Alpinistul Alex Găvan, mesaj de pe K2: Când inspiri, simţi cum aerul ce îţi pătrunde în plămâni doare / Mi-am îngăduit vreme să mă las pătruns de măreţia acestor locuri, să aud, să primesc şi să integrez ceea ce K2 are să mă îndrume - FOTO

”Nu întâmplător am ales să nu scriu deocamdată nimic din momentul în care am plecat din Skardu. Între timp am ajuns în tabăra de bază şi ne-am şi reîntors chiar după prima ascensiune de aclimatizare de la peste 6000 de metri de pe minunatul, formidabilul şi marele învăţător numit Chogori. Adică K2, aşa cum l-a rebotezat Vestul de vreo 150 de ani încoace. Acum aşteptăm următoarea fereastră de vreme bună pentru a putea continua ascensiunea în siguranţă. Pentru că "siguranţă" este unul dintre cuvintele cheie în fiecare dintre expediţiile mele la mare altitudine. După ce zi de zi, clipă de clipă, cu bucurie în suflet, cu responsabilitate, strategie, tactici flexibile şi cu multă blândeţe faci tot ceea ce îţi este în putinţa fiinţei şi chiar dincolo de asta, vârful devine doar bonusul”, scrie alpinistul în ceea ce numeşte ”Declaraţie de dragoste, recunoştinţă şi iertare de la 5000 de metri altitudine, de pe K2”, adresându-se cititorilor cu formula: ”Dragi prieteni, dragii mei, cunoscuţi şi necunoscuţi, suflete ce dăruiţi din timpul vieţii voastre pentru a citi acestea”.

 

 

În opinia sa, vârful devine presiune doar atunci când succesul sau insuccesul personal este determinat de judecata celorlalţi, iar în particular, ”focusul obsesiv pe vârf, pe aşa zisul succes asa cum este el perceput din exterior de către semenii aflaţi la nivelul mării, este un factor de risc la adresa integrităţii fizice atunci când eşti sus, pe munte”.

”Iar la modul general, focusul obsesiv pe obiectivul final este unul dintre marii factori declanşatori de suferinţă şi depresie în societatea noastră occidentală actuală”, continuă el, explicând: ”Prin deconectarea totală din ultimele trei săptămâni de la ştiri si de la mersul general al lumii, mi-am îngăduit vreme să mă las pătruns de măreţia acestor locuri, să aud, să primesc şi să integrez ceea ce K2 are să mă îndrume”. 

 

Alpinistul relatează că de mai bine de o săptămână nu a mai putut zări vârful K2-ului din pricina vremii instabile.

 

 

”Pentru a nu fi zburat de vânt, am strâns cortul nostru din Tabăra 1 înainte de coborâre şi l-am ancorat bine de stânci. De asemenea, am ancorat cum se cuvine corturile noastre din tabăra de bază cât şi cele zece butoaie de plastic albastre ce conţin echipamentul meu şi al Tamarei, cât şi toate cele de trebuinţă pentru a face faţă cu bine şederii noastre aici, până la sfârşitul iernii sau atâta timp cât va fi să fie. Deşi am fost şi voi fi întotdeauna un minimalist, toate acestea cântăresc nu mai puţin de 320 de kilograme. Şi consider că nu am luat nimic în plus, nimic de prisosinţă. Ieri în tabăra de bază vântul a bătut cu până la 80 de kilometri pe oră. Când scriu aceste rânduri în tabăra de bază sunt minus 34 de grade Celsius "real feel", iar pe vârf, minus 66. Uneori, atunci când inspiri simţi cum aerul ce îţi pătrunde în plămâni doare, la propriu. Dar ceea ce ştiu este că pentru nimic în lume nu aş dori ca acum să fiu nicăieri în altă parte. Sunt exact în locul în care mi-este menit sa fiu şi sunt nemărginit de recunoscător pentru asta. Sunt pe K2, iarna şi sărbătoresc Viaţa. SĂRBĂTORESC VIAŢA”, scrie el.

 

 

Alpinistul are şi un mesaj cu ocazia anului care tocmai a început: ”Vă mulţumesc tuturor celor care m-aţi învăţat şi m-aţi înălţat în ultimul an, m-aţi crescut în rost şi în sens, tuturor celor cărora mi-aţi trimis energie bună. Tuturor celor cărora mi-aţi dăruit lumină infinită şi bucurie infinită. Tuturor celor cărora mi-aţi susţinut visurile, viziunea şi proiectele. Vă mulţumesc tuturor în rugăciunile cărora am fost prezent sau în gândul bun. Tuturor celor cărora aţi avut răbdare cu mine şi îngăduinţă. Inima mea este plină de recunoştinţă. Mă înclin cu smerenie şi vă zâmbesc. Şi vă trimit iubirea mea”. 

 

El cere şi iertare tuturor celor cărora le-a greşit cu gândul, cu vorba sau cu fapta, ”fie şi cât un grăunte de nisip”, ştiind  sigur că a greşit cu mult, mult mai mult decât atât.

”Probabil am greşit şi faţă de semeni pe care nu îi cunosc direct. Cerul îmi este martor că nu a fost niciodată cu intenţie sau rea voinţă. Au fost doar limitările mele pe care zilnic le tratez cu capsule de iubire. Negreşit, asta nu face ca suferinţa pe care v-am provocat-o să fie mai blândă. Vă cer iertare tuturor, atât cât vă este cu putinţă să o faceţi şi atât cât este permis acest lucru. Îmi sunteţi în egală măsură învăţători, chiar dacă "the hard way". Tot cu smerenie mă înclin şi în faţa voastră, vă zâmbesc şi vă trimit iubirea mea. Sunt ceea ce sunt "pentru că VOI TOTI", scrie Alex Găvan.

El numeşte noul an ”un Dar imens, alcătuit din 365 de taine care aşteaptă să ni se dezvăluie cu abundenţă şi generozitate”. 

 

”Fie să integrăm cu toţii adevărurile pe care le vom primi în tot acest timp cu înţelegere, blândeţe şi iubire de sine, pentru binele nostru cel mai înalt şi pentru binele cel mai înalt al celor din jurul nostru. ÎNTOTDEAUNA acest bine cel mai înalt fiind şi cel al mamei noastre, a tuturora, fabuloasa planetă pe care trăim. Eu sunt Tu,

Tu eşti Eu, Iar noi suntem Unul”, afirmă el în finalul ”declaraţiei de dragoste”.

 

El ataşează postării şi o fotografie pe care i-a facut-o la 6000 de metri altitudine partenerei sale ”întru înalt”, Tamara Lunger, pe 4 ianuarie, imediat după ce au început coborârea din Tabăra 1 înspre Tabara de Bază.

”Gheţarul Godwin Austen este vizibil în fundal. Fotografia exprimă o firimitură din magnitudinea a ceea ce este acolo sus”, explică alpinistul.

 

 

Italianca Tamara Lunger şi românul Alex Găvan se pregătesc să urce fără oxigen suplimentar pe vârful K2, de 8.611 metri, al doilea cel mai înalt de pe planetă şi ultimul munte de peste 8.000 de metri care nu a fost cucerit în timpul sezonului de iarnă.

K2 este unul dintre cei mai dificili şi periculoşi munţi pentru ascensiuni din lume, având a doua cea mai ridicată rată de mortalitate dintre cele 13 vârfuri de peste 8.000 de metri.

Aproximativ unul din patru alpinişti care încearcă să urce pe vârful K2 nu se mai întoarce de pe acest munte.

Supranumit ”Muntele sălbatic”, prima escaladare a K2 pe timp de iarnă este considerată ca fiind una dintre ultimele provocări rămase pentru actuala generaţie de alpinişti la altitudini mari.

Aerul rarefiat, vremea imprevizibilă, vânturile puternice, temperaturile extrem de scăzute, terenul mixt, format din stâncă şi gheaţă, şi zilele scurte ale celui mai rece sezon i-au făcut pe alpinişti să dea înapoi în sezoanele 1987/1988, 2002/2003, 2011/2012, 2017/2018, 2018/2019 şi 2019/2020.

Cel mai înalt punct atins pe K2 în timpul iernii a fost de 7.650 de metri. La peste 7.500 de metri, aclimatizarea devine imposibilă, iar corpul uman moare încet. Pe vârf, fiecare respiraţie primeşte o treime din oxigenul primit la nivelul mării.

Tamara Lunger este una dintre cele doar 11 femei care au urcat pe K2 fără oxigen. S-a întâmplat în 2014, când a devenit şi a doua femeie din Italia care a reuşit acest lucru. În 2016, ea a făcut parte dintr-o echipă care a realizat o ascensiune istorică pe Nanga Parbat, pe timp de iarnă, un munte pe care au existat nu mai puţin de 30 de tentative anterioare în sezonul rece. Ea s-a oprit cu 70 de metri mai jos de vârf.

Lunger a mai avut tentative de ascensiune în sezonul de iarnă pe munţii  Manaslu - 8156m, Gashebrum 1 - 8080m şi Gasherbrum 2 - 8035m, toate efectuate împreună cu Simone Moro.

In 2018, cei doi au reuşit prima ascensiune de iarnă pe Vârful Pobeda - 3147m, din Siberia, unul dintre cei mai reci munţi de pe Pământ.

Anterior, Lunger a fost campioană mondială la ascensiuni cu schiuri şi câştigătoare a unor competiţii de alergare pe munte.

Dacă expediţia pe K2 va reuşi, Tamara Lunger va deveni prima femeie din istorie care a urcat un vârf de peste 8.000 de metri în sezonul de iarnă.

Fiind italiancă, acest lucru ar închide şi un cerc deschis în urmă cu 66 de ani de primii alpinişti care au ajuns la vârf pe K2, italienii Achille Compagnoni şi Lino Lacedelli.

"Săptămâni întregi m-am gândit la acest proiect, încercând să înţeleg dacă este drumul meu, adevăratul meu vis. M-am gândit mult la asta şi apoi l-am sunat pe Alex, care mi-a spus imediat că ştie deja motivul apelului meu: propunerea de a urca împreună, iarna, pe K2. Am fost impresionată de această conexiune imediată şi aşa mi-a confirmat opţiunea mea. Carantina mi-a schimbat modul de gândire şi de acţiune. Simt că am crescut personal şi am înţeles mai mult puterea energiilor care sunt în fiecare dintre noi şi între oameni şi că acestea pot influenţa şi mediul nostru. Intenţionez să abordez această expediţie într-un mod încrezător şi calm. Mi-ar plăcea, de asemenea, să am implicarea oamenilor care urmăresc proiectele mele, să ne susţină cu încrederea lor şi să ne trimită o energie, gânduri şi vibraţii poitive ”, a spus Tamara Lunger.

Alex Găvan a urcat pe şapte vârfuri de peste 8.000 de metri fără oxigen suplimentar: Makalu - 8481m, Gashebrum 1 - 8080m, Shishapangma - 8027m, cucerite pentru prima oară de către un român, Manaslu - 8153m, Broad Peak - 8047m, Cho Oyu - 8201m, cucerite pentru a doua oară de către un român, şi Gasherbrum 2 - 8035m, a treia reuşită a unui român.

Alex se foloseşte de ascensiunile pe cei mai înalţi munţi din lume pentru a promova cauze ecologice, cum ar fi cele împotriva tăierilor ilegale de păduri, protejarea şi conservarea pădurilor virgine ale României, a Parcului Natural Văcăreşti, crearea Centurii Verzi a Bucureştiului, Geoparcul UNESCO ”Oltenia de sub munte” sau salvarea aspretelui, probabil cel mai rar peşte din lume.

După ce a supravieţuit unui cutremur şi unei avalanşe pe Everest, în aprilie 2015, împreună cu echipa sa a iniţiat campania umanitară ”Joy for Nepal”, care a făcut ca 300 de copii să înveţe în trei şcoli noi, construite de la zero în sate izolate din Himalaya.

Această expediţie marchează prima tentativă a românului de a urca iarna pe un vârf de peste 8.000 de metri.

”Tamara şi cu mine nu suntem aici pentru cursa de a stabili cine va urca primul pe K2 în timpul iernii. Mai mult, nu ne interesează această cursă şi nu aparţinem niciunei goane şi febră. Nu suntem în niciun fel de competiţie cu alte echipe de pe munte, ci ne aducem energia şi echipamentele pentru ca această colaborare meargă pe acest drum în spiritul abundenţei, generozităţii şi altruismului. Este profunda mea credinţă că munţii trebuie urcaţi nu numai cu unelte pentru gheaţă şi crampoane, pe care toţi le putem avea, ci mai presus de orice altceva, cu umilinţă. Pentru mine, a urca munţi în exterior înseamnă a urca munţi în interior. Pentru mine, K2 este un profesor excelent şi un mare maestru pe care îl venerez, nu o grămadă de piatră gigantică care să fie profanată doar de o mentalitate victoriană de cucerire. Ascensiunea fără oxigen suplimentar nu este doar o alegere pe care o considerăm etică, ci singura abordare prin mijloace corecte pe care o putem imagina şi avea faţă de această fiinţă extraordinară, puternicul K2. Pentru noi, a fi pe pantele sale abrupte şi îngheţate este mai presus de toate o problemă spirituală, şi abia pe urmă o reuşită a alpinismului. Ascensiunea vine întotdeauna din interior ”, a spus Alex Gavan.

 

Urmărește-ne și pe Google News