Asistenţi medicali, despre munca lor - “Nu trebuie să alegi medicina de urgenţă, ea te alege pe tine” / “A fost greu pentru un copil de 10 ani să înţeleagă de ce mama nu vine acasă“ / ”Am venit în pandemie, când oamenii aveau cea mai mare nevoie” - FOTO

“MOROMETE”, OMUL CARE LE CÂNTĂ COPIILOR ŞI LE SPUNE GLUME PENTRU A-I FACE SĂ ZÂMBEASCĂ 

Moromete. Aşa îl strigă toată lumea. E asistent la Unitatea de Primiri Urgenţe a Spitalului Clinic de Copii ”Grigore Alexandrescu” din Capitală. Face meseria de asistent de 20 de ani, neobosit, mereu acolo, în ajutorul copiilor care au nevoie urgentă să fie salvaţi. I se spune Moromete pentru că e mereu pus pe glume. Reuşeşte să aducă zâmbete pe chipurile copiilor, chiar şi în clipele în care aceştia suferă. Îl cheamă de fapt Cristinel Adrian Olteanu şi este ajutor de nădejde pe care se poate baza un întreg spital. A povestit pentru News.ro cum a reuşit alături de medici să salveze, în decurs de câteva minute, viaţa unui copil de 3 ani. Este doar unul dintre miile  de copii care au ajuns de urgenţă la spital şi care a încăput şi pe mâinile sale. 

SATISFACŢIA VIEŢILOR DE COPII SALVATE“ Am avut satisfacţia încă unei vieţi salvate. Drumul de la preluare până în sala de intervenţii a fost de 4 minute, secundele sunt foarte importante, trebuie să acţionăm rapid”, spune asistentul.

 

“La triaj, părinţii cu o fetiţă de 3 ani în braţe, au spus că a înghiţit ceva. Privind-o, mi-am dat seama că situaţia nu este chiar aşa bună, copilul respira prost, avea dispnee, a fost preluat, adus în camera de gardă resuscitare, a venit medicul urgentist imediat, s-au recoltat analize, a fost monitorizată, am ajuns la concluzia că nu era o ingestie de medicamente, ci un corp străin care intrase în plămân, copiii întotdeauna punând în gură fel şi fel de obiecte sau seminţe, într-o clipă de neatenţie a părinţilor duce la înghiţirea acestor obiecte.

SECUNDELE CARE FAC DIFERENŢA DINTRE VIAŢĂ ŞI MOARTE

 

 

Secundele pentru acest copil au fost foarte importante, starea lui se agrava de la o secundă la alta, s-a acţionat foarte repede, analize, monitorizare, administrare de oxigen, am mers apoi în sala de mici intervenţii, toată treaba, de la preluare până în sala de mici intervenţii a fost de 4 minute, a fost extras acel corp străin, era o sămânţă de curmală, am înţeles,  am participat, a fost extras. 

ATUNCI CÂND NU ALEGI MEDICINA DE URGENŢĂ, CI EA TE ALEGE PE TINE

 

 

“Să ştiţi că nu există medicină de urgenţă pediatrică sau pentru adulţi, există medicină de urgenţă şi ca să intri aici nu trebuie să alegi medicina de urgenţă, ci ea te alege. 

Am văzut mii de cazuri, sunt copii care ingerează medicamente, accidente rutiere, şi aici trebuie acţionat foarte repede, dacă nu cunoşti cazul şi nu ştii ce să faci, în câteva secunde viaţa poate fi pierdută. 

A doua zi, la terminarea gărzii, am văzut părinţii cu acel copil, o fetiţă blondă, cu zâmbetul pe buze, şi am avut satisfacţia încă unei vieţi salvate într-un timp foarte scurt, la noi minutele şi secundele sunt foarte importante, trebuie să acţionăm rapid. 

Problemele respiratorii pe care fetiţa le avea m-au ajutat să-mi dau seama la timp ce se întâmplă, faciesul, care arăta că acel copil nu este foarte bine  şi, dacă nu se acţionează foarte repede…Cu cât acţionezi mai repede cu atât este salvată viaţa”, a povestit pentru News.ro Cristinel Adrian Olteanu. 

Asistenţa medicală în medicina de urgenţă înseamnă grijă faţă de micii pacienţi în fiecare clipă. Cel strigat de copii şi colegi Moromete pentru că ştie cum să-I facă pe cei mici să zâmbească vine primul la spital. Toată aparatura pe care o folosesc medicii trece prin mâna lui. Mai târziu, în gardă, vede tot felul de cazuri dificile. Asistentul spune că ceea ce l-a ajutat, dincolo de respectarea regulilor, atât pe el, cât şi întreg personalul sanitar este calmul, întreţinut de zâmbetele copiilor salvaţi. 

PARTE DIN SĂNĂTATEA ŞI VIAŢA LUI

“Niciodată nu spun ”Eu sunt cel care te-a ajutat”. Este o parte din sănătatea şi din viaţa mea”. 

“Ca responsabil de tură, vin foarte de dimineaţă, fiind o unitate de primiri urgenţe foarte mare, cu aparatură foarte modernă, trebuie să te asiguri că funcţionează fiecare aparat, nu poţi să intri în gardă de exemplu la 8, când îţi începi programul şi să ai un aparat să nu fie bateria încărcată sau un monitor care să nu fie conectat. De exemplu, când ai un copil care are nevoie de oximetrie , adică măsurarea oxigenului din sânge, când există un edem pulmonar sau insuficienţă respiratorie şi să nu ai sonda montată, starea lui de sănătate poate fi pusă în pericol. Este preluată această unitate de primiri urgenţă în totalitate, cu butelii de oxigen, monitoare, ventilatoare. 

MOROMETE, NELIPSIT DIN “FRUMOSUL CALVAR” DE LA UNITATEA DE PRIMIRI URGENŢE

Apoi începe raportul de garda, sunt prezentate cazurile de pe noapte uşoare, grele, ce materiale sunt şi dacă sunt necesare, şi apoi începe aşa-zis frumosul calvar. Vin copii cu febre, cu vărsături, cu accidente rutiere, eu sunt mai mult pe cazurile grave. A o satisfacţie când vezi un copil care a trecut pe la tine şi a doua zi are zâmbetul pe buze,şi râde la tine. Niciodată nu spun ”Eu sunt cel care te-a ajutat, este o parte din sănătatea şi din viaţa mea”. 

LE CÂNT, MĂ STRÂMB LA EI, LA FAŢA PE CARE O AM, COPILUL RÂDE SINGUR

Am fost întotdeauna un tip glumeţ, de aia am şi porecla Moromete, eu sunt un tip mai glumeţ, şi când sunt supărat glumesc. O glumă venită la timpul ei, să ştiţi, contează foarte mult. Le cânt, mă strâmb la ei, dar la faţa pe care o am, copilul râde sigur. Adultul e mai supărat, că este apăsat, dar la copil când te duci, parcă e altceva, parcă te face tânăr. Trebuie să dai în mintea copiilor, trebuie să te joci cu ei. 

Totul e să ştii cum să te protejezi, şi cum să acţionezi, prin calm. Aici a fost marele avantaj. Am respectat ce trebuia respectat şi am făcut triajul aşa cum trebuie. Nu mi-a fost teamă niciodată, am spus mergem înainte, pentru copii. Te duci, te echipezi, intri, şi pacientul infectat cu covid merită tratat, tot om este”, a explicat asistentul medical generalist de medicină de urgenţă despre modul în care a lucrat pe timp de pandemie alături de specialiştii de la Spitalul Grigore Alexandrescu. 

MIHAELA TURLIU, OMUL CARE A RĂZBIT UŞĂ ÎN UŞĂ CU MOARTEA

 

 

La cel mai mare spital suport Covid din Capitală, lucrează Mihaela Turliu. Este doar unul dintre oamenii care, alături de colegi, a pus viaţa pacienţilor mai presus de a ei. Mihaela Turliu, asistent şef al secţiei 1 ATI de la Spitalul Clinic Colentina din Capitală, a povestit pentru News.ro cum a trecut de perioada pandemiei alături de colegi. Perioada în care a stat în izolare, pentru că s-a infectat, fără să-şi poată ţine copilul în braţe, a fost cea mai dificilă. 

 

A FOST GREU DE ÎNŢELES PENTRU UN COPIL DE 10 ANI DE CE MAMA NU VINE ACASĂ 

 

 

Mihaela Turliu:”Să-mi văd copilul după o lună de zile , să-l văd de la balcon, să-l văd pe stradă cum îmi face cu mâna şi cum mă strigă, asta a fost cel mai greu. A fost greu de dus pentru un copil de 10 ani să înţeleagă de ce mama nu vine acasă. I-am vândut o poveste frumoasă, i-am spus că mama lui face parte dintr-o echipă de supereroi”

“M-a impresionat lupta continuă şi susţinerea reciprocă. A fost o confruntare cu ceva nou pentru toţi, suntem un spital clinic, nu de boli infecţioase, iar virusul Sars Cov 2 s-a dovedit a fi cu un grad foarte mare de contagiozitate. A trebuit să învăţăm din mers să ne echipăm, să ne adaptăm şi să lucrăm cu noile protocoale de tratament, starea de sănătate a pacienţilor a evoluat diferit de la caz la caz, şi totuşi oamenii au făcut faţă, dar cu un mare cost: o suprasolicitare fizică şi psihică. 

Cel mai greu de dus, factorii necunoscuţi referitor la manifestările bolii, modul de lucru s-a schimbat. Închipuiţi-vă că ceea ce lucram înainte cu o singură pereche de mănuşi, am ajuns să lucrăm cu trei perechi de mănuşi, echipaţi nu într-o uniformă de bumbac, ci într-un combinezon de polipropilenă prin care nu treceau stropii, ca atare toată atmosfera era mult mai încinsă la propriu”, a explicat pentru News.ro Mihaela Turliu. 

DIN SALVATOR, PACIENT CARE LUPTĂ CU BOALA ÎNCĂ NECUNOSCUTĂ

 

 

Din salvator, Mihaela Turliu a devenit pacient, la începutul pandemiei. “A fost o experienţă dureroasă, este şi experienţa colegilor mei, care au trebuit să stea cazaţi într-un hotel tocmai pentru a-şi proteja familiile”, spune ea.

“M-am infectat la început de pandemie, când încă nu ştiam cât de uşor te poţi infecta, am descoperit pe parcurs că nu mai am gust şi miros, când deja eram internată în spital. Nu a fost o formă severă, dar izolarea a fost foarte greu de dus”, adaugă. 

DOAR LA DUŞ DĂDEAM MASCA JOS

Am stat două săptămâni în spital cu mască aproape tot timpul, doar la duş dădeam masca jos, pentru a evita împăştierea virusului mai departe. A urmat o perioadă de încă două săptămâni de izolare, timp în care nu mi-am văzut familia, copilul. A fost o experienţă dureroasă, este şi experienţa colegilor mei, care au trebuit să stea cazaţi într-un hotel tocmai pentru a-şi proteja familiile. 

I-AM VÂNDUT COPILULUI MEU O POVESTE FRUMOASĂ, I-AM SPUS CĂ FAC PARTE DINTR-O ECHIPĂ DE SUPEREROI 

 

 

A fost greu de dus pentru un copil de 10 ani ,sau 5 sau 3 în cazul altor colege, să încerce să înţeleagă de ce mama nu vine acasă. 

Eu nu am stat izolată acasă, ci într-o locaţie separată. Ne-am separat taberele în această perioadă pentru că ritmul de muncă a fost foarte încărcat, discuţiile telefonice erau la orice oră, apăreau urgenţe la orice oră şi nu erau discuţii pe care să le poţi purta în prezenţa unui copil. 

Să-mi văd copilul după o lună de zile, să-l văd de la balcon, să-l văd pe stradă cum îmi face cu mâna, şi cum mă striga, a fost cel mai greu.  

I-am vândut o poveste frumoasă, i-am zis că mama lui va face parte dintr-o echipă de supereroi şi supereroii au nevoie de condiţii speciale ca să lupte împotriva răufăcătorilor, în cazul de faţă virusul, şi ca atare mami va fi un pic mai mult timp ocupată şi nu va putea veni acasă tot timpul ca de obicei, şi n-o să mai aibă atâta timp la dispoziţie şi se va impune o distanţă. A acceptat această poveste, nu a avut de ales, dar am făcut o mică pregătire psihologică în sensul acesta”, a spus Mihaela Turliu. 

 

MEDICI DE TOATE SPECIALITĂŢILE, NEVOIŢI SĂ AIBĂ ÎN GRIJĂ EXCLUSIV PACIENŢI CU COVID 

Medicii şi asistenţii de la Spitalul Colentina, puşi în faţa unei realităţi medicale cu care nu erau obişnuiţi. De la o unitate sanitară cu multiple specialităţi medicale, a devenit în pandemie destinată exclusiv pacienţilor cu Covid. Mihaela Turliu: “Sunt convinsă că toţi cei care au lucrat în spitale covid au nevoie de suport psihologic”

 

 

“Echipa este unită, s-a susţinut în momentele mai grele reciproc. Oamenii au obosit, se resimt, încă nu au apucat să se repună pe picioare, este vorba despre un an şi ceva de muncă susţinută, un an în care au fost pacienţi majori, cu diverse patologii, am avut mai multe decese decât într-un an obişnuit, ceea ce lasă o amprentă asupra psihicului, dar am avut şi cazuri fericite, oameni pe care am reuşit să-I redăm familiilor. Am avut colegi care şi-au pierdut bunici, părinţi, socri. 

Starea de sănătate a pacienţilor în unele cazuri s-a degradat foarte repede, pacienţii conştienţi , cooperanţi, au fost afectaţi şi nu au mai fost la fel de cooperanţi ca înainte, au fost pacienţi care nu au crezut în Covid, au zis că nu există aşa ceva, din păcate au decedat crezând acest lucru în continuare, o altă parte a înţeles situaţia reală”, afirmă ea.

LUCRUL CU OMUL ESTE CEL MAI DIFICIL, OMUL NU ESTE UN ECHIPAMENT 

Lucrul cu omul este cel mai dificil, la echipamente dacă cunoşti caracteristicile, parametrii, ştii să-l foloseşti optim, omul nu este un echipament. Sunt convinsă că toţi cei care au lucrat în spitale Covid au nevoie de suport psihologic, pentru că epuizarea este, da, este nevoie de acest suport. Gândiţi-vă că oamenii nu au apucat să-şi ia concediul, acel timp de odihnă necesar pentru reîncărcarea bateriilor. Orele de somn puţine, lucrul intens, numărul mare de decese şi-au pus amprenta”, a explicat pentru News.ro asistentul şef al secţiei 1 ATI de la Spitalul Colentina din Capitală. 

ASISTENŢI LA ÎNCEPUT DE DRUM, CU INIMA ALĂTURI DE PACIENŢII CU COVID

 

Asistenţi debutanţi, curajoşi în lupta anti-covid. Mulţi dintre asistenţii ieşiţi de pe băncile şcolii anul trecut s-au îndreptat către spitalele Covid. Roxana Manciu este asistent debutant la Spitalul de Boli Infecţioase Victor Babeş din Capitală. Roxana Manciu: “Suferim odată cu ei”

“Am venit în pandemie, când lumea avea cea mai mare nevoie de noi şi noi de persoanele dragi pe care puteam să le ajutăm doar prin intermediul spitalului. 

AM VENIT SĂ AJUTĂM OAMENII 

”Am considerat că persoanele care au cea mai mare nevoie de ajutor au fost persoanele dintr-un spital Covid. Am putut să ne angajăm pe perioadă determinată, am avut contractul din lună în lună şi nu ne-am gândit nici măcar un moment că o să avem contractul pe nedeterminat. Am venit să ajutăm oamenii. Venind din şcoală, aveam voinţa să ne angajăm şi am zis că aici este nevoie„, declară Roxana Manciu.

SUFERIM ODATĂ CU EI, AŞ LUA-O ORICÂND DE LA CAPĂT

 

”M-a impresionat suferinţa oamenilor, vin diferite cazuri, de la simptomele cele mai uşoare până la suferinţele cele mai grele, suferim odată cu ei când îi vedem că desaturează foarte tare sau Doamne fereşte ajung până la deces. Rezistăm în continuare, aş lua-o de la capăt oricând”, a relatat pentru News.o Roxana Manciu. 

 

Asistenţii medicali, cea mai importantă forţă de muncă dintr-un spital, sunt, de la an la an, mai puţini. În întreaga ţară sunt în jur de 150.000 de asistenţi medicali.  Carmen Mazilu, preşedintele Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR), filiala Bucureşti. Am eliberat anul acesta 25398 de avize, cu o diferenţă în minus de 1107 faţă de anul trecut

Carmen Mazilu, Preşedinte OAMGMAMR – filiala Bucureşti, a explicat pentru News.ro rolul asistentului medical în îngrijirea pacienţilor, dar şi numărul celor care sunt avizaţi pentru Capitală

“Asistenţii medicali lucrează în spitale, dar şi în alte zone ale asistenţei medicale şi ale îngrijirilor de sănătate, la medici de familie, la medicina şcolară, în comunitate, în îngrijirile la domiciliu. În prezent, noi am eliberat pentru anul 2021 25.398 de avize, cu o diferenţă în minus de 1107 avize faţă de anul 2020, ceea ce înseamnă că o parte dintre colegii noştri ori s-au retras din activitate, adică au ieşit la pensie, ori cumva au dispărut din sistem, cel puţin deocamdată. Trebuie să spunem totuşi că avizarea este dinamică, este anuală, în principiu la 31 decembrie ar trebui să fie avizaţi toţi asistenţii medicali, dar din diverse motive, unii nu lucrează şi atunci pot veni de-a lungul anului să fie avizaţi. 

În fiecare spital proporţia de asistenţi medicali reprezintă de fapt cea mai mare forţă de muncă, adică o să găsim mai mulţi asistenţi medicali decât medici , infirmiere sau alt personal medical. Sunt extrem de importanţi, odată pentru respectarea calităţii îngrijirilor, pentru implementarea procedurilor de îngrijire a pacienţilor, pentru pacienţi în special, pentru că pacienţii vor sta cu aceşti asistenţi medicali, cu colegii mei, toată ziua. Un asistent medical îşi poate urmări pacientul într-o tură de 8 ore, de 12 ore, şi îngrijirea este continuă, pleacă o tură, va veni o altă tură de asistenţi medicali. 

Ne dorim mai mulţi asitenţi medicali cu studii superioare, absolvenţi de Facultate de Asistenţă Medicală, ne-am dori mai mulţi asistenţi care să facă masterate şi chiar doctorate, ne-am dori ca asistenţii medicali să fie mai mult implicaţi în zona de luare a deciziilor în unităţile medicale, îmbunătăţiri se pot face peste tot, inclusiv în pregătirea continuă a lor. 

Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti are pentru cei 4 ani de studii pentru Facultatea de Moaşe şi Asistenţă Medicală aproximativ 100 de locuri anual, făcând un calcul simplu nu sunt foarte mulţi asistenţi cu studii superioare, aşa cum vedem în alte ţări unde această formă de educaţie este majoritară. 

Mesajul meu de Ziua Internaţională a Asistentului este un mesaj pur şi simplu uman. Să fie sănătoşi, să-şi păstreze cât se poate sănătatea, să fie puternici, să încerce să-şi dezvolte competenţele pentru a fi profesionişti cât mai buni, le doresc din tot sufletul meu tot binele din lume şi le mulţumesc mult pentru că în această perioadă, anul trecut şi în acest an, într-o pandemie globală care ne-a pus mari probleme, asistenţii medicali s-au remarcat prin rezilienţa lor, prin profesionalismul lor, competenţele pe care le au şi mai ales prin umanitatea lor, prin empatia şi compasinea faţă de pacient”, a declarat pentru News.ro Carmen Mazilu. 

Mesajul Ministerului Sănătăţii de Ziua Internaţională a Asistentului. Monica Althamer: ”Nu suntem, poate, cu salarizarea la nivelul altor ţări, dar am convingerea că lucrurile se vor îmbunătăţi şi mai mult în timp şi la noi”

“Gândurile mele sunt de mulţumire pentru toate eforturile lor, nu numai din perioada de criză sanitară, ci şi pentru eforturile lor de zi cu zi. De cele mai multe ori asistenţii medicali sunt primii profesionişti din sistemul sanitar pe care îi văd pacienţii şi în general profesioniştii pe care îi văd cel mai des. Compasiunea lor este cea care însoţeşte pacienţii dincolo de partea de act medical, în perioade grele din viaţa apropiaţilor noştri care ajung în spitale. Ultimul an a fost şi mai greu, eforturile lor au fost peste cele obişnuite, foarte mulţi asistenţi au plătit cu viaţa implicarea lor, gândurile mele merg şi spre ei. 

Speranţa mea este că munca pe care o depun acolo o vor putea depunde din nou acasă, nu suntem poate cu salarizarea la nivelul altor ţări, sunt lucruri care pot fi îmbunătăţite, cu certitudine nu este salarizarea singurul motiv pentru care personalul medical alege uneori să plece, este vorba şi despre modul în care îşi pot desfăşura activitatea, de dotări, de modul în care pot să înveţe, dar sper că schimbările din ultimii ani vor conduce la întoarcerea lor acasă. Sper să nu mai reprezinte doar străinătatea o alegere şi să ajute şi pacienţii români. Am convingerea că lucrurile se vor îmbunătăţi şi mai mult în timp şi la noi şi că va reprezenta România o opţiune la fel de bună pentru ei”, a declarat pentru News.ro secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, Monica Althamer.

Urmărește-ne și pe Google News