Rada Supremă nu a şi-a întrerupt activitatea de la începutul invaziei ruse. În ciuda legii marţiale, parlamentarii trebuie să adopte multe texte, cu preţul unei noi organizări.
"M-am trezit la 5 dimineaţa auzint aceste cuvinte: - invazia a început -. Probabil una dintre cele mai urâte propoziţii din lume". Oleksii Honcearenko, deputat de opoziţie, îşi va aminti „toată viaţa” de 24 februarie 2022, ziua invadării Ucrainei de către Rusia. Cu o seară înainte, Parlamentul ucrainean dezbătuse posibila instaurare a legii marţiale în estul ţării, deja disputată de Moscova. Dezbaterile fuseseră tensionate şi deputatul era departe de a-şi imagina că, peste câteva ore, toată viaţa politică a ţării avea să se schimbe, scrie francetvinfo.fr.
Mai întâi a fost „frica şi nevoia de a verifica dacă cei dragi sunt bine”, îşi aminteşte deputata Kira Rudik, liderul partidului de opoziţie pro-european Holos („Vocea”). Odată ce stupefacţia a trecut, a fost necesară acţiunea. Aleşii parlamentului ucrainean, Rada, sunt singurii care pot declara legea marţială şi mobilizarea ucrainenilor. Nu s-a pus problema de a vota online, în ciuda bombelor care cad asupra capitalei ucrainene: Constituţia ţării permite votul pe aceste subiecte doar fizic.
Tuneluri pentru a accede în hemiciclu
Foarte repede, dimineaţa, telefoanele mobile ale deputaţilor încep să sune continuu. „Au fost explozii constante şi nu ştiam câţi oameni ar putea ajunge în parlament”, spune Kira Rudik. Riscurile de securitate sunt imense. Clădirea monumentală sovietică care găzduieşte Rada este chiar în centrul oraşului şi este o ţintă principală pentru armata rusă.
„După ce a refuzat, serviciul nostru de securitate ne-a autorizat în cele din urmă să intrăm în hemiciclu, în secret, prin tuneluri”, relatează deputatul, care îşi aminteşte cum „coridoarele goale ale Parlamentului, scufundate în întuneric” întăreau „dramaticul” situaţiei. .
Aproape „273 din 423 de aleşi” sunt prezenţi, potrivit lui Oleksii Honcearenko. Urmează apoi „zece minute în care ne apăsăm cu disperare butoanele, pentru a vota prevederile necesare, dar şi pentru a face apel la sprijinul lumii întregi”, spune Kira Rudik.
„Deputaţii au fost chiar înarmaţi pentru a apăra inima democraţiei de invadator. Nu vom uita niciodată acel moment”, afirmă Honceareko.
„A fost simbolic şi ne-a permis să arătăm că democraţia şi parlamentul au continuat să funcţioneze, în ciuda invaziei”, a declarat Yevheniia Kravciuk, deputată de la Slujitorul Poporului, partidul majoritar al preşedintelui Volodimir Zelenski. Nicio bombă nu cade pe clădire şi deputaţii o pot părăsi, în siguranţă.
Difuzarea întârziată a şedinţelor parlamentare
Din acea zi de 24 februarie, activitatea parlamentară nu a încetat. Ba chiar tindea să accelereze. „În ciuda legii marţiale, preşedintele nu poate pune în aplicare multe măsuri fără acordul Parlamentului”, detaliază Oleksandr Marusiak, expert la Centrul pentru Politică şi Reformă Legală din Kiev. „Deputaţii au votat în special pentru extinderea legii marţiale, probleme de mobilizare sau numirea oficialilor armatei şi a membrilor guvernului”.
O mare parte din munca aleşilor ucraineni se referă acum la adoptarea de reforme ca parte a candidaturii ţării lor la aderarea la Uniunea Europeană (UE). Foarte repede, după începutul războiului, ţara şi parlamentarii ei s-au străduit să arate că sunt ferm pe drumul spre vest. În luna iunie a anului trecut, Comisia Europeană a cerut astfel Kievului să atingă şapte obiective pentru a putea deschide negocieri, pe subiecte de la corupţie la reforme economice, trecând pe la libertatea presei. Obiective îndeplinite în decembrie, conform preşedintelui Parlamentului ucrainean, Ruslan Ştefanciuk. Această viteză „ar fi fost greu de imaginat pe acest subiect înainte de război”, notează Oleksii Honcearenko, în contextul în care problema UE a divizat politicienii ucraineni.
Această activitate parlamentară intensă a necesitat o ajustare a practicilor deputaţilor, în special în ceea ce priveşte securitatea. Chiar dacă frontul pare stabilit în estul ţării, rachetele continuă să cadă regulat la Kiev. „Nu mai anunţăm public datele şedinţelor, nu sunt transmise în direct pe internet, ci difuzate ulterior, iar presa nu este autorizată să participe”, explică Yevheniia Kraciuk. Deputaţii sunt invitaţi să nu difuzeze această informaţie, „chiar dacă unii oricum o fac”, spune ea.
Parlamentarii şi-au redus şi timpul de prezenţă fizică în hemiciclu, cu şedinţe de două zile, programate o dată sau de două ori pe lună. De la începutul conflictului au avut loc peste 40 de sesiuni, potrivit numărătorilor ONG-ului Chesno, care militează pentru transparenţă în politică. Redactarea textelor, discutarea amendamentelor şi ajungerea la poziţii comune în comisie au loc „în esenţă online”, precizează deputatul majorităţii.
Ajungerea la „consens” pentru a arăta un front unit
Dincolo de problemele organizatorice, conflictul a bulversat şi dinamica politică din Parlament. „Înainte de război, partidul lui Volodimir Zelenski avea uneori probleme în a adopta legi, în ciuda majorităţii sale absolute”, îşi aminteşte Sarah Whitmore, cercetător la Universitatea Brookes din Oxford şi specialist în Parlamentul ucrainean. Acum, parlamentarii, inclusiv parlamentarii opoziţiei, votează aproape întotdeauna cu guvernul. „Forţele parlamentare, în ciuda diferenţelor ideologice, s-au consolidat pentru a se opune agresorului”, justifică Oleksii Honcearenko.
Dezbaterile nu au dispărut însă, „dar ne facem timp să discutăm în comisie pentru a ajunge la un consens”, precizează Yevheniia Kravciuk, care adaugă că „unele negocieri durează mai mult decât altele”. Oleksandr Marusiak citează drept exemplu adoptarea unor legi de reformare a sistemului judiciar, „care a durat mult”, dovadă a unor discuţii intense în culise. Suntem departe de vremea luptelor repetate în hemiciclu.
Mulţi ucraineni salută această nouă atmosferă. Deşi „încrederea populaţiei în Rada era extrem de scăzută înainte de război, ea a crescut în mare măsură în sondajele de opinie”, notează Sarah Whitmore. „Cei mai mulţi ucraineni se aşteptau ca deputaţii lor să fugă în cazul unei invazii a Rusiei, dar acest lucru nu s-a întâmplat”, adaugă cercetătorul.
Cu toate acestea, persistenţa conflictului şi noua funcţionare îngrijorează unii observatori. Câţiva deputaţi pro-ruşi încă sunt în Rada, în ciuda dizolvării partidelor lor în iunie 2022 de către preşedintele Zelenski. "Deputaţii se tem de prezenţa acestor aleşi în şedinţe. Unul dintre ei este acuzat de trădare, iar alţi doi şi-au părăsit postul, dar acest lucru pune sub semnul întrebării seriozitatea instituţiei", spune Sarah Whitmore.
„Opacitatea creează teren fertil pentru corupţie”
Lipsa de transparenţă îngrijorează societatea civilă. „Decizia de a nu difuza întâlnirile este justificată de război, dar afectează posibilitatea publicului de a bloca decizii care pot viza, de exemplu, reconstrucţia Ucrainei”, afirmă Oleksandr Salijenko, analist parlamentar la ONG Chesno. „Această opacitate creează teren fertil pentru corupţie, chiar dacă Ucraina a făcut paşi uriaşi în această problemă”, adaugă Sarah Whitmore. O îngrijorare pe care deputaţii ucraineni intervievaţi de franceinfo nu o împărtăşesc. „Este firesc ca democraţia să sufere în timp de război, nu poate fi altfel”, răspunde Oleksii Honcearenko. "Dar trebuie să o păstrăm şi să o restabilim complet după victoria noastră”.
Această chestiune de „după” nu ocupă încă minţile tuturor parlamentarilor ucraineni.
„Planificăm lucrurile doar pentru următoarele două-trei săptămâni. Până de curând nu ne planificam nimic pe mai mult de două zile, darmite să ne gândim mai departe…”, a afirmat Kira Rudik pentru franceinfotv.
Alegeri, prezidenţiale şi legislative, erau programate pentru anul viitor, mandatul Parlamentului expirând în august 2024. Dar nu pot fi organizate atâta timp cât ţara este în război. Dacă mandatul deputaţilor ar dura mai mult, acesta ar prezenta „un risc de pierdere a legitimităţii”, se teme Sarah Whitmore.
„Suntem legaţi pentru o perioadă mai lungă decât ne-am imaginat. Dar înţelegem că vom avea nevoie de un nou Parlament după război, pentru a aduce idei noi şi a trece la reconstrucţie”, afirmă Kira Rudik.
Yevheniia Kravciuk nu poate pune căruţa înaintea calului. Deputatul crede că „Ucraina trebuie mai întâi să câştige şi să-şi elibereze teritoriul” pentru că „nu îşi poate imagina alegeri fără Mariupol”.
Şi chiar dacă războiul s-ar încheia mâine, nu ar fi posibil să se organizeze imediat alegeri: „O treime din ţară este acoperită de mine şi multe clădiri care găzduiesc secţii de votare, precum liceele, au fost distruse”, spune ea.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
