Jucatul compulsiv de jocuri video este considerat de-acum o nouă tulburare mentală, anunţă luni Organizaţia Mondială a Sănătăţii, o hotărâre care ar putea să conducă la o stigmatizarea tinerilor, avertizează unii critici, relatează The Associated Press.
În cadrul ultimei revizuiri a manualului internaţional de clasificare a bolilor, OMS argumentează că o clasificare a ”tulburării jocurilor video” (“Gaming Disorder”, în engleză) drept o afecţiune distinctă va ”servi unui obiectiv de sănătate publică, cu scopul ca ţările să fie mai bine pregătite să identifice această problemă”.
OMS a acceptat propunerea ca ”tulburarea jocurilor video” să fie repertoriată ca o nouă problemă în baza unor probe ştiinţifice, în urma ”nevoii şi cererii de tratament în numeroase părţi ale lumii”, declară directoarea Departamentului pentru Sănătătate Mentală de la OMS, dr. Shekhar Saxena.
Însă noua denumire ar putea să creeze îngrijorări inutile în rândul părinţilor, în contextul în care doar o minoritate a jucătorilor de jocuri video sunt afectaţi, subliniază o purtătoare de cuvânt a Societăţii Britanice de Psihologie (BPS), dr. Joan Harvey.
Alţii salută această hotărâre a OMS şi consideră că este esenţial ca dependenţii de jocuri video să fie depistaţi rapid, deoarece sunt de obicei adolescenţi sau adulţi tineri, care nu caută ajutor singuri.
”Ne confruntăm cu părinţi îngrijoraţi nu doar pentru că-şi văd copilul abandonând şcoala, ci şi deoarece văd o întreagă structură familială prăbuşindu-se”, subliniază o purtătoare de cuvânt a adicţiilor comportamentale de la Royal College of Psychiatrists, dr. Henrietta Bowden-Jones. Ea nu a avut vreo legătură cu hotărârea OMS.
De obicei, adicţiile de jocuri sunt tratate cel mai bine prin terapie psihologică, dar pot da rezultate şi unele medicamente, afirmă Bowden-Jones.
Noua clasificare va ajuta la legitimizarea problemei şi la o consolidare a strategiilor de tratare a ei, consideră dr. Mark Griffiths, care efectuează cercetări cu privire la conceptul de tulburare de jocuri video de aproximativ 30 de ani.
”Jocul video este, din punct de vedere psihologic, ca un joc de noroc care nu implică bani”, afirmă Griffiths, un profesor specializat în adicţie comportamentală la Nottingham Trent University.
”Jucătorii de jocuri de noroc folosesc bani pentru a ţine scorul, pe când jucătorii de jocuri video ţin puncte” în acest scop, precizează el.
Griffiths estimează că procentul jucătorilor de jocuri video cu o problemă de dependenţă este extrem de mic - mai puţin de 1% - şi că multe dintre aceste persoane ar avea alte probleme subiacente, precum depresie, tulburare bipolară sau autism.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
