Oamenii de ştiinţă au anunţat că au descoperit o nouă exoplanetă, cea mai apropiată faţă de Sistemul Solar. Este o planetă mică, telurică, necunoscută până acum, care orbitează în jurul stelei Proxima Centauri, cel mai apropiat ”vecin” al Soarelui, informează The Washington Post.
Astronomii bănuiau de mult timp că Proxima Centauri are în jurul ei o planetă, însă dovezile au fost până acum eluzive. Savanţii au descoperit în ultimele decenii că numeroasele stele din categoria piticelor roşii, în care se încadrează Proxima Centuri, au în jurul lor miliarde de planete mici, pe orbite apropiate, în galaxia noastră. Un nou studiu, publicat miercuri în revista Nature, a prezentat dovezi concrete care atestă existenţa unei astfel de exoplanete.
Aflată la o distanţă de 4,25 ani-lumină faţă de Soare, Proxima Centauri este mai puţin celebră în comparaţie cu sistemul stelar binar Alpha Centauri în apropierea căruia se află. Dar, în timp ce Alpha Centauri este alcătuit din două stele asemănătoare Soarelui, Proxima este mult mai apropiată - ca distanţă - faţă de Sistemul Solar din care face parte Terra. Mult timp, cercetătorii au fost interesaţi de stele care se aseamănă cu Soarele şi mai puţin interesaţi de stele palide, precum Proxima, însă această abordare este pe cale să se schimbe. Stelele precum Proxima sunt mult mai des întâlnite în galaxia noastră, iar savanţii cred că ele pot fi la fel de capabile ca stelele asemănătoare Soarelui în ceea ce priveşte capacitatea de a avea în jurul lor planete care pot să adăpostească forme de viaţă.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Existenţa noii exoplanete a fost dovedită după un eşec recent al astronomilor, care au ajuns la concluzia că o exoplanetă din jurul stelei Alpha Centauri B nu există în realitate, iar presupusa ei prezenţă fusese determinată de o eroare a datelor. Savanţii ştiu deja că cele mai multe dintre stelele din Calea Lactee au în jurul lor planete, însă au întâmpinat dificultăţi în identificarea celei mai apropiate exoplanete faţă de Terra.
Noua exoplanetă, Proxima b, a fost deja denumită ”analoaga Terrei” de o parte a presei, însă această comparaţie ar putea fi una pripită. Acea planetă, în funcţie de analiza statistică a comportamentului stelei sale, prezintă o probabilitate mare să existe. Însă, în afara acestui fapt, sunt cunoscute foarte puţine detalii despre ea.
Proxima b efectuează o rotaţie completă în jurul stelei Proxima Centauri în 11 zile. Din cauza metodei folosite pentru a o detecta, cercetătorii nu ştiu cât de mare este exoplaneta în realitate - însă ei anticipează că Proxima b are un diametru de cel puţin 1,3 ori mai mare decât al Terrei. Ea se află la peste 6,4 milioane de kilometri faţă de Proxima Centauri, o stea pitică roşie, rece, de mici dimensiuni (mult mai aproape în comparaţie cu distanţa dintre Terra şi Soare), aşadar este bombardată cu o cantitate suficientă de radiaţie pentru a menţine la suprafaţa scoarţei o temperatură de minus 40 de grade Celsius.
Bazându-se pe informaţiile deja cunoscute despre planetele care se formează în jurul stelelor pitice roşii, este probabil telurică - la fel ca Terra, Venus şi Marte - şi efectuează, probabil, o rotaţie sincronă - prezintă mereu aceeaşi emisferă stelei în jurul căreia se roteşte, în timp ce cealaltă jumătate a ei rămâne permanent în întuneric.
Pentru ca o planetă să fie ”analoagă Terrei”, oamenii de ştiinţă consideră că ea trebuie să fie telurică şi capabilă să prezinte apă lichidă la suprafaţa scoarţei. Dacă Proxima b are o atmosferă - o întrebare la care nu se va putea răspunde prea curând -, atunci ea ar putea avea o temperatură apropiată de cea a Terrei, putând fi capabilă să prezinte apă la nivelul scoarţei.
Însă chiar dacă Proxima b are (sau a avut în trecut) o atmosferă şi este capabilă să prezinte apă la nivelul scoarţei, capacitatea ei de a adăposti forme de viaţă este departe de a fi garantată.
Proxima Centauri este o stea eruptivă, care eliberează fluxuri de radiaţie solară în spaţiul cosmic la fiecare câteva ore. Orice formă de viaţă care ar fi evoluat pe o planetă din apropierea ei ar trebui să trăiască la mari adâncimi în scoarţă sau sub apă pentru a putea să supravieţuiască - sau să îşi fi dezvoltat un anumit tip de protecţie împotriva radiaţiei solare, deocamdată necunoscut cercetătorilor de pe Terra.
Descoperirea noii exoplanete a fost posibilă graţie eforturilor depuse de 31 de cercetători din opt ţări, coordonaţi de Guillem Anglada-Escudé, profesor la Universitatea Queen Mary din Londra. Aceşti oameni de ştiinţă au petrecut mai multe luni colectând date despre Proxima Centauri. Ei au analizat indicii precedente despre prezenţa unei planete, studiind ”oscilaţia” de luminozitate a stelei, ce ar fi cauzată de balansul gravitaţional dintre ea şi o planetă care o orbitează (metoda Doppler). O astfel de oscilaţie a fost văzută în trecut, însă semnalul nu era suficient de puternic pentru a dovedi existenţa unei planete.
Guillem Anglada-Escudé şi colegii lui au analizat datele furnizate timp de mai multe săptămâni - 54 de nopţi - de spectrograful HARPS (High Accuracy Radial Velocity Planet Searcher), administrat de European Southern Observatory (ESO).
Deşi există şi cercetători care spun că existenţa noii exoplanete va trebui să fie confirmată şi prin metode observaţionale directe, ei sunt totuşi de acord cu faptul că Guillem Anglada-Escudé a descoperit ceva special. Henri Boffin, cercetător la ESO, care nu a participat la acest studiu, dar a analizat datele furnizate de HARPS, spune că noul semnal descoperit este de 3 ori mai puternic faţă de cel emis de Alpha Centauri Bb, ”planeta” care s-a dovedit că nu există.
Cercetătorii vor încerca să găsească alte metode care să confirme existenţa exoplanetei Proxima b şi să îi determine compoziţia. Observaţiile directe - analizarea unei planete cu ajutorul unui telescop - nu sunt posibile cu tehnologiile actuale. Steaua Proxima Centauri este prea strălucitoare şi prea apropiată de acea exoplanetă prezumtivă pentru ca aceasta să fie vizibilă cu ajutorul unui telescop terestru.
Există totuşi o şansă mică - cu o probabilitate de 1,5% - ca planeta să ”tranziteze” cu adevărat prin faţa stelei sale sau să treacă prin faţa stelei din perspectiva telescoapelor de pe Terra. În acest caz, cercetătorii vor putea să studieze masa planetei şi atmosfera ei, analizând variaţiile de luminozitate ale stelei Proxima Centauri.
Alţi cercetători se declară optimişti şi spun că noua exoplanetă va putea fi studiată foarte uşor începând din 2018, după lansarea telescopului spaţial James Webb, care va deţine la bordul său o serie de instrumente de cercetare performante.
Chiar dacă se va dovedi că Proxima b există în realitate şi că este cea mai apropiată exoplanetă, ea se află totuşi la o distanţă uriaşă faţă de Terra. Sonda spaţială New Horizons, lansată de NASA, a avut nevoie să străbată 4,8 miliarde de kilometri pentru a ajunge lângă Pluto, iar această călătorie i-a luat aproape 10 ani. Întrucât se află la 40,2 trilioane de kilometri faţă de Terra, o călătorie spre Proxima b ar dura de peste 8.000 de ori mai mult.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
