Catacombele Sibiului pot fi vizitate începând de sâmbătă, în cadrul Festivalului Internaţional de Artă Contemporană de la Sibiu

Construite la subsolul Bisericii şi al Mănăstirii Ursulinelor, catacombele sunt adevărate cripte care adăpostesc mormintele maicilor şi slujitorilor fostei mănăstiri.

 

Proiectul de cunoaştere a istoriei oraşului este desfăşurat de Muzeul Naţional Brukenthal în colaborare cu Arhiepiscopia Romano-Catolică de Alba Iulia şi Parohia Greco-Catolică din Sibiu.

 

Vizitele vor avea loc zilnic, începând de sâmbătă, la orele 12.00, 15.00 şi 17.00 Se vor vizita în grupuri de maxim 10 persoane, costul unui bilet fiind de 25 lei.

 

Iniţial, biserica şi mănăstirea ursulinelor, situată în Sibiu pe strada Sării (în prezent strada Gheorghe Magheru), a fost lăcaşul de cult al unei mănăstiri a călugărilor dominicani, care în anul 1474, când s-au mutat în interiorul zidului de apărare, au construit biserica şi mânăstirea.

 

Aparţinând stilului gotic, elementele păstrate astăzi sunt portalul de acces în arc frânt, realizat din piatră, zona capelei de pe peretele nordic la nivelul bolţilor şi al ancadramentelor, dar şi prezenţa contraforţilor la exterior.

 

În anul 1543, în urma Reformei, populaţia săsească a trecut la luteranism, iar mănăstirea a fost desfiinţată. Biserica a intrat în posesia luteranilor. În perioada habsburgică biserica, cunoscută sub numele de „Biserica mănăstirii” (în germană Klosterkirche) a revenit cultului romano-catolic, fiind încredinţată maicilor ursuline, pentru a construi alături un pension de fete.

 

Astfel, în 12 iulie 1733 vor veni din Bratislava opt călugăriţe ursuline, fiind primite într-un mod festiv. În 1734 lângă biserică se va construi mânăstirea propriu-zisă. În 1769 clădirea va fi extinsă (banii fiind oferiţi călugăriţelor de către împărăteasa Maria Tereza) pentru a putea face faţă noii instituţii care se va ridica aici, adică şcoala catolică.

 

Lucrările vor fi terminate în 1772, costând 38.821 guldeni. Desfiinţarea ordinului iezuit (primul ordin călugăresc sosit în oraş odată cu administraţia habsburgică) de către împăratul Iosif al II-lea, va face ca multe dintre activităţile acestora să fie preluate de către alte ordine călugăreşti.

 

În Sibiu, ursulinele vor acţiona ca atare, preluând de la iezuiţii alungaţi din cetate rolul educaţional pe care îl aveau. Astfel în 1789, ele vor deschide şcoala elementară catolică numită Şcoala Normală k.u.k. (Şcoala Naţională a Marelui Principat). Şcoala era o continuare a gimnaziului catolic iezuit care funcţiona din anul 1774. Şcoala ursulinelor (Ursuliner-Nonnen, Kloster und Schule) va fi una dintre şcolile de elită ale oraşului, aici învăţând copii ai familiilor bogate, care doreau a-şi educa copiii într-un mediu german după un tipic iezuit.

 

În perioada interbelică aici funcţiona atât şcoala elementară de fete romano-catolică „Sf. Ursula”, cât şi Gimnaziul de fete (rom-cat) „Sf. Ursula”.

 

În anul 1948 a fost desfiinţată. În perioada comunistă aici a funcţionat Liceul Pedagogic care după 1990 îşi va schimba denumirea în Colegiul Pedagogic „Andrei Şaguna”. In 2010 colegiul se va muta pe aleea Turnu Roşu. Subsolul Bisericii şi mănăstirii Ursuline a fost folosit în timpul războiului drept adăpost antiaerian şi spital de război. În subsolul bisericii sunt zeci de morminte pe care timpul şi-a pus amprenta dar şi omul, prin distrugere.

 

Criptele adăpostesc rămăşiţele pământeşti ale măicuţelor şi călugărilor care au slujit în Sibiu sau care şi-au găsit sfârşitul aici. Numele lor este greu de identificat, în majoritatea cazurilor foarte puţine morminte păstrând însemnele iniţiale.

 

Ce îţi atrage atenţia din primele momente când intri în catacombe este că unele monumente funerare sunt deschise.

Sicriele distruse şi osemintele scoase din sarcofag sunt urme lăsate în timp de generaţiile care, din curiozitate sau teribilism, au distrus o parte din istoria necunoscută a Sibiului.