Dr. Simin Aysel Florescu, managerul Spitalului de boli infecţioase Victor Babeş din Capitală a anunţat într-un interviu acordat News.ro un proiect pe care doreşte să-l realizeze cu ajutorul unei echipe de psihologi în sprijinul personalului medical. Dr. Florescu spune că a constatat, după ce a aplicat în spital aşa-numitele chestionare de burnout, că o bună parte din personalul medical suferă de acest lucru. Oboseala excesivă se poate manifesta parţial şi în comunicarea cu pacienţii, dar şi în comunicarea între personalul medical, spune Dr. Florescu. Profesia de medic este o profesie vocaţională în care empatia joacă un rol principal, mai afirmă medicul.
“Problema comunicării între personalul medical şi pacienţi este una cunoscută de foarte mult timp, toate spitalele încearcă să îşi moduleze şi să îşi îmbunătăţească acest parametru al comunicării şi al empatiei către pacient şi către aparţinătorii acestuia.
Ce am făcut noi, noi am încercat să evaluăm un pic starea de bine a personalului medical după cei aproape 3 ani de pandemie, cu ajutorul acestor chestionare de burnout şi am constatat că există o proporţie destul de importantă din personal care are acest burn out, această problemă de oboseală excesivă care se manifestă parţial şi prin probleme legate de comunicarea cu pacienţii, comunicarea cu rudele pacienţilor în unele sectoare mai mult, în alte sectoare mai puţin, însă este clar că există şi aceste tulburări de comunicare în cazul nostru, cel puţin în ultimul timp se datorează oboselii excesive din perioada pandemică.
28 noiembrie - Profit Financial.Forum
Punând aşa într-un tablou mare tot acest lucru, am zis, da, este într-adevăr nevoie de nişte specialişti care să ne ajute să conştientizăm că avem nişte probleme şi să încercăm să depăşim aceste probleme.
Nu sunt nişte probleme grave, nu sunt nişte lucruri care să genereze, ştiu eu, drame sau scandaluri sau ceva, dar sunt nişte probleme care apasă inclusiv personalul medical care nu mai are prea multă răbdare, are prea multă oboseală dusă în cârcă de nişte ani şi trebuie cumva să trecem de aceste aspect.
Ce ne-am gândit noi să facem, ne-am gândit să cerem sprijinul unor psihologi, ne-am gândit chiar la Facultatea de Psihologie, care are nişte proiecte foarte interesante în acest domeniu, şi le-am solicitat sprijinul în legătură cu organizarea unor cursuri, unor ateliere în care să reuşim să modelăm toată această oboseală a noastră şi să trecem peste toate clipele neplăcute”, a explicat dr. Simin Aysel Florescu.
Empatia medicilor cu pacienţii dar şi empatia între medici, la fel de importante. Cursurile care se vor face la Spitalul Victor Babeş vizează ambele aspecte, iar managerul unităţii sanitare speră ca acest proiect să poată fi pus în aplicare cât mai repede. Personalul medical este deschis către acest proiect, spune dr. Florescu.
“Nu este vorba numai despre comunicarea între personalul medical şi pacienţi, respectiv aparţinători ci este vorba şi de comunicarea între noi, ca personal medical.
Ideea noastră a fost întâmpinată destul de bine ca intenţie de a face ceva, de către personal, rămâne să o ducem la capăt şi să vedem cam cum vor evolua lucrurile. Nu cred că vor fi doar nişte simple cursuri, aşteptăm un răspuns privind felul în care se va desfăşura de la specialiştii din cadrul Facultăţii de Psihologie.
Recunosc, am vorbit chiar cu d-na profesor Alina Bărgăuanu, sper să nu se supere pe mine că menţionez acum tentativa noastră de proiect, dânsa a fost extrem de entuziasmată şi a acceptat cu mare bucurie să ne ajute, însă trebuie să punem la punct detaliile acestei colaborări.
“Această profesie ar trebui să fie una vocaţională în care empatia joacă rolul principal”
Noi, ca personal medical, suntem obişnuiţi să lucrăm aşa şi practic în această profesie, asta ar trebui să fie o profesie vocaţională, nu este un simplu job, o simplă meserie, este o profesie vocaţională în care empatia joacă rolul principal, practic ar trebui ca, tocmai datorită faptului că ai empatie mai mare, că te interesează mai mult cel din jur, că vrei să faci ceva pentru cel din jur, cel în suferinţă de lângă tine este motivul pentru care ai ales această profesie sau cel puţin aşa ar trebui să fie. Acest lucru nu ar trebui să dispară de-a lungul anilor”, a explicat managerul Spitalului Victor Babeş.
Empatia faţă de pacienţi – ce înseamnă aceasta cu adevărat? Dr. Florescu povesteşte cât de mult conta atitudinea pozitivă şi suportivă pe care o avea pe când se afla în spital, la începutul carierei, atitudine pe care şi-a păstrat-o de altfel peste ani. “Domnişoara doctor, numai faptul că aţi apărut astăzi în salon m-a făcut sănătos”, spuneau pacienţii.
“Empatia înseamnă, pe lângă a inspira bunăvoinţă, şi acel lucru de a inspira încredere. De la empatie pleacă încrederea pe care o are un pacient în tine, de la faptul că îi acorzi atenţie, că te porţi frumos şi că practic te străduieşti să faci tot ce-i mai bine pentru el, în acelaşi timp încurajându-l şi arătându-i că îi eşti alături.
Într-adevăr, să ştiţi că de-a lungul anilor în experienţa mea profesională am văzut pe când eram tânără speranţă în spital, în primii mei ani de rezidenţiat şi specialitate, încercam să intru în saloane la vizita de dimineaţă zâmbind, să-I intreb pe fiecare ce face, cum se simte, faţă de ieri, fiecare pacient cu nume şi prenume şi am avut nişte feed-back-uri foarte bune la momentul respectiv, nici nu am realizat cât sunt de bune atunci, numai aşa după ani şi ani, erau pacienţi care nu o singură dată mi-au spus: ”Domnişoara doctor, numai faptul că aţi apărut astăzi în salon m-a făcut sănătos”.
Erau nişte lucruri care într-adevăr arătau că această empatie şi atutudinea pozitivă faţă de un pacient şi suportivă este extrem de importantă, pe lângă tot ce-I faci, evident, din punct de vedere medical, terapeutic”, a precizat Dr. Florescu.
Medicii care se formează în spital ar trebui ajutaţi prin toate mijloacele să evolueze, să aibă posibilitatea să -şi practice meseria la standardele pe care le-au învăţat şi să poată profesa apoi, de ce nu, în spitalul în care s-au format. La Spitalul Victor Babeş programul de formare a rezidenţilor este organizat original astfel încât aceştia să poată practica meseria pe secţii, să poată face cursuri şi mai ales să poată face prezentări de caz.
“Astea sunt nişte probleme extrem de heterogene. O să vedeţi că în unele zone există aceste probleme sau sunt acute, în alte zone aceste probleme sunt mai puţin sau deloc, depinde foarte mult de mediul de spital, de mediul comunităţii medicale din locul respectiv. Lucrurile diferă şi între specialităţile medicale, chirurgicale şi aşa mai departe.
Cel puţin în comunitatea noastră medicală din spitalul Victor Babeş din Bucureşti încercăm să menţinem un nivel foarte cald pentru juniorii noştri cum le zic eu, încercăm să-i preluăm din prima zi de Rezidenţiat şi să-i introducem în practica clinică, bineînţeles, tutelaţi de către seniorii doctori din spital, pas cu pas, în acelaşi timp utilizând şi persuasiunea haideţi cu noi, haideţi să vedeţi ce frumos e, ei oricum sunt entuaziaşti, şi, bineînţeles şi impunând nişte criterii şi nişte stadii pe care trebuie să le promoveze pentru a ajunge undeva.
Progamul nostru a fost şi cred că este unul destul de original, ei având şi practica obişnuită în spital, zilnic, la pacienţi, cu tot ce înseamnă rutina, am zis să nu le ocupăm fiecare zi şi le facem aşa: marţi şi miercuri facem cursuri, ca să-şi termine toată treaba pe secţie, la ora unu în amfiteatru toată lumea, în perioada pandemiei le-am făcut online cursurile, acum suntem din nou fizic, iar joia ei fac prezentări de caz la care noi, cadrele didactice şi medicii din spital asistăm şi îi criticăm constructiv.
Ei practic asistă la cursuri şi au şi posibilitatea dar şi obligaţia în acelaşi timp de a prezenta, de a vorbi în limbaj medical, de a gândi medical, de a accepta nişte critici bine direcţionate, şi de a râde până la urmă, că ne şi distrăm la sfârşit, mimăm tot felul de scheme, dar vreau să vă spun, cam după trei luni de la acest tip de abordare au fost capabili, în anul 2019, exact înainte de pandemie, au fost capabili rezidenţii noştri de an 1, de obicei când zici rezident de an 1, toată lumea..a nu ştie nimic…Nu, rezidenţii noştri de an 1 au fost capabili să trimită prezentări de caz la nivel de conferinţă naţională şi să meargă acolo şi să le prezinte”, a declarat dr. Florescu.
Drumul frumos de la schimbarea percepţiei asupra rezidenţilor de an 1 la punctul în care, după Rezidenţiat, medicii aleg să rămână să profeseze acolo unde s-au format ani în şir. Anul trecut, spune dr. Florescu, 9 rezidenţi care şi-au terminat pregătirea în spital au rămas să profeseze aici înlocuindu-i astfel pe cei care au ieşit la pensie, un imens câştig pentru spital.
“Au fost atât de mulţi încât s-a alocat o sesiune special la Spitalul Victor Babeş pentru că au fost vreo şase prezentări de caz. Tinerii noştri rezidenţi de an 1 au fost la un nivel foarte foarte bun şi care a fost remarcat de toţi colegii din ţară.
Acum un an a terminat penultima generaţie, erau rezidenţi de anul 5, la momentul respectiv, au terminat şi au dorit să rămână în spital. Noi aveam locuri pe care le puteam scoate la momentul respectiv, le-am şi scos, şi au rămas în spital 9 dintre ei. Este un imens câştig, i-au înlocuit pe toţi cei care ieşiseră la pensie şi au fost şi peste numărul acelora, unul singur sau doi dintre ei au plecat în străinătate. Şi anul acesta cei care termină vor rămâne la noi în spital.
Un lucru care mă face foarte plină de optimism este faptul că am aflat că la repartiţia de la rezidenţiat de anul acesta noi scosesem şi un post de medic rezident, nu doar locm ci şi post, ei, pe acel post de medic rezident de boli infecţioase, postul a fost luat de o domnişoară doctor care este pe locul 3 la Rezidenţiat pe ţară , putea să-şi aleagă orice specialitate şi-ar fi dorit, a ales postul de infecţioase din Victor Babeş. Lucrul ăsta m-a bucurat foarte tare”, a spus dr. Florescu.
Satisfacţia profesională de dincolo de salariu. Pentru ca oamenii să rămână în sistem trebuie atraşi alături de echipele care lucrează deja în spital, trebuie să li se asigure condiţiile astfel încât să poată pune în practică ceea ce au învăţat. Generaţiile noi de medici trebuie împinse în faţa celor care sunt vechi în sistem, este de părere medicul.
“Din punct de vedere financiar, medicii sunt acum destul de relaxaţi, salariul nu mai constituie o problemă atât de arzătoare cum era, ne simţim şi noi valorizaţi aşa cum trebuie iar celelalte lucruri, satisfacţia profesională vine şi ea odată cu medicul în care lucrezi. Cei care plecau din ţară până în urmă cu ceva timp pe bandă rulantă îşi căutau exact această satisfacţie profesională dincolo de partea financiară, să ai satisfacţia că vindeci oameni cu standardele, cu lucrurile pe care le-ai învăţat, nu să stai degeaba, lucrurile astea contează foarte mult, noi încercăm să le menţinem interesul, nivelul şi să îi împingem tot timpul în faţă pe cei care vin după noi, după părerea mea menirea unui şef de clinică este să creeze în urma lui o generaţie care să-i urmeze pentru că altfel să ne apărăm de cei care vin nu este o soluţie”, a afirmat dr. Simin Aysel Florescu.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
