Tratamente ţintite mai eficiente pentru tumori solide

Tumorile solide reprezintă o cauză majoră a deceselor cauzate de cancer la nivel mondial. Tratamentele tradiţionale, cum ar fi chimioterapia, radioterapia şi chirurgia, sunt disponibile, dar acestea au o eficacitate diferită împotriva tumorilor solide, în special în stadii avansate ale cancerului. Terapia cu celule T a avut un mare succes în tratarea tumorilor lichide, în cancerele de sânge, dar nu s-a observat aceeaşi eficienţă în cazul tumorilor solide, cum este cancerul de sân, hepatic sau cerebral.

Acum, noi descoperiri asupra celulelor T ar putea duce la îmbunătăţirea tratamentului în cazul tumorilor solide.

Un studiu condus de Agenţia pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Cercetare (A*STAR), din Singapore, a descoperit că, prin inhibarea funcţiei a două proteine, G9a şi GLP, în timpul procesului de producţie a terapiei celulare, celulele imunitare ar putea deveni mai eficiente în combaterea cancerului.

Aceste descoperiri, publicate în revista Nature Communications, pot contribui la progresul dezvoltării unor terapii inovatoare de care ar putea beneficia pacienţii cu cancer, apropiindu-ne de tratamente ţintite mai eficiente pentru cancerele cu tumori solide.

Celulele T modificate sunt de obicei introduse în fluxul sanguin al pacientului ca parte a tratamentului. Ele se află în acelaşi mediu cu tumorile lichide, ceea ce le permite să localizeze şi să ţintească cu uşurinţă tumorile lichide.

Cu toate acestea, în cazul tumorilor solide, celulele T modificate se confruntă cu obstacole fizice şi moleculare, cum ar fi migrarea prin structura densă a ţesuturilor din interiorul corpului şi întâlnirea cu alte celule şi molecule care pot avea un impact negativ asupra funcţiei lor.

Cercetătorii şi medicii de la Institutul de Biologie Moleculară şi Celulară (IMCB) şi de la Reţeaua de Imunologie din Singapore (SIgN) de la A*STAR, precum şi de la Şcoala Medicală Duke-NUS au colaborat pentru a explora abordări inovatoare şi a îmbunătăţi eficienţa celulelor T, celulele imunitare responsabile de recunoaşterea şi eliminarea celulelor canceroase.

Echipa de cercetare a efectuat o analiză cuprinzătoare a medicamentelor epigenetice care pot afecta eficacitatea celulelor T modificate în creşterea activităţii antitumorale.

Cercetătorii au folosit teste 2D şi 3D noi care au imitat mediul fizic pe care celulele T l-ar întâlni pentru a găsi şi a ţinti celulele canceroase din corpul uman.

Un medicament a fost administrat celulelor imune în timpul procesului de expansiune celulară al terapiei celulare efectuate în laborator, care a vizat proteinele G9a şi GLP.

Medicamentul a fost ulterior eliminat înainte ca celulele imune modificate să fie reintroduse în organismul pacientului, contracarând astfel efectele secundare ale medicamentului.

Rezultatele au arătat că medicamentul a contribuit la creşterea funcţiei antitumorale a celulelor imune modificate – a crescut producţia de granzime, proteine care ajută la localizarea şi eliminarea celulelor tumorale ţintă.

Folosindu-se de capacităţile de profilare a celulelor imune concluziile studiului au fost validate folosind linii celulare şi celule imune provenite de la pacienţi de la Duke-NUS, pentru a confirma eficacitatea blocării activităţii G9a şi GLP în îmbunătăţirea eficienţei terapiei cu celule T.

Rezultatele au arătat că medicamentul a îmbunătăţit funcţia anti-tumorală a celulelor imune proiectate.

Acest lucru ar însemna rezultate mai bune pentru pacienţi, cum ar fi îmbunătăţirea ratelor de supravieţuire şi a calităţii vieţii, spun cercetătorii din Singapore.

De asemenea, are implicaţii largi pentru toate terapiile celulare care vizează tumorile solide.

Pacienţii cu un sistem imunitar slab, care au nevoie, de obicei, de celule imunitare de la donatori sănătoşi pentru tratamentul prin terapie celulară, ar putea beneficia, de asemenea, de tratamente care utilizează propriile celule imunitare.

Acest lucru reduce şansele ca organismul pacientului să respingă celulele, precum şi implicaţiile utilizării de celule incompatibile.

Medicamentul utilizat pentru a bloca activitatea G9a şi GLP deţine, de asemenea, un potenţial semnificativ pentru dezvoltarea ulterioară, prezentându-se ca o opţiune terapeutică atractivă pentru tratamentele împotriva cancerului.

„Abordarea de îmbunătăţire a activităţii antitumorale individuale a fiecărei celule imune poate aborda multe limitări în terapia cu celule T şi poate spori eficacitatea tratamentului. Descoperirea noastră va avansa dezvoltarea unor terapii eficiente pentru cancerele cu tumori solide şi va contribui la îmbunătăţirea vieţilor”, a declarat dr. Andrea Pavesi, cercetător ştiinţific principal la IMCB de la A*STAR şi autor principal al studiului.

Autorii spun că această descoperire ar putea contribui la îmbunătăţirea terapiilor celulare care utilizează atât celule imunitare provenite de la pacienţi, cât şi de la donatori, aducând beneficii unei varietăţi de pacienţi.

„Există o cerere mare pentru producerea de celule T adecvate pentru terapia adoptivă cu celule T, un tip de terapie celulară în care celulele T modificate sunt administrate pacienţilor pentru a combate boli precum cancerul”, a completat la rândul său profesorul Antonio Bertoletti, din cadrul Programului de boli infecţioase emergente de la Duke-NUS.

Echipa lucrează în prezent la iniţierea unor studii clinice pentru a aduce această metodă pe piaţă şi a îmbunătăţi rezultatele pacienţilor cu cancer.

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.