În negru, din cap până în picioare. Acesta este modul în care Volodimir Zelenski a ajuns şi a plecat de la Conferinţa de Securitate desfăşurată la Munchen, în Germania, săptămâna trecută. După tricoul kaki, tricoul polo închis la culoare şi mina asortată sunt cealaltă uniformă a „luptătorului rezistenţei de la Kiev” de când Rusia a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, iar preşedintele a ales să rămână în capitală. Iar demonstraţia recentă de forţă diplomatică a lui Donald Trump a fost o surpriză pentru un preşedinte ucrainean criticat în ultimele săptămâni chiar şi în propria ţară după o serie de paşi greşiţi şi după ce a fost „consumat” de trei ani de război, scriu corespondenţii de la Kiev ai ziarului „Le Monde”.
La 14 februarie, presa ucraineană şi specialiştii în geopolitică au remarcat în mod deosebit celălalt simbol al acestui „München II”: „Când începi să rezolvi soarta unei ţări fără prezenţa acelei ţări şi fără să o fi consultat se numeşte Conferinţa de la München, versiunea 1938. În acel an, au fost semnate acorduri care au permis Germaniei naziste să anexeze teritoriile cu populaţie germană din Cehoslovacia, pregătind terenul pentru cel de-al Doilea Război Mondial”, explică expertul în relaţii internaţionale François Heisbourg.
„Nu este chiar foarte plăcut”, declarase cu o zi înainte Volodimir Zelenski, comentând dezastrul diplomatic provocat de convorbirea telefonică de 90 de minute purtată la 12 februarie de preşedintele american Donald Trump cu omologul său rus Vladimir Putin, înainte de orice contact cu Ucraina. Acest eufemism a fost rapid abandonat de liderul ucrainean în faţa audienţei americane într-un interviu pentru NBC News. „Ucraina are puţine şanse de supravieţuire fără sprijinul Statelor Unite”, a explicat preşedintele Zelenski în acest weekend. A fost un sprijin de care a tras cu dinţii încă de la alegerea lui Donald Trump în noiembrie 2024, fără a cruţa linguşirea sau argumentele şi mergând chiar până acolo încât să ia în considerare cumpărarea drepturilor de traducere în ucraineană a memoriilor Melaniei Trump, soţia preşedintelui american, după cum a relatat The New York Times.
„Înainte ca restul lumii să ne îngroape pentru totdeauna...”, glumesc cu amărăciune ucrainenii pe reţelele sociale de câteva zile. „Trebuie să zâmbim cât mai avem timp”, a declarat şi Volodimir Zelenski la München. La el, comedia serveşte şi la exorcizarea tragicului, iar în Germania, şeful statului nu s-a putut abţine să nu povestească publicului o anecdotă foarte în stilul său. Ca în vremurile bune ale Kvartal 95, casa sa de producţie, şi ale emisiunilor TV de succes ale trupei sale, el a povestit că, după interminabila sa conversaţie cu Vladimir Putin, când Donald Trump în sfârşit l-a sunat şi pe el, i-a spus înainte de a închide: „Mă puteţi suna oricând doriţi!” Aceeaşi formulă a folosit-o şi la următorul telefon, în ajunul întâlnirii din Germania. „Mi-aţi spus acelaşi lucru şi data trecută, dar nu mi-aţi dat numărul dvs. de telefon”, i-a răspuns Zelenski, preşedintele ucrainean povestind episodul cu talentul şi umorul caracteristice.
ZELENSKI, O FIGURĂ CONTROVERSATĂ LA KIEV
O recentă serie de paşi greşiţi ai lui Volodimir Zelenski la Kiev sunt un semn de oboseală, de nelinişte sau de temperament şi au relansat criticile privind gestionarea puterii de către acesta.
În primul rând, este vorba de gestionarea armatei în ultimul an. Cea mai recentă controversă este cazul generalului-locotenent Serhii Naiev, un comandant care a fost în fruntea forţelor comune ale armatei din 2020 şi care a fost demis fără explicaţii în urmă cu un an. De atunci, acesta se afla în rezervă la Ministerul Apărării, fără o funcţie anume, iar la 10 februarie şi-a permis să acorde un interviu influentei publicaţii online Ukrainska Pravda în care a detaliat nepregătirea armatei în februarie 2022 şi responsabilitatea autorităţilor, deplângând în treacăt faptul că trei comandanţi au fost acuzaţi că nu au apărat regiunea Harkov în mai 2024. „Este inacceptabil ca liderii militari să fie judecaţi în timpul războiului”, a declarat ofiţerul superior, care era numit „erou al Ucrainei” în urmă cu doi ani. Răspunsul a fost prompt: generalul locotenent tocmai a primit ordin să părăsească Kievul pentru a prelua comanda unui simplu grup tactic într-una dintre cele mai fierbinţi zone din regiunea Doneţk, în estul ţării.
Acest episod a readus în memoria multor ucraineni o amintire neplăcută: cea a unui alt erou, Valeri Zalujni, fost comandant-şef al forţelor armate, un general în vârstă de 51 de ani care se bucură de un adevărat cult în ţară şi care a fost de asemenea demis în februarie 2024. Volodimir Zelenski l-a văzut întotdeauna ca pe un adversar politic şi chiar ca pe un contracandidat la preşedinţie. De fapt, cota de popularitate a militarului - cea mai ridicată din ţară în sondaje - nu a coborât niciodată. Iar de la Ambasada Ucrainei din Londra, unde l-a trimis preşedintele, Zalujni continuă să scrie liber despre conflictul în curs. De asemenea, tocmai a publicat „Războiul meu”, prima dintr-o serie de trei cărţi despre viaţa sa, în timp ce biografia sa, scrisă de fosta sa purtătoare de cuvânt, se află pe rafturile benzinăriilor din întreaga ţară.
PAŞI GREŞIŢI
O altă controversă recentă: sancţiunile pentru „trădare” lansate de Volodimir Zelenski împotriva rivalului său în alegerile prezidenţiale din 2019, Petro Poroşenko, precum şi a patru oligarhi, pentru afaceri care datează de dinainte de 2022. Fostul preşedinte (2014-2019), care îşi îngrijeşte imaginea transportând ajutoare pentru armata de pe front, nu mai este foarte popular în ţară, deşi este şeful principalei forţe de opoziţie. Dar a trecut prin prima invazie, cea din Crimeea şi Donbas, şi străbate capitalele lumii încercând să se impună în discuţii - Paris la sfârşitul lunii ianuarie, Washington la începutul lunii decembrie 2024, unde s-a întâlnit rapid cu noul consilier pentru securitate naţională, Mike Waltz. Cu toate acestea, pachetul de sancţiuni decis de Consiliul Naţional de Apărare şi Securitate al Ucrainei îi interzice acum, în mod umilitor, să părăsească ţara, să aibă acces la proprietatea sa sau să apară în emisiunile publice.
Interzicerea fostului preşedinte, care a fost întotdeauna foarte ferm cu privire la Rusia - s-a spus chiar în 2019 că este mai anti-rus decât Zelenski - a şocat unii membri ai Rada, parlamentul ucrainean, precum şi societatea civilă. „Cel mai rău lucru de făcut în situaţia în care ne aflăm a fost să începem un război politic intern într-un moment în care este atât de important să acţionăm ca o singură echipă naţională pe scena internaţională”, a deplâns pe Facebook, la 16 februarie, laureata ucraineană a Premiului Nobel pentru Pace 2022, avocata Oleksandra Matviiciuk, o voce autorizată la conducerea Centrului pentru libertăţi civile din Kiev.
A reprezentat Poroşenko o ameninţare la adresa „securităţii ţării”? Sau a fost pur şi simplu pentru a elimina un rival politic? Nimeni nu ştie cu adevărat ce a motivat decizia împotriva lui Petro Poroşenko, dar aceasta a mişcat ţara.
ZELENSKI, UN PREŞEDINTE CU MANDAT PE O PERIOADĂ NEDETERMINATĂ
Nici populaţia, nici reprezentanţii politici nu pun la îndoială legitimitatea lui Volodimir Zelenski, al cărui mandat a fost prelungit de facto până în mai 2024, deoarece nu a putut organiza alegeri cu milioane de persoane strămutate şi cu riscul constant de bombardamente. Dar criticile se înmulţesc într-o ţară epuizată de trei ani de război, în care aproape fiecare familie are o rudă sau un prieten mort.
„Avem nevoie de unitate şi încredere în guvernul nostru mai mult decât orice”, spune cu regret un activist anticorupţie care a solicitat anonimatul. „Aceste lupte sunt exact ceea ce vrea Putin”, subliniază el.
Politicienii îl critică pe preşedinte pentru că a încălcat „pacea politică sacră” pe care ei înşişi cred că au respectat-o de la începutul conflictului, iar presa nu lasă „conducerea” lui Volodimir Zelenski să treacă necontestată atunci când acesta se arată prea dur. Organizaţiile puternice ale societăţii civile, care au fost întotdeauna în fruntea reformei şi, ca atare, sunt consultate în mod regulat de aliaţii Kievului, deplâng climatul din ce în ce mai tensionat dintre strada Bankova - sediul Preşedinţiei - şi mecanismele de control şi echilibru. „Există o presiune tot mai mare asupra societăţii civile şi a presei independente”, susţine activistul cu care a stat de vorbă „Le Monde”.
RELAŢIE TOT MAI PROASTĂ CU PRESA
Relaţiile cu jurnaliştii devin din ce în ce mai tensionate. Un exemplu în acest sens? Schimbul de replici dintre preşedinte şi presa din ţara sa, în cadrul unei conferinţe importante care a avut loc la 27 august 2024 în subsolul unui hotel din capitală. A fost o întâlnire fără precedent, cu mulţi reporteri şi niciun control asupra întrebărilor, în timpul căreia a scăpat un moment de adevăr. În acea zi, se discuta despre operaţiunea militară lansată de Ucraina cu câteva săptămâni înainte în Kursk, în Rusia, şi despre „planul de victorie” pe care Volodimir Zelenski miza pentru a-şi asigura sprijinul aliaţilor săi. Deodată, un tânăr jurnalist de la Ukrainska Pravda l-a întrebat pe preşedinte despre prezenţa în echipa sa a unui anume Oleh Tatarov şi despre „criteriile” care au stat la baza recrutării controversate a acestuia în administraţia prezidenţială. Bărbatul era acuzat de corupţie într-un caz care de atunci a fost băgat sub preş şi a lucrat în principal în Ministerul de Interne în timpul preşedintelui pro-rus Viktor Ianukovici (2010-2014), când a avut loc reprimarea sângeroasă a protestelor din Piaţa Independenţei (Maidan) din Kiev în 2014.
„Este o chestiune de loialitate personală sau de eficienţă?”, a întreabat jurnalistul. Faţa lui Volodimir Zelenski s-a întunecat, iar buzele i s-au strâns. „Dumneavoastră şi cu mine, împreună cu alţi jurnalişti ucraineni, am discutat (acest subiect) în cadrul unei întâlniri off-the-record. Aceste informaţii nu trebuiau să fie făcute publice, dar pentru că nu vă convine, o spun din nou: Oleh Tatarov şi Vassil Maliuk (şeful serviciului de securitate al ţării, SBU) omorau ceceni la Kiev în 2022, în timp ce dumneavoastră nu eraţi acolo”, i-a replicat Volodimir Zelenski, încruntat. Întâlnirea cu presa abia se încheiase când pe reţelele sociale deja apăruseră meme-uri şi glume pe seama acestui schimb tensionat de replici - o specialitate a Ucrainei, care ştie să stea cu ochii pe cei care iau loc la masa puterii.
NERVOS ŞI FOARTE OBOSIT
Este cazul lui AndriI Iermak, „numărul doi” în Bankova. Fost avocat de afaceri specializat în audiovizual, el l-a cunoscut pe Volodimir Zelenski prin intermediul showbiz-ului, cu mult înainte ca acesta să se implice în politică. Mai întâi consilier, apoi şef al cabinetului prezidenţial, a făcut parte şi din „banda buncărului” - cei care au rămas alături de preşedinte în primele zile ale războiului.
De-a lungul lunilor după ce a devenit preşedinte, amicii de la începuturile sale, clanul din oraşul său natal Krivoi Rog sau din compania sa de producţie Studio Kvartal, aproape treizeci de persoane numărate la sfârşitul anului 2021 de site-ul de investigaţii online Bihus.Info, au dispărut aproape toţi din anturajul său, iar influenţa lui Andrii Iermak asupra lui Volodimir Zelenski a devenit sursa multor zvonuri şi critici.
Aflat la Munchen în acest weekend, masivul bărbat în vârstă de 53 de ani este prezent în toate deplasările şi întâlnirile preşedintelui în străinătate şi se implică personal în reglementarea războiului, pe care cei doi au transformat-o într-o afacere personală. În septembrie 2024, când fostul ministru al afacerilor externe Dmitro Kuleba, care se simţea foarte bine în diversele capitale pe care le vizita, a fost politicos demis şi înlocuit cu unul dintre loialii lui Andrii Iermak - Andrii Sîbiha, care fusese deja „promovat” la funcţia de ministru adjunct al afacerilor externe în aprilie, - mulţi au văzut mâna puternicului şef de cabinet în această situaţie.
„Să nu uităm că Zelenski nu este un politician profesionist. Ca fost director de companie, el are propria sa concepţie despre munca în echipă, iar această experienţă influenţează probabil modul în care îşi vede rolul”, notează deputatul Bohdan Iaremenko, membru al partidului prezidenţial Servitorul Poporului. Şi cu cât războiul se prelungeşte, cu atât mai mult creşte presiunea pe umerii „şefului”. „Face o treabă extraordinară, în special în politica externă, cu o energie pe care, sincer, o invidiez. Nu ştiu dacă aş putea supravieţui presiunii la care este supus”, mărturiseşte deputatul.
De-a lungul anilor, trăsăturile lui Volodimir Zelenski au devenit mai pronunţate. „În 2019, era mereu zâmbitor, foarte pozitiv, plin de energie şi un optimism uneori exagerat cu privire la capacitatea sa de a încheia un acord de pace cu ruşii şi de a realiza reforme economice”, aminteşte Bohdan Iaremenko. Astăzi, „este nervos, foarte obosit şi îşi pierde adesea răbdarea”, continuă acest susţinător fidel. Este un om ai cărui ochi reflectă oboseala nopţilor nedormite şi care ştie că destinul ţării sale este, de asemenea, în joc. „Un om consumat de război”, rezumă Bohdan Iaremenko.
Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa abonamente@news.ro.
