Înainte ca genialul compozitor Ludwig van Beethoven să moară, la 27 martie 1827, dorinţa sa a fost ca afecţiunile de care suferea să fie studiate şi făcute cunoscute publicului. "Pe cât posibil, vreau cel puţin ca lumea să se împace cu mine după moartea mea", a spus muzicianul. Acum, cercetătorii au onorat parţial această dorinţă, analizând ADN-ul lui Beethoven din câteva şuviţe de păr care s-au păstrat până azi. Pentru prima dată, geneticienii au secvenţiat genomul compozitorului, relatează CNN.
Studiul care detaliază descoperirile geneticienilor a fost publicat miercuri în revista Current Biology.
"Scopul nostru principal a fost de a face lumină asupra problemelor de sănătate ale lui Beethoven, printre care se numără, după cum se ştie, pierderea progresivă a auzului, care a început la jumătatea sau la sfârşitul anilor 1820 şi care a dus în cele din urmă la surditate funcţională în 1818", a declarat coautorul studiului, Johannes Krause, profesor la Institutul Max Planck de Antropologie Evolutivă din Leipzig, Germania.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Cinci mostre din părul lui Beethoven i-au ajutat pe oamenii de ştiinţă să descopere informaţii despre istoricul familiei, problemele cronice de sănătate ale compozitorului şi ceea ce ar fi putut contribui la moartea sa care a survenit la vârsta de 56 de ani.
BOLILE LUI BEETHOVEN
Pe lângă pierderea auzului, celebrul compozitor clasic a avut afecţiuni gastrointestinale recurente de-a lungul vieţii sale, precum şi o boală hepatică severă.
Beethoven le-a scris o scrisoare fraţilor săi în 1802 în care le cerea ca medicul său, Johann Adam Schmidt, să determine şi să împărtăşească natura "bolii" sale după ce va muri. Scrisoarea este cunoscută sub numele de Testamentul de la Heiligenstadt.
Însă Beethoven i-a supravieţuit medicului său preferat. Compozitorul a trăit încă 18 ani după ce doctorul său a murit.
După moartea compozitorului, într-un compartiment ascuns al biroului său a fost descoperit un testament. În scrisoare, Beethoven dezvăluie cât de deznădăjduit se simţea în calitate de compozitor care se lupta cu pierderea auzului. Totuşi, munca sa a fost cea care l-a împiedicat să se sinucidă. El a spus că nu a vrut să plece înainte să fi produs toate lucrările pe care simţea nevoia să le compună.
De la moartea sa, lumea s-a tot întrebat ce l-a afectat pe Beethoven şi care a fost adevărata cauză a morţii sale. În ultimii şapte ani din viaţa sa, compozitorul a suferit cel puţin două atacuri de icter, asociate cu o boală de ficat, ceea ce a dus la convingerea generală că a murit de ciroză.
De atunci, biografii medicali au răscolit scrisorile şi jurnalele lui Beethoven, au studiat autopsia sa, buletinele medicilor săi şi chiar notele consemnate atunci când trupul său a fost exhumat de două ori, în 1863 şi 1888, în speranţa de a reconstitui istoricul său medical complicat.
DE CE A MURIT BEETHOVEN?
Însă cercetătorii din spatele noului studiu au făcut un pas mai departe, în urmă cu opt ani, când şi-au propus să facă o analiză genetică a părului lui Beethoven. Mostrele pe care le-au folosit erau bucle din părul său tăiate în cei şapte ani care au precedat moartea sa.
Echipa a început prin a analiza un total de opt mostre de păr din colecţii publice şi private din Marea Britanie, Europa şi SUA. În timpul activităţii de autentificare, au descoperit că două şuviţe nu proveneau, de fapt, deloc de la Beethoven, în timp ce o altă mostră era prea deteriorată pentru a fi analizată.
Lucrările anterioare care sugerau că Beethoven ar fi fost otrăvit cu plumb s-au bazat pe o mostră de păr care nu-i aparţinea - una care, în schimb, ar fi aparţinut unei femei, au descoperit geneticienii.
Însă cinci dintre mostre provin toate de la acelaşi bărbat european şi se potrivesc cu strămoşii săi germani. Beethoven îi înmânase el însuşi una dintre şuviţe pianistului Anton Halm în aprilie 1826, spunând "Das sind meine Haare!". ("Acesta este părul meu!")
Analiza genetică a depistat indicii ascunse în ADN-ul compozitorului care ar putea adăuga un context la problemele sale de sănătate.
"Nu am reuşit să găsim o cauză definitivă pentru surditatea lui Beethoven sau pentru problemele sale gastrointestinale", a declarat profesorul Krause. "Cu toate acestea, am descoperit o serie de factori de risc genetic semnificativi pentru bolile hepatice", a adăugat el.
"Am găsit, de asemenea, dovezi ale unei infecţii cu virusul hepatitei B cel târziu în lunile dinaintea ultimei afecţiuni a compozitorului. Acestea au contribuit probabil la moartea sa", a explicat Krause.
Datele genetice ale lui Beethoven i-au ajutat, de asemenea, pe cercetători să excludă alte cauze potenţiale ale afecţiunilor sale, cum ar fi boala celiacă, o afecţiune autoimună, intoleranţa la lactoză sau sindromul colonului iritabil.
BETHOVEEN BEA CEL PUŢIN UN LITRU DE VIN PE ZI
Scrisorile scrise de Beethoven, precum şi cele ale prietenilor săi, arată că genialul compozitor consuma în mod regulat alcool. Deşi este dificil de spus cât de mult bea, un prieten apropiat a scris că Beethoven obişnuia să bea cel puţin un litru de vin la prânz în fiecare zi.
Consumul de alcool, combinat cu factorii genetici de risc pentru bolile hepatice şi cu infecţia sa cu virusul hepatitei B ar fi putut fi furtuna perfectă pentru sănătatea lui Beethoven spre sfârşitul vieţii sale.
"Dacă a consumat alcool într-o cantitate suficient de mare şi pe o perioadă suficient de lungă de timp, interacţiunea cu factorii săi de risc genetic este o posibilă explicaţie pentru ciroza sa", a declarat autorul principal al studiului, Tristan Begg, doctorand la Universitatea din Cambridge.
Însă cercetătorii au avertizat că momentul în care au avut loc toate aceste evenimente este esenţial pentru a înţelege ce a contribuit cu adevărat la moartea lui Beethoven.
Cercetările viitoare ar putea dezvălui mai multe informaţii - inclusiv motivul din spatele pierderii auzului său, au spus autorii.
"Sperăm că, prin punerea genomului lui Beethoven la dispoziţia cercetătorilor în mod public şi, poate, prin adăugarea altor bucle autentificate la seria cronologică iniţială, întrebările rămase despre sănătatea şi genealogia sa vor putea primi într-o zi un răspuns", a declarat Begg.
UN SECRET ÎN ADN
După ce echipa de cercetare a stabilit profilul genetic al lui Beethoven, l-a comparat cu ADN-ul rudelor sale în viaţă din Belgia. Dar, în mod ciudat, nu au reuşit să determine o potrivire completă.
În timp ce unele dintre rude aveau în comun un strămoş patern prin familia lui Beethoven, la sfârşitul anilor 1500 şi începutul anilor 1600, nu a existat nicio potrivire pentru cromozomul Y în mostrele de păr ale lui Beethoven. Acest lucru sugerează că undeva în istoria familiei, a existat o relaţie extraconjugală din partea tatălui lui Beethoven care a avut ca rezultat un copil.
"Prin combinarea datelor ADN şi a documentelor de arhivă, am reuşit să observăm o discrepanţă între genealogia legală şi cea biologică a lui Ludwig van Beethoven", a declarat coautorul studiului, Maarten Larmuseau, genealogist genetician la KU Leuven din Belgia.
Cercetătorii cred că aventura a avut loc cândva între concepţia din 1572 a lui Hendrik van Beethoven, un strămoş din linia paternă Beethoven aflat la şapte generaţii distanţă de compozitor, şi concepţia lui Beethoven din 1770.
Today we finally published the genomic analyses of hair locks from world-famous music composer Ludwig van #Beethoven. The #genome offers clues to his health and family history! @CurrentBiology https://t.co/aI9J4cNoL0 (credits: Beethoven-Haus Bonn; T. Begg)
— Maarten Larmuseau (@MHDLarmuseau) March 22, 2023
1/11 pic.twitter.com/VVQQEl0O1V
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
