Castelul Salbek, monument istoric de clasa A, care în 2017 a fost cumpărat de Fundaţia Botnar cu 350.000 de euro, este scos la vânzare de Romania Sotheby's International Realty cu 450.000 de euro.
Construcţia se află la 19 km faţă de Castelul Regal de la Săvârşin şi la 106 km faţă de Arad.
În documentele din anul 1778, se menţionează că localitatea Petriş împreună cu satele Corbeşti, Obârşia şi Roşia aparţin familiei
Salbeck, iar satul Selişte este stăpânit de nobilul Sigismund Iosika.
Castelul, care a fost construit între anii 1800 şi 1850, este clasat monument istoric de valoare naţională şi universală, clasa A. Are 24 de camere şi mai multe construcţii anexe. Suprafaţa terenului este de 16,73 hectare, iar cea construită de 983 metri pătraţi, cu o amprentă la sol de 450 m2.
Contele Salbek provenea dintr-o familie de germani cu înclinări de fanatici catolicizanţi derivaţi din Salbeck Matei, care, mai întâi fusese secretar al Principelui din Moldova şi apoi pe la 1733 fusese comisar salin în judeţul Hunedoara. Din familia aceasta au ieşit prelaţi romano-catolici iezuiţi şi fanaticul slujbaş judeţean Jakab care a fost formidabil persecutor catolicizant al iobagilor săi ortodocşi.
Potrivit Romania Sotheby's International Realty, după înăbuşirea răscoalei din 1784, din ordinul contelui Salbeck vechea aşezare a localităţii Petriş dispare şi toate gospodăriile sunt mutate pe noua vatră, în jurul castelului, unde se află şi astăzi. Se începe reconstrucţia castelului Salbec, mâna de lucru fiind asigurată tot de către iobagii din comună.
Lucrările au fost finalizate după 1811, când castelul a fost supraetajat de Von Matei Salbek.
Noul aspect al castelului este diferit faţă de cel vechi care era sub formă de cetate. Este construit în stil neoclasic şi iese în relief prin faţada şi terasa din spate, ambele străjuite de coloane în stil doric construite din gresie. Pe coloanele de pe faţada nordică se văd şi astăzi heruvimii sculptaţi direct pe ele.
Ca plan, castelul are formă dreptunghiulară având parter şi un etaj. Are două intrări maiestuoase situate una spre nord şi alta spre sud. Încăperile sunt aşezate una lângă alta având câte o uşă de comunicare între ele. La etaj se ajunge urcând o scară semicirculară. Aşa cum sunt dispuse camerele la etaj, se crede că acestea erau folosite ca şi apartamente de locuit de către stăpânii castelului. Construcţia este din cărămidă arsă, cu planşee drepte având pardoseli din parchet în formă romboidală, duşumele de scândură şi ciment.
Parcul din jurul castelului, cu o suprafaţă de 16,7 ha, are numeroşi arbori printre care şi câţiva stejari seculari. Doi dintre aceşti „stejari ai judecăţii” se mai văd şi astăzi în parcul castelului. Potrivit tradiţiei populare, sub unul dintre ei se ţineau scaunele domneşti; aceste instanţe, de dinainte de 1848, judecau supuşii domeniului, condamnându-i la pedepse corporale sau reţinerea în închisoarea domeniului, care se găsea în apropierea castelului.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
