea mai mare parte a eşantionului va fi conservată pentru a fi studiată de generaţiile viitoare, cu instrumente noi şi mai puternice, şi pentru a răspunde la noi întrebări ştiinţifice. Aşa s-a procedat şi în cazul rocilor lunare aduse în timpul programului Apollo.
De asemenea, analiza lui Bennu s-ar putea dovedi foarte utilă în mod direct în viitor. Există un mic risc (1 şansă la 2.700) ca asteroizi să lovească Pământul în 2182, o coliziune care ar fi catastrofală.
Prin urmare, cunoaşterea compoziţiei sale exacte ne-ar putea ajuta să înţelegem mai bine traiectoria sa şi poate chiar, dacă va fi necesar într-o zi, să calculăm impactul necesar pentru a-l devia.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
